1,378 matches
-
genius loci foarte bine redat prin accentul pus pe scenele de interior, cu cîteva excepții, mai ales cele în care cameră surprinde doar un colț de clădire și un fel de rotonda metalică mișcîndu-se ușor la îndemnul unei mîini invizibile. Recuzita de vechituri este prezentă, insă regizorul se arătă mai curînd interesat de prinderea relațiilor și adîncirea psihologiei personajelor principale, concretul manifestărilor stranii fiind proiectat într-un spațiu de incertitudine care face chestionabilă starea psihică a femeii fără s-o discrediteze
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
-i așa, natura e întotdeauna cinstită, neprefăcută. Să fii dezlănțuit ! Postmodernismul, în special prin măștile sale, aparține istoriei, îmbrăcând situații urgente, ce nu suportă amânare. Ideile circulă dezinvolt, spontan, fără a fi însă agresive. Culmile de intensitate nu apar ca recuzită a unui șoc, ci corespund unei tensiuni interioare îndelung alimentată de episoade contemplative, de o simplitate aparentă. Ca în Coloana fără sfârșit unde impetuozitatea aglomerărilor sonore narativ dezvoltătoare, de un colorit amețitor, se naște din rarefierile la fel de entuziaste și de
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. When We Were Orphans se bazează exclusiv pe frânturile de amintire
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu mai e povestaș, ci profesionist al relatării. De aici ia proporții criza adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat de impresionanta recuzită de măști, cititorul nu o remarcă până aproape de final. Atunci când bunicul - depozitar de fantasme familiale - moare, se instaurează imediat concluziile Mirunei. Ele și numai ele. Cu totul naive, fără legătură cu maturitatea coerentă a celor peste nouăzeci de pagini de
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
ca să descifrez conținutul, ca să-mi dau seama de adaptări, tăieturi, intervenții personale. Trei povești, trei experiențe în fața finalului unui parcurs, trei perspective diferite, trei nuclee epice separate. Toate au aceeași temă: moartea. Pe o scenă goală, cu elemente minime de recuzită și de decor, în costume din pînză de sac, cîțiva adulți - ce actori excepționali! - povestesc despre ei, despre viață și despre moarte. Cu disperare, cu teamă, cu ironie și autoironie, cu frică, cu umor negru, cu un firesc paralizant. Cu
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
încît nu ai o clipă sentimentul, în ciuda ironiilor care asezonează întreg circul, că doctorul Jones ar trebui pensionat. În cazul de față, tonusul actorului dă tonusul aventurii, iar regizorul pare pe alocuri chiar să supraliciteze vitalismul personajului. Spielberg recrează întrega recuzită a aventurii: temple pierdute în jungla luxuriantă, gadgeturi mortale, artefacte macabre, pitoni folosiți pe post de frînghie, foșgăieli de scolopendre, furnici carnivore, sălbatici convulsivi, o detonare atomică în poligonul din Nevada, dar și amabili popîndăi, și, mai nou, extratereștri cu
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
arta europeană a gravitat în jurul acestei autoreflecări. Stilistica s-a schimbat deseori, centrele de interes au devenit și ele altele, zeilor le-a urmat firesc iconografia creștină, personajele din prim-planul istoriei s-au primenit și ele, iar elementele de recuzită de asemenea. Dar fascinația pentru natura umană, pentru frumusețea corpului și pentru viața individuală a rămas neschimbată. Această conversație îndelungată a omului cu propriul său trup, cu trăirile și cu gîndurile sale, cu timpul, cu lumea dinafară și cu cea
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
proză incomparabilă, de valoarea lui Hamlet, dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație, "mic cap d'operă", creație deasupra oricărei școli și oricărei metode șamd. S-au făcut și analize mai "tehnice". S-a vorbit de polivalență, recuzita romantică și exemplaritate clasică, adecvare realist-analitică; despre unitatea stilistică, fluență epică, compoziție ingenios-dramatică, perspectiva istorică dublată de viziunea ființei umane, structură dialogică, limbă viguroasă. Și câte altele. Pe bună dreptate. Încât iarăși se pune întrebarea: capodoperele care sunt atât de
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
fi, însă, un alt portret. La fel de atrăgător. Cum sunt textele despre personaje feminine, puține, din păcate. Poate pentru că lumea lui Pleșu rămâne sub semnul tatălui. Între aceste amintiri suprapuse, imaginea lui Alice Voinescu aduce cu o gravură; la fel intimidantele recuzite morale ale Hertei Müller și ale Monicăi Lovinescu. De departe, dezamăgirile vin dinspre A. Păunescu și G. Pruteanu - alături, firește, de unii politicieni. Răsucirile lor nu sunt acceptate din retranșamente ideologice; după Pleșu, ei și-au bătut joc de talanții
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
căpitanului Codreanu corcit cu Păunescu", și victima unei campanii de ură promovată online de o conspirație iudeo-masonică incluzînd pe Michael Shafir și subsemnata, tînărul lider aduce o zestre importantă în noua combinație de dreapta : o funie de usturoi istorică, din recuzita filmului lui Polanski « Balul vampirilor», și are ca electorat țintă vampirii, pe lîngă fumătorii menționați mai sus.
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
și istorie. Un proiect de monument, care să nemurească fapta marilor viteji și cugetul cuprinzător, îndrăznind pînă la jertfă, Apostu îl concepuse pentru Mihai Viteazul și cîmpul de la Șelimbăr. Dacă am fi în stare să-i dăm viață, dincolo de pitorescul recuzitei, am ilustra plenar logica acestei ecuații, pe care o întrezăream cîndva, descriind la prezent propunerea regretatului sculptor. ... Pe rotundul unei mici coline, în vîrf accentul vertical al biruinței, spre poale, massa trupurilor de războinici care se reazemă grav pe sol
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
asculte, să înțeleagă că dincolo de „eu” se află o lume, imensă, în care fiecare om este unic, altfel, că omul acesta trebuie privit, luat în seamă, cu codul său de limbaj, emoțional, cultural, comportamental. Cu cîteva elemente de decor, de recuzită, cu cîteva obiecte, Adriana Grand sugerează și spații, dar, mai cu seamă, surse de emoție. Și ea, și regizoarea Alice Barb concentrează forța actriței Simona Bondoc pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
sau al poeziei (nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ceaiul? Toți au venit? Totul e gata? cu o maramă acoperă iute groapa, lopata. Obiectele sunt susceptibile de comunicări tacite: oglinzile marama, groapa, lopata, lăutele, viorile, pălăria, bastonul, masca, mănușile complotează împotriva regizorului acestui tăcut spectacol, constituindu-se într-o recuzită nefastă. Marele rateur al vieții înțelege că a pierdut un pariu existențial, de vreme ce obiectele se grupează după o regie proprie. În acest moment, poetul cade din spectacol. Iată de ce spuneam că lirica lui Emil Botta este un spectacol ratat. Echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de efemerul artei sale și totuși continuă să joace... eternitatea. Observam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aer 3 Agenda 3 Nirvana? 3 A sosit frigul 3 A murit și satul? 3 Murim de două ori? 3 2. Amintiri închipuite 3 Antiques shop 3 Statuile 3 Mobilier bătrân 3 Candelabre 3 Vitrinele Lilienei 3 Icoane vechi 3 Recuzita teatrală 3 Bijuterii de familie 3 Tablou uitat 3 Pianul orgolios 3 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3 * * * 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
opusă arcului de cerc se ridica o platformă înaltă numită latinește „proscenium”, pe care jucau actorii. În spatele prosceniumului era ceea ce se numea „skene”, de la care derivă cuvîntul „scenă”. Literal, un „cort” sau o baracă de lemn servind la depozitarea costumelor, recuzitei și care le permitea actorilor să se schimbe. La origine, această construcție temporară nu este vizibilă pentru public. Abia într-o a doua etapă, greu de situat, skena este integrată acțiunii și deservește ca element de decor: ea este construită
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un procuror (Rică), medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între timp, Efimița a luat recuzita unui reporter TV și "transmite" în fața unei camere ca un crainic de la știri care comunică la actualități o crimă. EFIMIȚA (explică pe ton așezat, parodie la știri TV): Azi dimineață întreaga stradă a fost viu emoționată de o sensațională dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de agitație trece de cîteva ori prin scenă însoțit de zgomot infernal: alămuri, cîntece revoluționare, focuri de pistoale și puști, salve de tun, chiotele lor înșiși. La fiecare trecere prin scenă ei sînt personaje, marcate prin modificări minimale de costum, recuzită dar mai ales prin fond sonor, din altă revoluție/răscoală/rebeliune fiind deghizați ca-n tablourile respective: 1821 (în frunte cu Vladimirescu), 1848 (cu figurile marcante) și mai ales Ana Ipătescu și altă femeie care pozează în "România rupîndu-și cătușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vitejia dacilor și dacii anului 1985, care se perpetuaseră, nemuritori, până În zilele noastre. La modă era protocronismul. Așa că cele două terase erau pline de daci chercheliți, care beau voinicește, fără să-și dea jos cușmele de pe cap, cu sabia din recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
J. F. Kennedy nu putea rămâne nesancționat în acest context, el ținând, în opinia lui Goldberg, de tradiția "teatrului politic fascist". Cultul eroilor, "omul exemplar", modelul emulativ al individului strivit de mulțimea mărșăluind triumfător spre zorii fericirii universale aparțin unei recuzite comune, pe care atât fascismul, cât și comunismul au exploatat-o până la epuizare. Nemaipomenita, diabolica inventivitate a demagogilor stângiști a dus, și în acest caz, la răsturnarea completă a etichetelor. După o logică profund pervertită, comuniștii au pus în seama
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
pricina. Îți repugnă cineva sătul de retorica restaurației comuniste? Îi trântești textul cu fascismul și l-ai lichidat! Te calcă pe nervi succesul unor intelectuali? Te scoate din minți priza pe care-o au la public? Simplu: respectivii apelează la recuzita fascistă! Au îndrăznit câțiva cercetători să scrie un raport necruțător la adresa comunismului din România? Nici o problemă: sunt fasciști, ba și elitiști pe deasupra! Tocmai de aceea, poate c-a sosit momentul să le reamintim că se află în eroare. Nu numai
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor poate să trăiască rocambolesc, iar textele sale să fie de-o platitudine dezarmantă. Deci, nu autobiograficul - cel fizic - determină o anumită recuzită literară. Categoric, nu putem scrie ceea ce nu trăim dar, pe de altă parte, nu putem scrie dacă nu citim. Livrescul, din acest motiv, mi se pare mai important decât autobiograficul. Și nu mă refer la un livresc rezultat din însumarea
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]