249 matches
-
simt atingerea străină. După o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine. Ce nesimțit! ― îmi spun și ridic ochii furios, decis să mă uit urât la el. Îl descopăr pe bunicul meu, cu fața zâmbitoare, îmbrăcat în redingotă neagră și cu o pălărie neagră, tare, pe cap. Are mâinile adunate una peste alta și sprijinite de mânerul de argint al unui baston. Îmi face complice cu ochiul, lăsîndu-mă să înțeleg că e acolo, în chip miraculos, anume pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sa dubioasă, de presupusă odraslă princiară ("beizadea") și de "străin", moștenitor legitim al armurierului ("neamțul"), iar ceilalți copii îl tratează cu ostilitate pentru simplul motiv că e "altfel", singularizându-se atât prin vestimentație (la școală e nevoit să poarte o "redingotă de cioclu"), cât și prin comportamentul apatic, indiferent, manifestat pe un fond de timiditate și de totală neîncredere în sine. Un anume Contici, repetentul clasei, haimanaua, nu se sfiește să-și mărturisească pornirile belicoase ("Te urăsc, neamțule!"), spre nedumerirea inocentului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înghite" realul și, în consecință, textul "învăluie" existența. Adevăratul "despot" devine, în acest context, scriitorul. El e manipulatorul unor destine, autoritatea "din umbră" care "face" și "desface" nu doar literatura, ci și viața. Big Brother îmbracă, în romanul lui Murakami, redingota prozatorului tipic, din orice timp și din orice spațiu. Universul său "concentraționar" iese din magma textuală, acoperind treptat și aici avem contribuția ideologică fină a autorului japonez! intervalul existențial. 19Q4 "plasează" o asemenea temă sofisticată, cum spuneam, pe fundalul dinamic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de avocați au fost Ella Negruzzi și Aurelia și Henriette Sakellary (cele trei au fost primite în Baroul Ilfovă. IV. B. Băcăuanul și preocupările legate de eleganța vestimentară Până la izbucnirea Primului Război Mondial, formele de bază ale vestimentației masculine au inclus sacoul, „redingota la dou) rânduri, cu poalele tăiate drept mai sus sau mai jos de genunchi, și jacheta, la un rând, cu poalele tăiate curb din dreptul stomacului spre spate, acestea fiind haine de zi, de lucru, acceptate eventual la vizite, în vreme ce
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
drept la talie, în față, și continuat în spate de cozi ce coborau până la genunchi, era rezervat ținutei de gală, de seară, pentru dineuri, spectacole și baluri”. Pantalonii erau din postav, de nuanțe, în general, mai deschise decât jacheta sau redingota. Dungile din față și spate de la pantaloni au devenit o obișnuință abia spre sfârșitul primului deceniu al secolului XX, majoritatea bărbaților preferând, în absența presei de călcat, să poarte în continuare pantalonii burlane. În anotimpurile de primăvară și toamnă, între
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vestimentară a prelectorului era "de mare gală", semn de respect atât pentru audiență, pentru sine, cât și pentru motivul întâlnirii, prelecțiunea în sine, dar și semn al subțirimii, rafinamentului, al atmosferei de calitate; se purta fracul, împotriva opțiunii unora pentru redingotă; sosirea prelectorului cu doar câteva minute înainte de începerea conferinței; intrarea sa în universitate se făcea pe furiș, aproape într-un mod "infracțional", cu atenția maximă de a nu fi văzut. La fel, el nu trebuia văzut nici pe stradă, motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
principale ale romanului publicat în foileton în ajunul revoluției de la 1848, și ale cărui episoade au ocupat luni întregi coloanele din "Journal des Debats". Primul personaj, aplecat asupra mesei de lucru, este un bătrîn cu "mască lividă", îmbrăcat într-o redingotă veche, ponosită și jerpelită, cu gulerul slinos. Umil, el prezintă interlocutorului său, un bărbat tînăr, cu privire scrutătoare, cu aer de superioritate, un teanc de mesaje, venite din toate colțurile lumii. Dictate de o voce seacă, răspunsurile sînt imediat transcrise
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
era exceptată, arată că acești clienți trebuiau să se afle sub povara unor suferințe mai mult sau mai puțin vădite. Priveliștea tristă pe care o înfățișa interiorul acestei case se repeta în îmbrăcămintea obișnuiților ei, deopotrivă de zdrențăroasă. Bărbații purtau redingote a căror culoare ajunsese cu totul îndoielnică, ghete care în cartierele elegante se aruncă la gunoi, rufe ponosite, veșminte care își trăiseră traiul. Femeile purtau rochii uzate, vopsite din nou și iarăși decolorate, vechi dantele cîrpite, mănuși lustruite de atîta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea sinceră pe care fiecare dintre cei trei episcopi o afișează, în particular gândind în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de oraș) era reprezentată de redingotă și de jachetă, ultima purtată cu pantaloni reiați*****. Pantalonii, destul de strîmți, sînt cilindrici (tip burlan) și nu se calcă la dungă. Ciorapii de mătase neagră se asortează cu ghetele închise cu nasturi (bumbi) sau elastic (atunci se numea gumilastic). Pe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Alte vremuri. Amintiri literare, din 1930. Stânga: Cartea lui Artur Gorovei Alte vremuri important document despre viața lui Eduard Gruber. Dreapta: cuprinsul cărții. Sub aspect fizic și vestimentar, este descris ca un tânăr "înalt și slăbănog, îmbrăcat veșnic în o redingotă ale cărei pulpane îi băteau genunchii, și purtând o pălărie naltă, pe care o ținea în mână, pe ceasuri de căldură" (Gorovei, 1930, p. 103). Un portret asemănător întâlnim la Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif: "Pe picioarele lui lungi
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cărei pulpane îi băteau genunchii, și purtând o pălărie naltă, pe care o ținea în mână, pe ceasuri de căldură" (Gorovei, 1930, p. 103). Un portret asemănător întâlnim la Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif: "Pe picioarele lui lungi, cu redingota lui pătată, a cărei tulpane fâlfîiau fantastic în urma lui, cu capul în piept, cu dungi pe fruntea largă, el străbătea salonul, rostind din când în când numele lui Ribot, Charcot sau al cine știe cărui savant ce făcea vârvă pe vremea aceea
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță să observăm coincidența de viziune a celor doi scriitori asupra rolului terapeutic al denunțului critic, mascat sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți exilate; Redingota a fost acceptată cu suspectă ușurință, s-a bucurat de liberă trecere printr-un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți exilate; Redingota a fost acceptată cu suspectă ușurință, s-a bucurat de liberă trecere printr-un procedeu al cenzurii pare-mi-se în premieră: a fost abil machiată (era să scriu maculată) în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește de Scrisorile anonime caragialiene, constituite ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și\sau contrastarea declarațiilor, a notelor zilnice, a fragmentelor de scrisori, telegrame sau jurnale întregește palimpsestic portretul eroului și rotunjește semnificația ironică a textului. Modelul inițiat de Caragiale este urmat îndeaproape și de Costache Olăreanu care îl exersează în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță, să primească lecția balcanicilor lui? El pretindea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se poată prezenta mâine înaintea electorilor exasperați de pasivitatea lor. Duplicitatea, spunea Gârloanță, a salvat întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea artistului în "redingotă albă", dispus la sacrificii în numele ideii de demnitate umană, pare excepția care confirmă această conduită colectivă. În prezentarea calomnioasă pe care Jenică Brustureanu o face defunctului George Pelimon din Nesfârștele primejdii, descoperim alte sintagme-trambulină care refac mental portretul lui Mitică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Militară, București, 1988. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996. Simionescu, Mircea Horia, Dicționar onomastic, ediția a doua, întregită cu volumul Jumâtate plus unu și o prefață a autorului, Editura Allfa, București, 2000. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Simionescu, Mircea Horia, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. Slavici, Ioan, Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu), "Cultura națională", 1924. Sorescu, Marin, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984. Stănoiu, Damian, Camere mobilate, Editura Evenimentul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și albastru, Editura 100+1 Gramar, ediție, prefața și curriculum vitae de Theodor Vârgolici, București, 1998, p. 41. 170 Eugen Ionescu, Nu, Editura Humanitas, București, 1991, p. 129. 171 Idem, p. 127. 172 Idem, p. 76. 173 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 9. 174 Idem, p. 7. 175 Idem, p. 19. 176 Ibidem. 177 Mircea Horia Simionescu, op. cit., p. 241. 178 Philip Thomson, The Grotesque, 1972, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 180. 179 Karl
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu, Asediul locului comun, Editura Militară, București, 1988, p. 102. 22 Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, 1976, p. 59. 23 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 68. 24 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, pp. 126-127. 25 Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978, p. 13. 26 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 128. 27 Radu Petrescu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, 2001, p. 35. 28 Idem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idem, p. 48. 29 Idem, p. 63. 30 Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 46. 31 Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, ed.cit.,p. 87. 32 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 9. 33 Idem, p. 17. 34 Idem, p. 11. 35 Idem, p. 153. 36 Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19. 38 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
46. 31 Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, ed.cit.,p. 87. 32 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 9. 33 Idem, p. 17. 34 Idem, p. 11. 35 Idem, p. 153. 36 Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19. 38 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40 Costache Olăreanu, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 219. 41 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239. 42
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ea arătă cu degetul spre partea de vest a stadionului și Îmi Înmână un binoclu: — Acolo o să stea Führerul, zise ea. I-am mulțumit și, deși nu mă interesa absolut deloc, am privit către tribuna populată de câțiva bărbați În redingote și omniprezenții ofițeri SS, cu toții murându-se la fel de tare ca și mine. Inge ar fi fost satisfăcută, m-am gândit. Cât despre Führerul Însuși, nici urmă. — Ieri nu a venit decât aproape de ora 5, explică matroana. Deși, pe o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În amonte, se afla nava americană Wake, purtînd acum steagul Soarelui-Răsare și avînd imprimate caractere japoneze În culori vii la prova și la pupa. O ceremonie complicată de botez se desfășura În fața clubului Shanghai. Zeci de civili japonezi importanți, În redingotă, alături de germani și italieni În uniforme fasciste extravagante urmăreau un marș al marinarilor și ofițerilor japonezi. Două tancuri, mai multe piese de artilerie și un cordon de marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]