1,038 matches
-
în paradis, să acționeze ca o putere pizmașă, rea și mânioasă? 3. A decoda alegoriile. Rezultă o lectură a creștinismului care presupune decodarea alegoriilor. Scripturile au un limbaj obscur, polimorf. Spiritul Liber nu neagă infernul sau paradisul ca atare, ci recuză definițiile catolice, apostolice și romane. Infernul? Bineînțeles că există, dar este o metaforă a ignoranței și în niciun caz o geografie chtoniană în care ard pentru eternitate ființele care-și ispășesc păcatele. A nu ști, iată definiția lui. Paradisul? Desigur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
impur. Cu atât mai mult cu cât puritatea nu există... 9. Așadar, nu creștinism epicurian... Cel de-al treilea interlocutor al lucrării, Niccolo Niccoli intră prin această breșă deschisă de epicurian: interesul, utilitatea, acțiunea, virtutea motivată de plăcere. El nu recuză posibilitatea de a utiliza bucuria, jubilarea, satisfacția, plăcerea propriu-zisă, voluptatea, pentru a atinge alte ținte, superioare, desigur, dar asociate: cum ar fi contemplarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a te pregăti pentru drumul spre Domnul, de a merge și apoi de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezintă tot atâta interes și necesitate ca și hrana spirituală. Unui suflet curat, totul îi este permis. Prin urmare, Erasmus nu interzice nimic pe terenul corporal în sine, doar unele lucruri privitoare la folosință. Departe de el ideea de a recuza orice libido. Și dacă în cursul dialogului el reia pe seama lui unele opinii misogine ele epocii - femeile ar fi incapabile să filosofeze, abia dacă sunt bune să discute între ele sau cu copiii, ele ar fi colerice după modelul Xantipei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ideilor lui Platon? Prea puțin pentru el... Numărul lui Pitagora? Nu crede în el, după cum nu crede nici în atomii lui Epicur. Niște ficțiuni, niște amuzamente... Merge până la a se îndoi că aceștia trei au putut crede asemenea baliverne. Montaigne recuză gândirea speculativă, latura teoretică și idealismul sub toate formele lor. Și atunci cum să-ți găsești fericirea la greci? în Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne își bate joc de opțiunile pitagoriciene privitoare la metempsihoză și metensomatoză. Deci și de cele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îmbrățișat, așa cum am mai spus-o, religia lui Luther. Și atunci cum să nu fii tolerant când până și familiile sunt astfel marcate de războaiele religioase; moderația apare ca unica variantă... Ea presupune niște compromisuri, o suplețe, o libertate care recuză supunerea absolută față de Ligă ca și față de pozițiile partizanilor reformei. Nici guelf, nici ghibelin: altceva... în viața de toate zilele se comportă ca un bun catolic; astfel, încă de la vârsta de douăzeci și nouă de ani, când nimeni și nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a te mulțumi cu credința și de a refuza orice justificare rațională a dogmelor. Nu e nici o nevoie să ceri rațiunii dovezi ale existenței lui Dumnezeu sau ale excelenței religiei catolice. Să crezi în ea este de-ajuns... Fideismul recuză orice posibilitate de teologie. Și orice alienare a filosofiei de serviciul ei. De unde o instalare a disciplinei pe singurul teren care-i convine: imanența. Dar acest fideism convine numai pentru a gândi, a aborda și a percepe Apologia lui Raymond
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor li se cere imposibilul; el cere ca divorțul să nu fie dezirabil prin complicarea inutilă a accesului la el; el justifică sinuciderea considerând că o existență devenită dureroasă nu-i aparține lui Dumnezeu ci prioritar celui care suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cu mult înaintea lui Foucault, el susține evidența morții omului așa cum, înaintea lui, Diogene aruncase la picioarele preopinenților cocoșul jumulit... Dar această moarte a ideii de om nu e disociată de afirmarea existenței pluralității, a multiplicității, a diversității oamenilor. Montaigne recuză modelul, idealul tip, dar numai pentru a îndemna mai eficient la grija pentru realități terestre concrete, imanente, încarnate. Eseurile caută nu atât Omul - cu majusculă - cât ceea ce-l definește pe Michel de Montaigne în complexitatea sa infinită. Și, paradoxal, căutând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de Foc și de Trăsnet... Cuplului Democrit care râde și Heraclit care plânge, Montaigne îi preferă filosoful jovial, râzător... Dar când e să aleagă între Heraclit imanentul și Parmenide transcendentul, optează pentru primul. Apărător al râsului și al imanenței, Montaigne recuză creștinismul care plânge, îndrăgește durerea și face din cor un orizont de nedepășit. Adept al fluviului, pentru că știe că nu se va putea niciodată scălda de două ori în el, Montaigne întoarce hotărât spatele lui Platon și companiei. Realitatea? Ceva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei tendințe firești, înainte de orice contaminare culturală. Numai îndepărtarea de natură duce la demersul contrar: ura de sine, gustul pentru negativitate, pasiunea mortiferă pentru suferință, toate aceste vicii transformate în virtuți țin de o perversiune - în speță, una culturală. A recuza natura, a fugi de ea, a o detesta, a dori să te emancipezi de sub domnia ei, de sub legile ei, a ne considera mai buni, superiori animalelor - când, de fapt, facem mai rău ca ele - iată greșeala: pentru că nici un animal nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie. Colectivitatea se reduce la suma indivizilor care o compun. Nu există nicio transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște din agregarea subiectivităților. Nu găsim nicio mistică comunitară la Antiphon, ci doar o imanență care recuză toate fabulele grecești bazate pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni îcu excepția femeilor), străini, venetici... -, elenii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... -6A recuza toate legăturile. Fondul etic al lui Aristip se vădește în raporturile sale cu banii: trebuie refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpul: ceea ce afirmă Diogene Laerțiu la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar numai în favoarea lui. Pentru că el descoperă un al treilea fel de viață care recuză opoziția dintre plăcere și reflecție și presupune amestecul celor două, apoi își mărturisește preferința pentru această opțiune, lăsându-l pe Protarh să se marineze
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar numai în favoarea lui. Pentru că el descoperă un al treilea fel de viață care recuză opoziția dintre plăcere și reflecție și presupune amestecul celor două, apoi își mărturisește preferința pentru această opțiune, lăsându-l pe Protarh să se marineze în expectativă, înainte de a constata ralierea lui cu arme și bagaje. Formularea acestei alternative îl constrânge
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ospețe, bând mari cantități de vin și plecând urechea la glumele deocheate, ceea ce ar putea să însemne că a plecat și la brațul Fericirii, căreia nu-i va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la Cheroneea î338) și își vede hegemonia contestată, apoi chiar dispărând. După ce Alexandru moare î323), generalii săi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni, fabulații sau alte povești pentru copii. într-un îndemn concluziv, el cere excluderea mitului. Gândire puternică, oricând de actualitate... Pentru a mai arunca o piatră în grădina platoniciană, filosoful atomilor îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care studiază natura plecând de la axiome vide, nesocotind complet observația. Ne gândim la evidența cifrelor și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au interes să refuze cuvântul și ocurențele sale, să-l caricaturizeze, să împiedice dezbaterile asupra lui, să umble cu șiretlicuri pentru a evita confruntarea, să recuze validitatea sau chiar posibilitatea tezelor hedoniste. Proasta reputație a lui Epicur nu ne aduce informații atât asupra adevăratei naturi a filosofiei Grădinii, cât asupra inhibiției, complexelor și mizeriei corporale a adversarilor săi: platonicienii și stoicii în linie de bătaie, urmați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și nu se supune unei dorințe pentru că este dezirabilă așa cum e. El consimte la ea și o angajează pe calea satisfacerii dacă și numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit ulterior. Orice plăcere care pune în pericol ataraxia este declarată indezirabilă și ca trebuind îndepărtată. Renunțarea, privarea se numără printre căile de acces la plăcere când aceste alegeri permit păstrarea păcii sufletului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]