907 matches
-
Analiza formelor comunicării (2.1; 2.2) ne permite acum evidențierea unor aspecte demne de luat în seamă într-o conduită didactică eficientă: a. Randamentul comunicării didactice nu se reduce la stăpânirea conținuturilor verbale. Dacă prin componenta verbală se exprimă referențial și explicit un anumit conținut categorial, în același timp, prin componenta parași nonverbală se exprimă atitudini. Acestea vizează conținutul transmis, receptorul și situația comunicării. Prin orientările lor atitudinale, pozitive, neutre sau negative, profesorul și elevul potențează sau frânează comunicarea, sporesc
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a fost structurat tipologic în cinci categorii: • Activități corporale ludice; • Activități corporale gimnice; • Activități corporale agonistice; • Activități corporale recreative; • Activități corporale compensatorii. Dacă am lărgi contextul discuției, legată de adresabilitatea, formele principale și funcțiile activităților motrice umane, într-un context referențial ontogenetic, o reprezentare schematică ar putea fi configurată în maniera de mai jos (Vezi tabelul 2). După cum observăm, funcții de tip formativ sau cu valențe formative, se regăsesc la toate tipurile de activități motrice umane, sub diverse forme, unele dintre
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
modelarea sau remodelarea corpului uman, prin optimizarea marilor funcțiuni sistemice și organice, prin conotațiile sale de natură psihică, cu vechime milenară. Mens sana in corpore sano, devine astfel, un domeniu fundamental al activităților umane, în ansamblul lor, generând un model referențial a ceea ce numim și încercăm să configurăm, profilul multidimensional al omului contemporan. Emergența competențelor cognitive ale antrenorului asupra sportivului, în dubla sa calitate: antrenor și cercetător Emergența competențelor cognitive și perceptiv-motrice ale antrenorului-cercetător, orientate spre sportiv, în procesul de învățare
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
ale antrenorului trebuie să-i permită acestuia (prin intervenția sa directă), modelarea corpului sportivului , adecvată unor norme, convenite și prestabilite prin regulamente sau metodologii. Antrenorul produce astfel, un model motric corporal provizoriu care, deși are la bază un model etalon referențial (modelul formal) și pare a fi identic sau foarte asemănător cu acesta, se distinge totuși de el, tocmai datorită consecinței și specificității interacțiunii dintre sportiv și antrenor și a particularităților dinamice, somatice și coordinative ale sportivului. Juxtapunerea modelului motric corporal
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
postmodernismului. La Ihab Hassan, În The Postmodern Turn, noul gnosticism reprezintă deja o caracteristică a epocii actuale, În sensul În care perpetuează sensul nietzscheean al „ficțiunilor” care au devenit cunoașterea noastră 1. Adevărul a ceea ce poate fi gândit Înlocuiește adevărul referențial, mutând accentul pe ficționalizarea realului. Poststructuralismul se folosește de ficționalism, dar foarte frecvent Îi Împrumută doar punctele de plecare. Spre exemplu, teoria haosului și a punctului catastrofic, Împrumutate din discursul științelor, sunt preluate În poststructuralism Într-o accepție total opusă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
celor trei tehnici principale de studiere a fenomenelor vizibilului Într-o structură metodologică. Metodologiile analizei contextului Scopul analizelor de context este acela de a folosi „unitățile” contextului social (social setting, În engleză) ca surse interpretative pentru Înțelegerea fenomenelor vizualului. Nivelul referențial exterior face posibilă codificarea situațiilor În care imaginile se manifestă, iar prin recursul la această referință externă avem acces la finalitatea internă a imaginilor. Criteriul de bază este acela că analiza calitativă trebuie să fie profund justificată, simpla dorință de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de acces la istorie are ca temei posibilitatea potrivit căreia un prezent Înțelege de fiecare dată să fie orientat către viitor”. Interpretarea e o formă a temporalității, atunci când Înțelegerea ei depășește limitele tradiționale În care este așezată, uneori discursiv, alteori referențial. Interpretarea lucrează, am spus, prin concepte-vedere, prin vârfuri de triunghi. Am definit apoi vederea ca fiind temporalitatea ca existențial al ființei vii, aflată În lume În premergerea către Împlinirea sa identitară. E o vedere-urmă, Însă, pentru că e vederea văzută, nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lor de adâncime, congruente). Pentru a fi comunicabile, Împărtășite În absență e nevoie de text, de semnificație, de lege. Orice discurs estetic tradițional pierde Însă timpul splendorii pentru că mizează pe concepte intradiscursive; jocul Înțelesurilor e predominant unul sistemic (formalist) sau referențial (mimetic). Discursul pe care Îl construiesc În această carte propune și utilizează conceptul-vedere. El nu este departe de cunoașterea poetică stănesciană sau de proiectul unei hemografii ce pornește de la scrierea cu sine avansând spre o scriere cu lumea și cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lege În practica ortodoxiei românești, arătând convingător că ea a fost mai puțin o credință, cât o „lege”, interpretată apoi În imaginarul românesc ca „lege a pământului”. De asemenea, superficialitatea educației religioase propriu-zise face ca modelul religios ortodox să fie referențial doar pentru o elită, nicidecum pentru mase, care vor confunda mereu credința religioasă cu credincioșenia, iar pe acestea două cu Încrederea În instituții, și Îmi permit să adaug cu Încrederea socială ca factor de legătură al membrilor unei societăți 1
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de gândire sau chiar o universitate, câte un ținut imaginar dincolo, atemporalizat, Înzestrat cu legile lui specifice și cu ritmul său propriu, de regulă vegetal. Cei din generația ’70 construiesc, astfel, la marginea sistemului, ceea ce Înseamnă totuși că sistemul rămâne referențial pentru ei, este acolo, ca o obsesie la care se raportează, care Îi predetermină. Abia optzeciștii ajung să trăiască anti-sistemic, numai că nici la ei ostilitatea viscerală și ideologică față de sistem nu se convertește În revoltă politică, ci În evazionism
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Jakobson despre funcțiile limbii, acceptă și perspectiva axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
de versuri Anna-Mad (1942), primul excurs istorico-literar al lui G., Modalitatea conformistă a dramei (1948), indică un spirit lucid, care refuză adevărul axiomatic, bătătorit, în favoarea propriilor opinii și experiențe. Antrenat în dezbaterea asupra conformismului și nonconformismului, autorul își limitează câmpul referențial la două tendințe fundamentale ale teatrului, pe care le denumește, după criterii personale, irlandeză și continentală, exemplificându-le prin creația a șase dramaturgi importanți. Retrospectiva istoristă surprinde mai întâi modalitatea conformistă a teatrului. Alta decât cea înstăpânită, accepția noțiunii de
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
deosebite ale ciclului vieții (nașteri, căsătorii, absolvirea unei școli, pensionare) dau un sentiment de stabilitate, de apartenență la un grup social în care legăturile emoționale sunt profunde. Fundalul parental, în centrul căruia se situează familia restrânsă, funcționează ca un cadru referențial de identificare și refugiu al persoanelor față de semenii lor, comunitate și presiuni sociale. Importanța lui seevidențiază cu deosebire atunci când indivizii ajung în impasuri economice, profesionale, de sănătate sau afective. Am semnalat în acest sens relevanța familiei extinse modificate și a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
implică contururile unei retorici fragile, în sensul în care se sustrage rigidității semnificării de tip diurn/ cert; este heliofobă, evită lumina puternică a unei „subtitrări” la vedere. Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
există, dar până acum ele nu ating stadiul desprinderii de considerații epistemologice, psihologice și sociale generale; nu ajung la neutralitate de conținut, la logică propriu-zisă. De fapt, cel puțin în intenția lucrării de față, mult mai important este tocmai conținutul, referențialii ontici ai acestor judecăți, problemă oarecum independentă de foarte probabilele progrese pe linia formalizării logice. Cred că dilema clasică a reductibilității sau ireductibilității logice a judecăților de valoare la cele de existență poate fi rezolvată cu mai mare succes dacă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și vizează exprimarea directă a atitudinii subiectului cu privire la ceea ce vorbește; (2) funcția conativă definește receptorul și modul în care limbajul este utilizat pentru a-l determina pe acesta să adopte un anumit comportament; (3) funcția poetică evidențiază mesajul; (4) funcția referențială caracterizează contextul; (5) funcția fatică delimitează aria de dezvoltare relațională a comunicării, verificând dacă circuitul mai funcționează (expresii cum ar fi „Alo?”) și (6)funcția metalingvistică se referă la acțiunea de verificare a utilizării aceluiași cod. Ideea de structură și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
alte aspecte, deoarece comunicarea, în acest caz, nu este strict autentică; pe de altă parte, trebuie remarcat că nivelul coercitiv al notelor tinde să scadă în învățământ, astfel că o asemenea putere devine din ce în ce mai estompată în activitatea didactică. 3) Puterea referențială presupune că receptorul se identifică cu emițătorul; o persoană sau un grup de prestigiu constituie un model de referință cu care încearcă să se asocieze sau să se identifice alții, care le adoptă atitudinile sau convingerile. Puterea referențială poate juca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
3) Puterea referențială presupune că receptorul se identifică cu emițătorul; o persoană sau un grup de prestigiu constituie un model de referință cu care încearcă să se asocieze sau să se identifice alții, care le adoptă atitudinile sau convingerile. Puterea referențială poate juca un rol important la anumite vârste școlare mici, cadrul didactic devenind un emițător cu capacități de transmitere sporite și autentice. 4) Puterea legitimă se bazează pe înțelegerea de ambele părți că cineva are dreptul să pretindă ascultare de la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cadrul didactic, managerul ori părintele (toți aceștia fiind definiți de puterea legitimă) trebuie să facă mai puțin frecvent apel la puterea recompensatoare și coercitivă (iar atunci când le folosesc ele trebuie utilizate oricum doar împreună) și să accentueze mai mult puterea referențială și de expert. Astfel, de cele mai multe ori, aceste persoane tind să folosească puterea coercitivă pentru a sancționa cea mai mică abatere de la comportamentul de ascultare, dar nu în aceeași măsură puterea recompensatoare pentru a sprijini comportamentul de ascultare corect (deoarece
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
eu sunt profesorul aici, trebuie să îmi dai ascultare” făcându-se apel la puterea legitimă în mod direct, pe când aceasta ar trebui să acționeze la nivel implicit și nu manifest. În situația în care se utilizează puterile de expert și referențială primele trei tipuri de putere nu mai sunt necesare în sensul că sunt incluse. În acest mod, se poate observa (după cum remarcau Collins și Raven) că foarte rar, la un moment dat, acționează o singură sursă de putere. De obicei
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
există comunicare verbală, paraverbală, nonverbală și mixtă; după finalitatea actului comunicativ, o comunicare accidentală, una subiectivă și o a treia, instrumentală; după capacitatea autoreglării, deosebim comunicarea lateralizată/unidirecțională de cea nelateralizată, iar după natura conținutului, putem cataloga comunicarea ca fiind referențială, operațional-metodologică și atitudinală. Însă putem, fără teama de a prejudicia acest evantai extrem de larg de posibilități, să ne focalizăm, la nivel bazal, fundamental, pe trei perspective asupra comunicării: în primul rând, vom investiga tipologiile definite de împărțirea comunicării, în sens
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și acesta nu era Biblia maghiară, Vizsoly 1590 - a cărei consultare a fost admisă de cecetători -, căci zicerile în chestiune nu aveau ce căuta acolo) și îl citea potrivit deprinderilor pe care le agonisise... Ioan Zoba nu scrie omilii circumstanțiate referențial, ci „propovedanii la morți”, texte utilizabile adică, (de către preoții ale căror „lipsă” și „slăbiciune” le constatase) în „împrejurări” ce alcătuiesc „serii”. La fel va proceda, peste câțiva ani, Antim Ivireanul, compunând Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit și Cuvânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lipsite de orizont, creație a „demiurgului rău”. Poetul se vede pe sine ca pelerin, însă drumul lui nu este nicidecum o călătorie în imanență, ci, în conformitate cu motoul axiomatic după care „dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt pelerin pe drumul dublu arcuit, / La două capete ridicat pe ancorele lui...” (Ger valah). Coborât fără voie prin „poarta de miazănoapte” - în acord cu accepția gnostică a transmigrației („M-a picurat din cer opusul zeu
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ferme în valorizarea operelor literare. Nu întâmplător a dedicat o excelentă monografie lui Ilarie Chendi, combatant și protagonist al unor dispute literare cu impact în epocă. Pentru exeget Chendi nu este un critic vetust, ci există permanent într-un prezent referențial, la exigențele căruia P. supune demersul de restituire a autorilor transilvăneni chiar și atunci când se apleacă asupra contribuțiilor modeste ale unor exponenți ai culturii locale. Dacă în vederile sale intră un reprezentant al Școlii Ardelene, ca în monografia Ioan Molnar
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
fi caracterizate în mare ca inducere a unei iluzii mimetice complete a textelor (identificarea autorului empiric cu autorul abstract, sinonimizarea biograficului ca obiect al ficțiunii cu ficțiunea ca „reflectare” a biograficului, asimilarea funcției estetice cu funcția unui modus vivendi). Fundalul referențial care asigură ființele, obiectele, evenimentele ce vor fi coagulate, etalate, combinate, relatate, dezvoltate este tras în principal din două direcții. Prima este aceea a ficțiunii autobiograficului și cuprinde inventarul de obsesii, moartea, în primul rând: „Moartea n-a fost pentru
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]