17,060 matches
-
aproape de om și de Dumnezeu, le aparțin amîndurora. Prin ființele intervalului devenim conștienți că modelul dihotomic al lumii e reductiv și creator de confuzii. Portretul îngerului, așa cum se încheagă de la o pagină la alta, depășește, desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru a-l “vedea”. De aceea în tradiția textelor despre îngeri se face adesea analogie cu lumina și cu spațiul oglinzii, cu
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
care iscălește Prologul. Neavând noi autori, precum Homer, - după cum spune acesta - care să cânte faptele de vitejie ale neamului nostru... toate acele persoane din căruntele veacuri... neajungerea limbii neîngăduindu-i nici unui autor să facă față unei asemenea provocări, s-a recurs la un fel de... jucărea, vrând a forma ș-a introduce un gust nou de poesie românească... urmând ca tinerii învățați, cândva, în viitor, și când limba noastră se va fi perfecționat, să pătrundă, eventual, și ei în desișurile unde
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
Barbu Cioculescu Tema a două Europe, a celor două Românii, privind faliile tectonice ale unor societăți - ca să recurgem la un termen de obsedantă actualitate - și mai precis a ciocnirilor acestora, în adâncime și în lanțul reacțiilor la suprafață, i-a inspirat dlui Iordan Chimet poet, eseist, memorialist, un amplu studiu, între mai multe altele colaterale cuprinse în volumul
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
putut-o atunci face, mai tânăr fiind cu o generație. Într-un special capitol, Cântecul de lebădă al României normale, 1920-1940, discută arcul de timp cu probabilitate cel mai fast al zbuciumatei noastre istorii - aici, printr-o ingenioasă stratagemă, autorul recurge la optica vizitatorilor de marcă din epocă, de talia unor Paul Morand, Hermann von Keyserling, Rabindranath Tagore, Romain Rolland - lista e mai lungă, i se adaugă prezențele unor actori de film, de teatru, vedete ale muzicii. Au fost momente, suntem
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
mai puțin, poate mai importantă este forța ei. Din punctul acesta de vedere, Marian Drăghici, deși optzecist prin vîrstă, se situează fără dubii în linia poeților nouăzeciști care acceptă/primesc mitul Poeziei cu toată metafizica subsecventă deși, asemeni colegilor optzeciști, recurg la transcripții generoase de cotidian. Felul în care acest cotidian este orientat contează aici, retorica lui. În vreme ce optzeciștii mizează pe un cotidian "infrareal", spectaculos și pe un subiect aflat în consubstanțialitate cu lumea desacralizată - este vorba despre bine-cunoscutul "biografism" american
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
poate că o intenție de semantizare se reflectă și în sigla PUR?!). Din punctul de vedere al formării unor cuvinte noi prin abreviere (acronime), s-a observat că nu e o diferență semnificativă între pronunțarea integrator silabică și cea care recurge la numele literelor: cea din urmă nu e mai instabilă, ci formează la fel de bine un cuvînt adaptat morfologic: teve-ul. Mai mult contează tendința cultă de a păstra sigla ca un simplu semn convențional pentru sintagma abreviată: folosită invariabil sau producînd
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
dle Diavol cu ochelari! Ați auzit de "anxietatea influențelor"? Spuneați că l-ați citit pe Borges. Poate că e nevoie să vă reamintesc: Deși există sute, ba chiar mii de metafore disponibile, toate pornesc de la câteva modele simple, așadar ori de câte ori recurgem la un model, altele sunt variațiunile." Altfel spus și mergând mai departe, nu sentimentele, emoțiile sau ideile constituie obiectul unui plagiat, ci întrebuințarea lor cu exact aceleași cuvinte cu care au mai fost folosite. De pildă, Pierre Menard... - Da știu
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
Rodica Zafiu Numeralele care desemnează numere mari pot fi folosite pentru a exprima o atitudine, o participare afectivă a vorbitorului la un fapt evoluat negativ sau pozitiv. Hiperbola numerică se recunoaște ușor: ea recurge la zeci, sute, mii, zeci și sute de mii, milioane, în domenii în care cifrele numite sînt greu sau chiar imposibil de atins ori de verificat. De altfel, cu cît contrastul e mai mare, cu atît e mai probabil ca
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
doar să privească, să aibă ce să privească și, privind, să uite că el însuși exista. Ce făcea de fapt Wittgenstein în momentele acelea cînd mintea lui, abandonîndu-se în fluviul imaginilor fără sens ale cinematografului, încerca să-și anihileze durerea? Recurgea, poate fără știința lui, la o metodă arhaică și magică de predare a propriei subiectivități în mîna unor imagini: mîntuirea prin fantasme venite din afară, încercarea soteriologică de a-și vindeca ființa prin ieșire completă din sine și prin pășire
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
renunțând la orice comunicare nu numai cu lumea civilizată, ci și cu trecutul necomunist. Ei au ridicat și între trecut și prezent - nu numai între Est și Vest - un zid al Berlinului. Masacrarea culturii scrise Prima măsură la care au recurs a fost interzicerea cărților susceptibile să aducă aminte de ceea ce a fost înainte, sub pretextul respectării unei reglementări din Convenția de armistițiu, referitoare la obligația statelor semnatare de a șterge din memoria colectivă orice formă de propagandă fascistă. Această reglementare
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
puteți lucra cu spor la un manuscris decît dacă acesta are deja un titlu atrăgător. M.T.:Într-adevăr, iar cel mai bun titlu al meu este "Picătura de aur", pe care Romain Gary era să mi-l sufle. El a recurs la un nepot al său, un oarecare Pavlovitch, ca om de paie pentru a publica incognito romanul "Ai toată viața înainte". Pavlovitch relatează într-o carte a sa că depusese la Mercure de France manuscrisul falsului Ajar, cînd a primit
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
nu ezita să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje romanești, ci și printr-o acoperire (recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ; palliativo, it., palliatif, fr.) eseistică a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
de simbol, al incompatibilității dintre creația divină și cea laică a creaturii, întrupat de călugărul Matvei, cel ce l-a îndemnat pe Gogol să-și lase pradă focului al doilea volum din Suflete moarte? Chestiunea rămîne deschisă... Dar poetul nostru recurge încă la un procedu pentru a oferi Domnului un chip, pentru a-I substitui ipostaza incognoscibilă printr-o imagistică a concretului. Și anume îl corporalizează prin analogie umană, îi atribuie trăsăturile noastre somatice. Se conturează în felul acesta un Dumnezeu
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
de obicei ca gugal, din cauza absenței semnelor diacritice, ca de obicei refăcute în citatele reproduse mai jos): "am căutat cu gugăl și nu am găsit nimic relevant", "privirea mi-a fost atrasă de un grup de discuții de pe gugăl"; cineva recurge chiar la o personificare: toașu" gugăl. Citatele nu lasă loc de îndoială în ceea ce privește registrul: dominat de maxima libertate a oralității familiare, care își șarjează particularitățile "inculte": "bagă un ochi cu gugăl și ai să vezi minunea"; "Situ' lu"'Insekta acum
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
ale medicilor legiști.) Mihai Erbașu pare să fi fost un om puternic și " ghinionul lui " cu o voință "de fier". Cînd a încercat să se sinucidă în interiorul vilei, nu era încă foarte hotărît să-și ia viața. Altfel ar fi recurs la mijloace mai sigure. Mai întîi s-a testat, lăsîndu-și șanse de scăpare, după care a trecut la soluția radicală, aceea a defenestrării, cum o numesc experții. Sinuciderile în doi timpi sunt de altfel numeros consemnate în cazuistica medicinii legale
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
și morală, iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care, de puține ori, se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
la forma cu flexiune comună, preferata de cei mai multi " Zoei " (de la Călinescu " "iubirile Zoei", în Domină bonă, la V. Fanache, în Caragiale " "mărturisindu-i Zoei"). Prozatorii din prima jumătate a secolului al XX-lea au preferințe diferite: în Maitreyi, Mircea Eliade recurge constant la genitiv-dativul cu articol postpus " Maitreyei sau Maitreyiei (diferența depinde de ediție); această formă reprezintă de altfel chiar ultimul cuvînt al românului, fixîndu-se astfel mai bine în memoria cititorului: "aș vrea să privesc ochii Maitreyiei". O variantă culta din
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
balconul în aer liber cu tribuna de la sediul partidului, Adrian Năstase a dovedit că nu e cu nimic mai breaz decât înaintașii într-ale demagogiei. (Ceilalți doi măcar au avut curajul să înfrunte populația "pe viu.") Ajuns la strânsoare, a recurs la aceeași penibilă strategie a mituirii electoratului: a scos din sacul fără fund al cinismului exact cuvintele care l-au umplut de ridicol pe Ceaușescu. Pingelică măcar știa ce vorbește: sunt absolut sigur că el avea în visterie paralele pe
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
o nouă cărămidă (care, ca orice cărămidă în literatură, distruge și conține în același timp toate cărămizile dinainte pe care s-a depus)". într-un fel avem a face cu același tip de limbaj marxist, ușor "liberalizat" la care au recurs ulterior o serie de autori cooperanți cu regimul comunist precum Petru Dumitriu, A. E. Baconky, Al. Ivasiuc, Marin Preda. Un limbaj menit a scoate din impasul discursului primitiv tendința utilitară a partidului comunist, o tentativă de "intelectualizare", adică de ameliorare
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Constantin Țoiu Ce la început trebuie să spun că un portret din imaginație - o ficțiune - îmi este mai greu de realizat, încât de multe ori mă văd nevoit să recurg la figuri concrete ale unor necunoscuți întâmplători sau amici chiar... Am mai scris despre acest lucru. Mi-ar fi greu să dau exemple... Mi-aș atrage noi antipatii. De obicei, trași în poză, dezavantajos, subiecții se supără foc. Mai greu
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
astral, universal, deprins cu multă dificultate, și căruia unii pământeni mai avansați,- dar nu cine știe ce, - îi zic telepatie, empatie, - să te identifici mental și sentimental cu persoana. Reiese că, în ce privește portretul,... autoportretul pe care voi încerca să mi-l fac, recurgând, pentru mai multă siguranță la veșnicul meu trans-amic, la prietenul meu de dincolo, transcendental, cum vreți, voi scrie la persoana întâi, ca și când aș fi singur... Facem o probă... ca proba de microfon. Dar de fapt, nu eu zic, Omicron zice
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
a devenit pentru el o chestiune care ține mai mult de propriul intelect decît de realitatea propriu-zisă. Ca și în cazul lui Ulise, important pentru el este drumul, imaginarea idealizată a proximei întîlniri, nu finalitatea, revederea propriu-zisă. De altfel, el recurge la o adevărată strategie a amînării pentru a prelungi cît mai mult starea de grație care precede revederea din ce în ce mai prozaică și mai stînjenitoare cu femeia iubită. "Vineri, la începutul după-amiezei, în aceeași cabină de la Palatul Telefoanelor, Stere nu sună decît
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
la un anumit spațiu: Doamne-al laptelui cu spumă; Doamne, cel dinspre cotețe, din poiată, din ocol, când pierdut în imensitatea unor cuvinte: Doamne-al bolilor și-al spaimei, Doamne, cel purtat în suflet, Doamne, cel suit în slavă. Se recurge la imagini analogice, la imagini prin care să poată fi creată iluzia (poetică) a recunoașterii neștiutului; de fapt este un dialog purtat numai cu sine însuși, construit după bineștiutul model al cercului hermeneutic; nu are loc decât re-cunoașterea unei copii
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
douăzeci de ori în toți anii lui de serviciu, s-a întîmplat ca dorința pentru trupul unei femei să-i învingă stăpînirea de sine, pînă la punctul de a-și pune în pericol puterea de concentrare, cazuri în care a recurs, lucid, la soluția de a lua în patul lui o femeie străină sau aproape străină. Ca și cum ar fi făcut o vizită de urgență la un dentist. Dar s-a reținut de la orice implicare emoțională. Ivria Lublin a fost unica lui
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]