158 matches
-
Peirce înseamnă cognoscibilitate. Polisemia, a doua axiomă, este mai puțin evidentă. Semiotica sa este o teorie a cunoașterii care se situează de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc important în semiologiile situate de partea logicii, iar polisemia e redusă pe măsura acestui rol crescut al referențialității. Definiția semnului este foarte abstractă: semnul este ceva ce stă în locul a altceva și este înțeles de cineva. Triada
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc important în semiologiile situate de partea logicii, iar polisemia e redusă pe măsura acestui rol crescut al referențialității. Definiția semnului este foarte abstractă: semnul este ceva ce stă în locul a altceva și este înțeles de cineva. Triada care rezultă din această definiție distinge între semn, relația semnului cu obiectul și relația semnului cu interpretantul. Tipologia semnelor, asupra căreia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este însoțită mereu, ca de o umbră, în vechea hermeneutică, de gândire, în noua hermeneutică, de Ființă (așa cum o gândește Heidegger). La Gadamer orice text are, direct sau indirect, referențialitate: " Ființa e referința nesuprimabilî a oricărui text" și "conștiința referențialității refuză iluzia ficționalității absolute". Dar ca și semiologii structuraliști, Gadamer afirmă că limba l-a făcut pe om și nu invers. Limba nu este un instrument pe care să-l
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ea este însoțită mereu, ca de o umbră, în vechea hermeneutică, de gândire, în noua hermeneutică, de Ființă (așa cum o gândește Heidegger). La Gadamer orice text are, direct sau indirect, referențialitate: " Ființa e referința nesuprimabilî a oricărui text" și "conștiința referențialității refuză iluzia ficționalității absolute". Dar ca și semiologii structuraliști, Gadamer afirmă că limba l-a făcut pe om și nu invers. Limba nu este un instrument pe care să-l folosim, (în definitiv, s-o recunoaștem, omul nu mai e
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
demers, este deconstruit "logocentrismul" (atenția asupra cuvântului originar în relație cu care pot fi adecvate alte concepte precum adevăr, identitate și certitudine; într-o accepțiune generală, este interpretat ca încredere în rațiune și în posibilitatea acesteia de a cunoaște lumea). Referențialitatea limbajului este pusă între paranteze și își pierde din influența și importanța pe care o deținea în filosofia carteziană.33. Preocupate de referențialitatea intertextuală, studiile post-coloniale copiază modelul derridean, unde relația intradiscur-sivă între reinterpretările altor reinterpretări devine mai impor-tantă decât
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
o accepțiune generală, este interpretat ca încredere în rațiune și în posibilitatea acesteia de a cunoaște lumea). Referențialitatea limbajului este pusă între paranteze și își pierde din influența și importanța pe care o deținea în filosofia carteziană.33. Preocupate de referențialitatea intertextuală, studiile post-coloniale copiază modelul derridean, unde relația intradiscur-sivă între reinterpretările altor reinterpretări devine mai impor-tantă decât cea pe între discurs și realitatea contextuală. Adevărul nu mai este în centrul atenției, ci discursul și, în viziunea lui Foucault, strategiile discursive
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
nu se termină o dată cu ultimul, ci continuă în încercarea de descifrare a imaginilor care se întrepătrund, a sensurilor ascunse în aglomerarea de detalii, dincolo de care există o armonie și o ordine pe care le descoperi la capătul lecturii. Există o referențialitate scriptică, literară: „Pe cerul brusc imaculat se înfiripau anevoios dârele întortocheate a două avioane cu reacție, ca niște urme de peniță“, dar și o autoreferențialitate: „Cumul de semnificații...? funcție referențială...? desacralizare...? abandonarea principiilor estetice...? deproblematizarea discursului...? Forme de evaziune...? polarități
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
fabuloase de inspirație folclorică este departe de a-l epuiza. Scrisă la Berlin, în 1909, povestirea combină ingenios mai multe motive explorate anterior, dar pare să ascundă un sâmbure simbolic mai profund, ce trimite și spre un alt tip de referențialitate. Recitind-o recent, provocată și de lectura unor fascinante tratate dedicate vrăjitoriei europene, am constatat, nu fără uimire, că povestirea caragialiană ascunde între pliurile sale narative un scenariu sabatic, articulat în toate detaliile sale semnificative, ceea ce ne oferă prilejul de
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]