286 matches
-
de stat, unul al inițiativelor particulare mai ales în sectoarele redistribuției, unul politic de înființare de partide și mișcări sociale, unul civic de inițiere a fundațiilor sau asociațiilor, unul al contestării publice etc. Sectorul public atotcuprinzător a devenit obiect al redistribuției și a stimulat inițiativa privată de orice fel și de o amploare foarte diversificată, cu excepția sectorului producției efective. Destule inițiative private parazitau sectorul și fondurile publice și asigurau transferul acestora în condiții precare de legalitate. Alteori, inițiativele private intrau în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
alte beneficii sociale. Participarea și beneficiile sunt desigur inegale, dar tocmai inegalitatea induce aplicarea strategiilor de maximizare a performanțelor și veniturilor. Rolurile ocupaționale ale fiecărui individ se multiplică, uneori indistinct, dar alteori se intersectează pe axa public/privat, pentru că procesul redistribuției din sectorul public în cel privat încă nu s-a încheiat. Concomitent, observăm o explozie de aspirații și dorințe, opțiuni și acțiuni ce corespund libertății de a practica tot mai multe roluri. O astfel de libertate se exercită în condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
analiză empirică a structurii sociale emergente din perioada tranziției ar evidenția asemănări puternice cu cea specifică societăților capitaliste dezvoltate în privința inegalităților în distribuția bogăției și veniturilor, în diviziunea economică și socială a muncii, în identificarea factorilor ce explică distribuția și redistribuția beneficiilor și câștigurilor. Mai mult, numeroase cercetări demonstrează cum globalizarea și noua economie a cunoașterii fac din accentuarea și multiplicarea inegalităților caracteristici inerente tuturor societăților actuale. Distribuția proprietății, construcția instituțională a pieței economice și a pieței muncii și chiar politicile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
noastre. Măsurată transversal, sărăcia afectează în principal pensionarii, familiile cu mulți copii și pe cei cu un capital uman și cultural redus, dar și pe cei rezidenți în mediul rural. Noile inegalități sunt asociate și cu schimbările din sistemul de redistribuție. Cei cu calificări superioare au venituri din ce în ce mai mari, pe când cei necalificați sau cu calificări precare cad ușor în plasa sărăciei. Totodată, efectele homogamiei maritale (familii în care soțul și soția au niveluri similare de educație și ocupație) accentuează fie sărăcia
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
părinți în educația copiilor sunt importante, însă cantitatea acestora variază în funcție de venituri, astfel că cei mai săraci vor face investiții mai reduse decât cei bogați. Există însă și o soluție alternativă, care poate fi oferită de acel sistem public al redistribuției (existent în țările scandinave) care investește mai mult în educația timpurie a copiilor, pentru a le spori oportunitățile de învățare și șansele ulterioare ale vieții. Referindu-se la asemenea relații, G. Esping-Andersen formulează o concluzie importantă privitoare la relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a genera decalaje subiective individuale. Mai întâi, avem în vedere schimburile economice care concură la construcția economiei de piață și a pieței ca reglator fundamental al tuturor tranzacțiilor. Privatizarea, construcția și garantarea drepturilor de proprietate, acumularea și repartizarea bogăției și redistribuția veniturilor generează o nouă structură socială și o poziționare individuală în spațiul social, care sunt complet diferite de cele trăite anterior. Schimbările sunt atât de rapide, încât este greu pentru orice individualitate să le urmărească și să se adapteze cu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de semnificativă, încât abia în modernitatea actuală se realizează teza iluministă privind valoarea socială și individuală a educației. Abordarea socială a inegalităților generate din reflexivitate nu mai poate fi abordată, ca în timpurile precedente, doar prin creșterea producției, prin schimbarea redistribuției sau prin expansiunea protecției sociale. Paradigma modernizării trebuie radical schimbată și definitiv ruptă de practicile modernității timpurii, întrucât numai astfel poate răspunde actualelor realități și provocări. Cunoașterea ca produs și conștiința cunoașterii ca proces sunt surse și resurse ale acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu existase niciodată: programatorii cibernetici ar fi deținut controlul de la început până la sfârșit, ca într-un shooter 3-D. Umblau la vieți, la armament, la cantitatea de Kent și portocale scoasă din magaziile Alimentarelor, dar operațiunea rămânea un simplu exercițiu de redistribuție a mărfii neuro-economice: dinspre depozitele falimentare ale comunismului, spre cele bogate și proaspete ale capitalismului. Mihnea îmi confirmase suspiciunile. Găsise pe-un blog și-apoi într-un articol din Wikipedia relatările unor martori de epocă, descărcase informațiile și mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pp. 117-118) sintetizează această dinamică fundamentală a socialismului în tendința acumulării mijloacelor de producție, iar Katherine Verdery (1994, p. 49) spune același lucru, accentuând tendința sistemului de a-și spori puterea alocativă, vorbind mai curând de alocare birocratică decât de redistribuție. Formulările sunt echivalente atât timp cât principala pârghie de sporire a puterii alocative a resurselor este investiția cu prioritate a acestor resurse în producerea de mijloace materiale, în special mijloace de producție și mai puțin bunuri destinate consumului. Alături de sistemul de planificare
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
necesari” pentru societate, deoarece reprezintă singurul grup care prestează activități neigienice, dezonorante, nesănătoase în schimbul unor salarii foarte mici, pe care nici o altă categorie socială nu le-ar putea accepta. Sărăcia distribuțională S. distribuțională reprezintă o stare rezultată în urma distribuției și redistribuției bogăției produse la un moment dat (Zamfir, 2000, p. 31). Întâlnim, în acest caz, o evaluare a s. corelată cu nivelul de dezvoltare economică și, implicit, cu distribuția corespunzătoare de resurse ale bunăstării. Corelația este una directă și simplă: dacă o
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
accepțiuni complementare: - schimbare socială progresivă, direcționată; - efortul întreprins de țările subdezvoltate pentru a depăși decalajul ce le separă de țările dezvoltate occidentale. Această teorie susține că societățile moderne sunt mult mai productive, iar persoanele aflate în nevoie beneficiază de o redistribuție a bunăstării. Organizarea și mobilizarea politică la un nivel superior de complexitate și reprezentativitate constituie, de asemenea, un factor-cheie în declanșarea proceselor de dezvoltare socială. HYPERLINK \l "Coleman" J. Coleman (1990) subliniază faptul că societățile moderne sunt caracterizate de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
valorile tradiționale (conservatoare) nu blochează, în mod necesar, procesul de modernizare, îl pot doar încetini, dar, de asemenea, pot contribui la coeziunea socială ca fundament al solidarității sociale („operaționalizată” în societatea modernă sub forma cetățeniei sociale ce stă la baza redistribuției bunăstării); valorile moderne și cele tradiționale nu sunt conflictuale, deci nu se exclud reciproc (cazul Japoniei este cel mai elocvent - de exemplu, tradiționala loialitate japoneză față de senior/împărat poate fi transformată în loialitate față de firmă). La baza accepțiunii dezvoltării sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sau sexuale din teritoriile statelor occidentale, revendicări precum nondiscriminarea, tratamentul egal în cadrul societății, garantarea "dreptului la diferență", a "dreptului la identitate" etc. Aceste cereri a observat, spre exemplu, Nancy Fraser nu pot fi conceptualizate în mod adecvat ca cereri la redistribuție (economică), ci doar ca cereri la recunoaștere (culturală). În orice caz, ele nu pot fi rezolvate prin măsuri redistributive, de vreme ce nu sunt un simplu epifenomen al nedreptăților economice. Nedreptățile care au condus la izbucnirea lor nu sunt nedreptăți cauzate în
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
că, în multe cazuri, rezultatele distributive ale acesteia sunt nedrepte sau că, cel puțin, există situații în care exigențele dreptății nu pot fi satisfăcute prin intermediul ei. Se impune, așadar, pe lângă distribuția realizată de către piața liberă, o intervenție a statului, o redistribuție realizată de către acesta, care să corecteze inechitățile generate sau nerezolvate de către piață. Dreptatea socială se realizează, în acest caz, în doi pași, ambii fiind necesari pentru dobândirea acesteia: distribuția inițială (propriu-zisă), realizată de către piață, și redistribuția, presupus mai echitabilă, realizată
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
intervenție a statului, o redistribuție realizată de către acesta, care să corecteze inechitățile generate sau nerezolvate de către piață. Dreptatea socială se realizează, în acest caz, în doi pași, ambii fiind necesari pentru dobândirea acesteia: distribuția inițială (propriu-zisă), realizată de către piață, și redistribuția, presupus mai echitabilă, realizată de către stat. Dreptatea (re)distributivă este adesea confundată cu una dintre versiunile sale, în special cu egalitarianismul economic. Astfel, ea este identificată, de pildă, cu revendicarea egalității economice ca valoare sau virtute a unei societăți 17
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ideii de dreptate redistributivă pot fi și sunt, de obicei invocate și alte temeiuri decât necesitatea (morală, economică, politică etc.) de a realiza o mai mare (sau chiar deplină) egalitate economică. Un astfel de temei este, spre exemplu, faptul că redistribuția este necesară pentru a compensa dezavantajele persoanelor care nu sunt responsabile pentru situația nefericită în care se află20. Este, se poate susține, moralmente corect ca statul să-i ajute pe cei care se află într-o asemenea situație și blamabil
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
egal este consistent inclusiv cu un astfel de sistem (atâta vreme cât toți membrii societății au la dispoziție resursele financiare necesare asigurării medicale pe piața liberă). Însă, observă Jacobs, accesul universal la serviciile de îngrijiri medicale este garantat în cadrul societății numai prin redistribuția "în natură" a serviciilor medicale către cei defavorizați, nu și prin redistribuția "în numerar", menită să le asigure inclusiv celor mai săraci membri ai societății disponibilitatea resurselor financiare necesare asigurării medicale, atâta vreme cât asigurarea medicală nu este obligatorie (membrii cei mai
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
societății au la dispoziție resursele financiare necesare asigurării medicale pe piața liberă). Însă, observă Jacobs, accesul universal la serviciile de îngrijiri medicale este garantat în cadrul societății numai prin redistribuția "în natură" a serviciilor medicale către cei defavorizați, nu și prin redistribuția "în numerar", menită să le asigure inclusiv celor mai săraci membri ai societății disponibilitatea resurselor financiare necesare asigurării medicale, atâta vreme cât asigurarea medicală nu este obligatorie (membrii cei mai defavorizați ai societății fiind, altfel spus, liberi să cheltuie beneficiile financiare pentru
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
explicit și dominant utilitaristă care a argumentat în favoarea accesului egal la serviciile de îngrijiri medicale este Peter Singer. Singer a oferit două argumente utilitariste fundamentale în favoarea acestui ideal. Primul susține că egalitatea de acces a serviciilor medicale are drept rezultat redistribuția resurselor, deci creșterea nivelului de satisfacție a celor dezavantajați, deci creșterea utilității în cadrul societății. Al doilea este acela că accesul egal încurajează altruismul și solidaritatea, ceea ce contribuie, de asemenea, la creșterea utilității în cadrul societății 34. Nu toți utilitariștii sunt, însă
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Hillel Steiner, Larry Temkin sau Brian Barry 6. Ideea principală despre dreptatea distributivă a egalitarienilor șansei a fost rezumată foarte clar și precis de G. A. Cohen: "atunci când trebuie să decidă dacă dreptatea (prin opoziție cu caritatea) cere sau nu redistribuție, egalitarianul [șansei] întreabă dacă un individ care suferă de un dezavantaj ar fi putut să-l evite [...]. Dacă ar fi putut să-l evite, atunci, din punctul de vedere al egalitarianului [șansei], acel individ nu are niciun drept la compensație
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
să-l refuze. Șansa oarbă este șansa care nu rezultă ca urmare a unor jocuri sau a asumării deliberate a unor riscuri"8. Egalitarienii șansei au fost convinși să aloce responsabilității individuale rolul determinant în evaluarea îndreptățirii unui individ la redistribuție de argumentul că "este corect din punct de vedere moral să-i considerăm pe indivizi responsabili pentru consecințele previzibile ale alegerilor lor voluntare, și în mod special pentru acea porțiune a acestor consecințe care implică realizarea propriei lor bunăstări sau
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Reprezintă el un ideal adecvat al dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri de sănătate? Ideea că responsabilitatea individuală trebuie să joace un rol cardinal în cadrul unei teorii adecvate a dreptății sociale și, pe cale de consecință, a evaluării îndreptățirii indivizilor la redistribuție este una extrem de controversată. Așa se face că există foarte mulți filosofi contemporani care consideră că răspunsul corect la întrebările menționate este răspunsul negativ. În cele ce urmează, voi prezenta principalele argumente ale acestor filosofi. Unul dintre acești filosofi a
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nu este un ideal fezabil. Or, de vreme ce principiul responsabilității individuale nu este unul implementabil, el nu poate constitui un principiu acceptabil al dreptății sociale. Drept urmare, tentativa de a acorda responsabilității individuale un rol crucial în evaluarea îndreptățirii unui individ la redistribuție ar trebui abandonată 38. Ceea ce este și mai important este, însă, că lipsa de fezabilitate a principiului responsabilității individuale nu este singurul argument care pledează împotriva ideii de a echivala cerințele dreptății distributive cu cele ale acestui principiu. Există cel
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
capitolul "Dreptatea distributivă", pp. 197-231. 15 Dezvoltată mai întâi în celebra sa lucrare A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge, 1971. 16 Trebuie precizat, totuși, că libertarienii permit, în afara pieței, și existența unor mecanisme deliberate, dar nu guvernamentale, de redistribuție a bunurilor sau resurselor din cadrul societății. În această categorie intră, de pildă, actele filantropice. 17 Unii autori resping, de altfel, ideea că discuțiile pe seama dreptății (re)distributive sunt propriu-zis discuții despre dreptate. Dreptatea socială ar fi, de fapt, o temă
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Law, Legislation and Liberty, vol. IIThe Mirage of Social Justice, Routledge & Kegan Paul, London, 1976. 19 A se vedea, în acest sens, Alex Callinicos, Egalitatea. Sărăcie și inegalitate în economiile dezvoltate, Antet, București, 2001. 20 Acesta este principalul temei în favoarea redistribuției invocat de egalitarienii șansei. A se vedea, spre exemplu, Larry Temkin, Inequality, Oxford University Press, Oxford, 1993. 21 A se vedea mai ales studiile lui Harry Frankfurt, primul teoretician al suficientismului,"Equality as a Moral Ideal", în Ethics, 98, 1
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]