187 matches
-
restului anterior "b" până când "a" este mai mic ca "b". Atunci "a" este următorul rest "r". Atunci "b" este redus cu multipli ai lui "a" până când este mai mic decât "a", dând următorul rest "r", și așa mai departe. Versiunea recursivă se bazează pe egalitatea CMMDC al resturilor succesive și pe condiția de oprire CMMDC("r", 0) = "r". Pentru ilustrare, se calculează CMMDC(1071, 462) din CMMDC(462, 1071 mod 462) = CMMDC(462, 147). Acest al doilea CMMDC se calculează din
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
orice volum "ua" + "vb". Aceste volume sunt toate multipli ai lui "g" = CMMDC("a", "b"). Întregii "s" și "t" din identitatea lui Bézout se pot calcula eficient utilizând algoritmul lui Euclid extins. Această extensie adaugă algoritmului lui Euclid două ecuații recursive cu valorile de început Cu ajutorul acestei relații de recurență, întregii lui Bézout "s" și "t" sunt dați de "s" = "s" și "t" = "t", unde "N" este pasul la care algoritmul se termină cu "r" = 0. Validitatea acestei abordări se poate
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
de recurență, întregii lui Bézout "s" și "t" sunt dați de "s" = "s" și "t" = "t", unde "N" este pasul la care algoritmul se termină cu "r" = 0. Validitatea acestei abordări se poate demonstra prin inducție. Se presupune că formula recursivă este corectă până la pasul "k"−1 al algoritmului, cu alte cuvinte, se presupune că pentru orice "j" mai mic decât "k". Al "k"-lea pas al algoritmului dă ecuația Întrucât formula de recurență este considerată corectă pentru "r" și "r
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
b") = "T"("wa", "wb"). De aceea, numărul "T" de pași poate varia dramatic între perechi foarte apropiate de numere, cum ar fi T("a", "b") și T("a", "b" + 1), în funcție de cât de mare este CMMDC în fiecare caz. Natura recursivă a algoritmului lui Euclid dă o altă ecuație: unde se presupune că "T"("x", 0) = 0. Dacă algoritmul lui Euclid se execută în "N" pași pentru două numere naturale "a" > "b" > 0, cele mai mici valori ale lui "a" și
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
și respectiv "F". Se presupune că rezultatul este valabil pentru toate valorile lui "N" până la "M" − 1. Primul pas al algoritmului de "M" pași este "a" = "q""b" + "r", iar al doilea pas este "b" = "q""r" + "r". Algoritmul fiind recursiv, el a rulat "M"−1 pași pentru a găsi CMMDC("b", "r") iar valorile lor cele mai mici sunt "F" și "F". Cea mai mică valoare a lui "a" este deci cea cu "q" = 1, de unde "a" = "b" + "r" = "F
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
scalează la fel ca algoritmul lui Euclid. Eficiența se poate îmbunătăți examinând doar primele cifre ale numerelor "a" și "b". Algoritmul binar poate fi extins la alte baze (algoritmi k-ari), cu creșteri ale vitezei de până la cinci ori. O abordare recursivă pentru numere întregi foarte mari (cu peste 25.000 de cifre) conduce la algoritmi CMMDC subcuadratici, cum ar fi cel al lui Schönhage și cel al lui Stehlé și Zimmermann. Acești algoritmi exploatează forma matriceală 2×2 a algoritmului lui
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
q"] pentru a da o aproximație a raportului "a"/"b", aproximație ce e cu atât mai bună cu cât "k" este mai mare. Aproximația este descrisă de convergenții "m"/"n"; numărătorul și numitorul sunt prime între ele și respectă relația recursivă unde "m" = "n" = 1 și "m" = "n" = 0 sunt valorile inițiale. Convergentul "m"/"n" este cea mai bună aproximație rațională a lui "a"/"b" cu numitorul "n": Polinoamele de o singură variabilă "x" se pot aduna, înmulți și descompune în
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
ireductibile comune, care pot fi identificate folosind algoritmul lui Euclid. Procedura de bază este similară cu cea de la întregi. La fie care pas "k", se calculează un polinom cât "q"("x") și un polinom rest "r"("x") care satisfac ecuația recursivă unde "r"("x") = "a"("x") și "r"("x") = "b"("x"). Polinomul cât este ales astfel încât termenul dominant al lui "q"("x") "r"("x") să fie egal cu termenul dominant al lui "r"("x"); aceasta asigură că gradul fiecărui rest este
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
aproape similară: Identitatea lui Bézout se poate utiliza pentru rezolvarea de ecuații diofantice. Algoritmul lui Euclid are trei trăsături generale care împreună asigură faptul că nu se execută la infinit. Prima este că poate fi scris ca șir de operațiuni recursive în care fiecare rest este strict mai mic decât predecesorul său, |"r"| < |"r"|. A doua, dimensiunea fiecărui rest are o limită inferioară strictă, cum ar fi |"r"| ≥ 0. A treia, există doar un număr finit de dimensiuni mai mici ca
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
specifice de implementare, testare, depanare și modificare în mod independent de celelalte module. Datele se grupează în colecții organizate după reguli potrivite, astfel rezultând structuri de date. În funcție de tipul de organizare, structura de date poate fi implicită, explicită, dinamică sau recursivă. O prelucrare poate fi organizată conform a cel puțin trei structuri fundamentale: "structura liniară (secvențială)", "structura alternativă" și "structura repetitivă". În mod practic, la programarea tuturor aplicațiilor se folosesc toate aceste structuri, combinate între ele. O "structură secvențială" este acea
Programare structurată () [Corola-website/Science/312868_a_314197]
-
un factor de formula 5, decât definiția folosită aici. Acestea sunt primele polinoame Laguerre: Aceste polinoame pot fi exprimate sub formă de integrală pe contur unde conturul este unul închis, ce ocolește originea în sens trigonometric. Polinoamele Laguerre se pot defini recursiv, exprimând primele două polinoame ca și apoi folosind relația de recurență pentru orice formula 9: Proprietatea de ortogonalitate enunțată mai sus este echivalentă cu a spune dă dacă "X" este o variabilă aleatoare cu distribuție exponențială cu funcția de densitate de
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
tranziție formează un monoid numit monoid de tranziție, sau uneori și "semigrup de transfomări". Fiind dat un două simboluri formulă 37 atunci se poate defini formulă 38, cu formulă 39, unde formulă 40 este compunere de funcții. Acest proces poate fi continuat în mod recursiv până se obține definirea recursiva a unei funcții formulă 41 definită pentru toate cuvintele formulă 42, Construcția poate fi inversata: fie formulă 38, se poate construi formulă 45.
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
monoid de tranziție, sau uneori și "semigrup de transfomări". Fiind dat un două simboluri formulă 37 atunci se poate defini formulă 38, cu formulă 39, unde formulă 40 este compunere de funcții. Acest proces poate fi continuat în mod recursiv până se obține definirea recursiva a unei funcții formulă 41 definită pentru toate cuvintele formulă 42, Construcția poate fi inversata: fie formulă 38, se poate construi formulă 45.
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
a definitului: a. Definiție ostensivă (prin indicarea obiectului vizat); b. Definiție prin înregistrarea unor determinări caracteristice; c. Definiție prin indicarea sistemului de relații din care obiectul face parte ( de exemplu cu ajutorul unui sistem de axiome); d. Definiție constructivă (inductive sau recursive). 5. După forma logico-lingvistică a definiției: a. Definiție simplă (printr-o propoziție); b. Definiție complexă (printr-un sistem de propoziții sau reguli); c. Definiție contextuală (definitul reiese din contextul utilizat); d. Definiție prin operatori speciali (λ,ε ș.a.); e. Definiție
Definiție () [Corola-website/Science/304796_a_306125]
-
care stau la baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David Hilbert este de nerealizat. Prima teoremă are însemnătate logică și conține importante implicații de ordin filozofic, fiindcă arată
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
de neted, deoarece punctele intermediare pot fi plasate prea departe unele de altele. În același timp, este posibil și să se genereze prea multe puncte acolo unde curba este aproape dreaptă. O metodă comună pentru adaptarea punctelor intermediare este subdivizarea recursivă, prin care se verifică punctele de control ale curbei pentru a afla dacă ea aproximează un segment de dreaptă cu o toleranță mică. Dacă nu aproximează un segment de dreaptă, curba este subîmpărțită parametric în două segmente, 0 ≤ "t" ≤ 0
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
afla dacă ea aproximează un segment de dreaptă cu o toleranță mică. Dacă nu aproximează un segment de dreaptă, curba este subîmpărțită parametric în două segmente, 0 ≤ "t" ≤ 0,5 și 0,5 ≤ t ≤ 1, și se aplică aceeași procedură recursiv pe fiecare jumătate. În software-ul de animații, cum ar fi cazul Adobe Flash sau Adobe Shockwave, sau în aplicații ca Game Maker, curbele Bézier sunt folosite și pentru a trasa mișcarea. Utilizatorii subliniază calea dorită prin curbe Bézier, și
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
din curbe Bézier pentru desenarea formelor curbe. În general, o curbă Bézier de gradul formula 4 se poate defini astfel: Date fiind punctele de control P, P..., P, curba Bézier are expresia: De exemplu, pentru formula 6: Această formulă se poate exprima recursiv astfel: Fie formula 8 curba Bézier determinată de punctele P, P..., P. Atunci, Cu alte cuvinte, curba Bézier de gradul formula 4 este o interpolare liniară între două curbe Bézier de gradul formula 11. Expresia unei curbe Bézier se poate scrie în funcție de polinoamele
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
expus argumente împotriva „separației digitale” și „au îngrozit pe toată lumea” propunând ca toate școlile să devină online, profesorii predând prin Internet. Într-un interviu din 2007, Gibson a recunoscut că Sterling avea în plan „un al doilea roman de știință recursivă, o idee grozavă”, dar că el, Gibson, nu a fost în stare să întrețină colaborarea pentru că nu avea timp liber la vremea aceea. În 1993, Gibson a contribuit cu versuri și a apărut ca vocalist pe albumul "Technodon" al grupului
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
articolul Bază de numerație. Mai întâi se împarte numărul ales la 2; restul reprezintă cifra cea mai puțin semnificativă (cea mai din dreapta) a rezultatului conversiei. Câtul se reîmparte la 2, se notează restul, și procedura se repetă cu noul cât (recursiv). Operația se sfârșește când câtul devine nul. Pentru examplificare: conversia numărului 118 în binar: Citind resturile de jos în sus, rezultatul final al conversiei este numărul binar 1110110. Această metodă se poate aplica și la conversiunea în alte baze. Ca
Sistem binar () [Corola-website/Science/296577_a_297906]
-
teoria haosului. Palumbo este de părere că, deși elementele tradiționale ale literaturii (cum sunt simbolismul și caracterizarea) lipsesc parțial sau total, seriile Fundației și Roboților rămân fascinante. Conform lui, complexitatea utilitaristă a construcțiilor sale narative dă naștere unei structuri simterice recursive percepută cu ochii minții. Asimov a fost criticat și pentru absența aproape totală a sexualității și a vieții extraterestre din scrierile sale SF. El a explicat la un moment dat că reținerea sa în a scrie despre extratereștri are la
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Stiva este o structură de date larg utilizată în informatică; dintre multiplele utilizări, stiva este folosită atât la implementarea algoritmilor recursivi, cât și ca structură auxiliară la traversarea unor structuri de date mai complicate, cum sunt arborii și grafurile. Implementarea stivei se poate face pe o structură de tip vector, ce presupune cunoașterea apriori a dimensiunii maxime a stivei, sau pe
Stivă (structură de date) () [Corola-website/Science/318147_a_319476]
-
cel mai popular SGBD open-source la ora actuală, fiind o componentă cheie a stivei (Linux, Apache, MySQL, PHP). MariaDB este un fork de MySQL. PHP este un limbaj de programare. Numele PHP provine din limba engleză și este un acronim recursiv : Php: Hypertext Preprocessor. Folosit inițial pentru a produce pagini web dinamice, este folosit pe scară largă în dezvoltarea paginilor și aplicățiilor web. Se folosește în principal înglobat în codul HTML, dar începând de la versiunea 4.3.0 se poate folosi
LAMP () [Corola-website/Science/318187_a_319516]
-
în timp ce formula generală a fost găsita de matematicianul francez Vieta. tan "nθ" poate fi scrisă în funcție de tan "θ" folosind relația de recurență: iar cot "nθ" poate fi scrisă în funcție de cot "θ" folosind relația de recurență: Metoda Cebîșev este un algoritm recursiv pentru a afla formula unghiului multiplu "n" cunoscând formulele pentru("n" − 1) și ("n" − 2). Cosinusul pentru "nx" poate fi calculat din cosinusul pentru ("n" − 1) și ("n" − 2) după cum urmează: Similar sin("nx") poate fi calculat din sinusul pentru
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
s-au încercat mai multe soluții paralele sau distribuite cu scopul de a mări viteza de triangulație. Versiunea paralelă cea mai întâlnită de triangulație Delauney este bazată pe metoda Divide et impera și apare în mod natural: problema este împărțită recursiv în subprobleme care apoi sunt rezolvate. Triangulația finală se obține unind toate rezultatele. Problema esențială a acestei metode este că valorile de intrare devin din ce în ce mai mici la fiecare iterație și din acest motiv procesoarelor nu li se repartizează munca egal
Triangulația Delaunay paralelă () [Corola-website/Science/326511_a_327840]