34,698 matches
-
comuniste? Dincolo de răspunsurile din amintire, puțini mai sînt cei dispuși să scormonească prin biblioteci pentru a vedea în mod concret cît din aceste cărți cu aspect jalnic (tipar ilizibil, hîrtie îngălbenită înainte de vreme, coperte lipsite de gust) mai poate fi recuperat astăzi din punct de vedere estetic. Lipsa de timp și teama de eventualele deziluzii majore în fața unor producții literare care ne-au marcat existența în urmă cu vreo două decenii amînă mereu foarte necesarul proces de revizuire a literaturii scrise
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
poate fi procurată gratuit, începînd cu nr. 101, de la sediul revistei din Piața Amzei nr. 13, etajul I. l Din nr. 108, care ne-a sosit la redacție, semnalăm un incitant grupaj de documente din anul 1935 despre Panait Istrati recuperat de Stelian Tănase. Articolele sînt semnate de: Const. Zețaru, în Proletarul, Mihail Sebastian, în Rampa din ianuarie și din aprilie, și de Pamfil Șeicaru în Curentul. Am aflat din articolul lui Sebastian că prozatorul a colaborat la Cruciada Românismului, gazetă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
Editura orădeană Cogito și a stârnit o destul de mare curiozitate. De atunci, îngrijitorul ediției și-a putut extinde documentarea, obținând copii ale unor proze sau poeme publicate în revistele exilului. Între timp, revista "Manuscriptum", în numărul 1-2 din 1998, a recuperat volumul de proze Afară de unu singur, alcătuit în 1946 de un coleg, pus în circulație în câteva exemplare multiplicate la linotip și pregătit mult mai târziu, în anii '50, de Ștefan Baciu pentru a fi tipărit în Argentina la Editura
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează deopotrivă oferta și consumul pe piața de artă, au în spațiul cultural românesc o semnificație particulară. De dată relativ recentă ca
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
vedere "marea problemă" a societății românești de azi, cea care ne ține în loc și după 15 ani de la înlăturarea dictaturii. La sfîrșitul primului război mondial, României i-a trebuit doar un deceniu spre a-și vindeca rănile. Noi n-am recuperat măcar, în 2004, PIB-ul din 1989. Oare de ce? Remarca poetului, justă în generalitatea sa, este că în decembrie 1989 s-a prăbușit numai Ceaușescu, nu și setul său de "valori". Oamenii vechiului sistem, de la foștii activiști și securiști pînă
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
construcției pe care o are prozatorul, vizibilă și în organizarea secvențială a nuvelei Catastrofa și în ingenioasa arhitectură a romanului Ion - aparținând aceluiași interval de creație. în "avertismentul" la Calvarul, autorul își declară (în virtutea unei convenții) intervențiile operate pe manuscrisul recuperat de la personajul său: a schimbat numele reale cu altele inventate, a suprimat pasajele parazitare care "îngreuiază fără folos mersul povestirii", a îndreptat stângăciile stilistice "și, în sfârșit, spre a înlesni citirea, am grupat povestirea în capitole cu titluri pe care
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, "povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului". Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: "în urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite cu sânge". Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt zilelor îndată ce va
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
obișnuință, nu îi vei mai simți. A fost prima lecție pe care ți-a dat-o țara tatălui tău și a unchiului don Pío, Florita, țara unei întinse familii paterne pe care veniseși s-o explorezi, cu iluzia de a recupera ceva din moștenirea lui don Mariano. Vei petrece acolo un an și vei descoperi opulența și ce înseamnă să trăiești într-o lume aproape ireală, în sînul unei familii pline de ifose, fără griji materiale. Ce puternică și sănătoasă erai
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
fiind declarat, în mod eronat, orfan. Tatăl său a fost ucis la Dachau. Mama sa, de asemenea deportată, a reușit să se întoarcă în 1945 la Viena, regăsindu-și fiul. Schindel a început pregătirea profesională pentru meseria de librar, a recuperat în 1967 examenul de bacalaureat și a fost implicat activ în mișcările studențești de la Viena. A fost nevoit să se descurce timp îndelungat cu slujbe ocazionale, reușind abia în 1986 să se dedice pe deplin scrisului. Deținător a numeroase premii
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
dreptul banal, ( de aceea s-ar potrivi, la fel de bine, unei telenovele, unei comedii sau unui roman "serios"): un bărbat de 59 de ani, supranumit Yambo, anticar inițiat într-ale literaturii, pierzându-și memoria în urma unui atac cerebral încearcă să o recupereze răsfoind arhiva personală, adică revistele ilustrate, ziarele, cărțile de aventuri, caietele și manualele copilăriei sale, depozitate în casa de vacanță de la Solara. Paradoxul constă însă în faptul că respectiva leziune cerebrală pare a fi șters numai în parte amintirile eroului
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori alta. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
în cîmpul moral al operei, ci și în sfera biografiei sale, purtînd stigmatele universului abandonat în favoarea ficțiunii. Avem a face cu încercări de reîntoarcere la primordialitate, de-o impresionantă pregnanță psiho-fizică. Urmărit de spectrul naturii, Creangă încearcă, instinctiv, a-i recupera elementele după care tînjește în mod măcar subliminal. Habitudinile sale sînt pantagruelice. G. Călinescu pune în evidență voluptatea ieșită din comun a scriitorului în legătură cu hrana: El mănîncă o dată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Schoenberg, The Prodigy față de Stockhausen. Avem, de-acum, două literaturi - care comunică, desigur - și două regimuri de vizibilitate ale literaturii. În mare, avem o literatură care contestă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix în muzică). Literatura "pură" ca antiliteratură Numărul 1
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Avem, de-acum, două literaturi - care comunică, desigur - și două regimuri de vizibilitate ale literaturii. În mare, avem o literatură care contestă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix în muzică). Literatura "pură" ca antiliteratură Numărul 1 apare în 1995, numărul 2
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
contestă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară, antisocială, dar, din perspectivă literară, obedientă unui model de reprezentare recunoscut - și, deci, vandabilă, recuperată de societatea de consum (ca Hendrix în muzică). Literatura "pură" ca antiliteratură Numărul 1 apare în 1995, numărul 2 în 1996, apoi gata. Se numește Revue de littérature générale, a fost publicată de editura POL și fiecare număr adună cam
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
de expoziție, nu de muzeu - deși în ambele cazuri se arată cîte ceva - este mereu recuperată ca semn de literatura poetică: negată, cum ar veni. Numai că ea s-a perfecționat în ultima vreme atît de mult încît știe să recupereze ea însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu reușește să recupereze însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
ar veni. Numai că ea s-a perfecționat în ultima vreme atît de mult încît știe să recupereze ea însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu reușește să recupereze însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul ei este că pe aproape nimeni nu mai
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
să recupereze ea însăși ca semn tot ceea ce oferă spectacolul societății de consum: violență, obiecte, trupuri, exotic etc. E drept, ea nu reușește să recupereze însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul ei este că pe aproape nimeni nu mai interesează intertextualități de anvergură, că literatura ca literatură e foarte puțin prizată. Pe de altă parte
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
care îi simte acut lipsa: în zece ani vom avea o industrie literară poate la fel de înfloritoare ca industria muzicală. "Sfîrșitul transcendenței" În vreme ce școala identifică literatura cu o lungă metaforă filată, literatura modernă și post-modernă i-a retras metaforei investitura, a recuperat-o ca semn. În acest moment, literatura "pură" este o practică a resemnificării cu două finalități: introducerea conotațiilor în sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței în contingență, și nu renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
în întregime în experiență. Dar chiar de-ar fi, o astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incorporează ca semn, inclusiv asupra realității literare: ce altceva face un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri? Este momentul în care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după Ťsfîrșitul transcendențeiť cititorul caută semne pe care să le consume: Ťpoeziať din poezia modernă, antipoetică, Ťromanul polițistť dintr-
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
un roman echenozian, de pildă, sau compunerea școlară în ultimul roman al lui T. O. Bobe. În privința statutului social al literaturii trebuie spus doar atît: literatura poate fi aparatul imunitar al societății de consum atîta vreme cît ea reușește să recupereze conotația - transcendența - transformînd-o în semn, integrînd-o denotativului ("peretele din fund este un perete văruit"), dar în interiorul literaturii. Problema literaturii astăzi nu ține atît de necesitatea unei permanente simulări - ceea ce, pînă la urmă, nu e foarte greu - cît de păstrarea propriei
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
putea fi la rîndu-i recuperat. Cu alte cuvinte, orizontul literaturii trebuie să fie limbajul. În chiar momentul de neatenție în care acesta este scăpat din vedere, în care autorul uită să mai simuleze, un alt mod de reprezentare îl va recupera ca semn. Este cu totul altceva dacă scriitorul țintește tocmai producerea de semne pe piață, semne de consumat, dacă el vrea nu să evite, ci să facă parte din sistemul de consum, să-și dea concursul, să nu iasă niciodată
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
acestei instanțe. Or, vânzătorul de rând, cum nu era Iuda, nu numai că e egoist și plin de sine, inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
în care ni se oferă. Eseurile lui sînt, într-un fel, crochiuri de psihologie abisală, ce refac traiectoria unor nedomolite pasiuni, ascunse de multe ori sub aparența "seninătății imperturbabile." Un Lovinescu "necanonic", nehotărîtul hotărîtor al unor mari destine literare, este recuperat dintre filele de memorii și de corespondență. Pare, ca și Bacovia, un singuratic, un om care a crezut, la modul practic, în "autonomia esteticului". Nu-l mișcă relațiile de putere, este indiferent la cercurile sus-puse în care se mai învîrt
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
la mult discutata carte "Băgău" a tinerei Ioana Bradea mi se pare a fi un minunat "eșantion" care să stîrnească pofta cititorului ca să-i urmărească, atent, rubrica: În ciuda premiselor, "Băgău" e o carte pe care feminismul n-ar putea-o recupera. E în ea atîta milă pentru femei și pentru bărbați deopotrivă, încît nu mai e loc pentru nici o ideologie. Ioana Bradea nu judecă lumea despre care scrie, nu o detestă. Energia personajului-narator se consumă pur și simplu în încrîncenarea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]