6,870 matches
-
Gheorghe Grigurcu De altminteri, stilistic, Barbu e totuși mai apropiat decît de Șerban, de "nenea Nicu" (Streinu), prin apetența formulei extrem-ceremonioase, avansînd pînă la o prețiozitate ce, în aura sa poetică, poartă reflexele unei maniere retro (manieră care, ierte-mi-se preferința, n-o putem socoti decît ca o variantă a normalității; nu vechiul limbaj era artificializat, ci e mai curînd al nostru, trecut prin Gulagul limbii de lemn!). Dar acest homo ironicus
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
prea iuți prefaceri de mentalitate și de concepții, de acele desfaceri de trecut atât de categorice, proclamate cu un aplomb care îi apare și sfidător și suspect. Fenomenele de felul acestora, petrecute în spațiul social și politic postdecembrist, își au reflexele lor în spațiul desfășurărilor literare. îndeosebi acestea l-au preocupat pe critic, furnizându-i subiecte, vreme de șapte ani, pentru rubrica lui de sâmbătă din "Adevărul". Subiecte care, aproape toate, îl determină pe C. Stănescu să reacționeze polemic. Și reacționează
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
ale lingviștilor români din zilele noastre; era o autoritate, o instituție, personificarea însăși a gramaticii, a lingvisticii. În dispute, opinia sa devenea automat un argument irecuzabil. Cei care au cunoscut-o și-au dat seama că acest prestigiu exterior era reflexul firesc al unei trăinicii interioare impresionante. Mioara Avram știa tot, citise tot, își amintea tot: o mare putere de muncă se unea cu o curiozitate tinerească pentru cele mai diverse manifestări lingvistice ale prezentului - de la argou la limba de lemn
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
asumat de la început. Tendința de coagulare și de formulare a normalității, generată de Voicu Rădescu, atît de necesară, a căpătat etichetări diverse, a ajuns să fie investită cu atribute ce o îndepărtează de funcția ei simplă și esențială. Există acest reflex de a minimaliza sau, dimpotrivă, de a gonfla normalitatea. Ca în patul lui Procust. Să o aducem neapărat la dimensiunile dorite de noi. Calmul lui Rădescu, instinctul lui mențin Teatrul de Luni în coordonatele celor ce provoacă ca spectacolul să
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
română - își are teritoriul bine marcat printre reperele obligatorii ale oricărui filolog și nu numai. Însă candoarea luminoasă a scrierilor și seninătatea de egală umoare a vîrstelor de pe chipul său cu "zîmbet moale și distant" (G. Călinescu) pot fi doar reflexul de distincție al omului de lume bien né, nu și semnul existenței sale tumultuoase, de erou balzacian încolțit de creditori cu "nume teribile": Selmancheux, Dreyfus, Matar, Chotel etc., cum avea să-l zugrăvească în Istoria-i sagacele critic cu înclinații
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
nu e la curent, mîine poate deveni un conflict între el și cadrele încătușate ale unei societăți, deci un conflict între două societăți. Aici încep să se întrevadă marile ei posibilități de a intra în ritmul istoriei, de a deveni reflexul imediat al ciocnirilor fierbinți din atelieriele muncii mai întîi, dintre două morale și două filosofii, după aceea". Pe portativ liric, un asemenea crez militant e transpus astfel: "Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
abandonează la douăzeci și trei de ani filosofia sorbonardă, de bibliotecă, pentru filosofia vieții, aceea a experiențelor-limită, forțând sau provocând "pe teren" destinul, iubirea, credința, cunoașterea, pragul morții, puterea de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu și incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă și dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, își dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
pînă și cele mai neînsemnate nuanțe ale vieții sociale sau particulare". Sau: "Societatea a devenit în toate aceste proiecte utopice o termitieră gigantică, scoasă de sub acțiunea forțelor firești, sensibile ale umanității ș...ț, un laborator suprapopulat de cobai umanoizi fără reflexe, fără identitate, fără destin, supuși unei uniformizări totale ș...ț Idealul lor - omul fără sentimente, fără decizie, omul instrument, omul obiect." Iordan Chimet nu și-a arogat după '89 merite de disident și nimeni nu s-a grăbit să i
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
de figuranții soțului din Apuseni, unde autorul se izolează ca într-o nacelă sau arcă vetero-testamentară, bună conducătoare de meditație, convertită când și când în... versuri. între variile motive ale iubitei de a declanșa ruptura, cel mai credibil ar fi reflexul de apărare al partenerei în contra discursului amoros, mult prea teoretic, al îndrăgostitului "care iubește mai mult iubirea - și suferința din iubire - ca prilej de intensificare a trăirii". Interesat de raporturile dintre amintire și uitare, naratorul are meritul de a fi
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
făcut haz ? Din cîte aud, cetățeanul revoltat folosește același set de expresii care îl contrariază în public la alții. Mă străduiesc să bag la cap toate schimbările care au loc în limbajul public și să le și înțeleg. Asta din reflex de prozator. Dar ca om obișnuit nu pot spune că mă amuză. În 1990, expresiile tari folosite în public aveau măcar o anumită semnificație. De la revolta față de sistem, pînă la disprețul cu care omul de rînd își lua revanșa împotriva
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău, unele din cauză că au suferit în copilărie o traumă (atac la pudoare, o boală etc.), care, din punctul lor de vedere are dreptul să fie acoperită (rău cu rău), ca reflex de apărare târzie. Viața psihică a unui astfel de om este dezorganizată, intră într-un fel de derivă morală, fără ca el să-și conștientizeze mediocritatea. în ipoteza că s-ar fi ocupat de țările din Estul Europei, Fukuyama ar fi
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
al societății. Nu trebuie să fii singur, nu trebuie să fii trist, nu trebuie să te dai cu capul de pereți. Fii interactiv, fii dinamic, fii sociabil, fii pozitiv... Suferința și singurătatea sînt stări parazitare care trezesc de îndată și reflexul de mod imperativ al opiniei publice. Iar societatea posmodernă și-a descoperit și ea repede reflexul de interdicție. De la interdicția de a fi trist s-a trecut la interdicția de a fi singur. La ce bun să fii singur, cînd
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
dai cu capul de pereți. Fii interactiv, fii dinamic, fii sociabil, fii pozitiv... Suferința și singurătatea sînt stări parazitare care trezesc de îndată și reflexul de mod imperativ al opiniei publice. Iar societatea posmodernă și-a descoperit și ea repede reflexul de interdicție. De la interdicția de a fi trist s-a trecut la interdicția de a fi singur. La ce bun să fii singur, cînd în lumea de astăzi se comunică atît de ușor? A curs și atîta cerneală filosofică ca să
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
Gheorghe Grigurcu Funcționează o prejudecată conform căreia o stare democratică a culturii, reflex al democrației ce coordonează organismul social, n-ar putea avea decît un caracter raționalist, laic, excluzînd ori măcar delimitînd, suspectînd, ostracizînd componentele religioase, spiritualiste, insubordonabile strictei rațiuni, ale conștiinței umane. Nu e decît un exclusivism păgubitor, ale cărui rădăcini se
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
de-a face cu manieră unor jurnaliști de a-si interpreta partitura de serviciu stereotip și consecvent "că la carte". El presupune, pe lângă alți câțiva talanți, o doză însemnată de onestitate și discreție interioară, așa că, nu poate fi atins de reflexul unei priviri mereu suverane care cade peste oameni sau evenimente. Numai așa, cred, poți ajunge să spui despre partenerii tăi de dialog, oricine ar fi ei: "sunt mai importanți decât mine". Această mărturisire este un diagnostic limpede asupra modului în
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
memoria deambulării prin apele erelor geologice încă activă, este ambiguă ca o femeie, dulce și sărată în același timp, și vulnerabilă ca un fluture. La Sulina totul se mișcă, strălucește și dispare. Ea are doar șase străzi, un fel de reflexe ale apei si ele, copii aproximative în pămînt și în colb, care curg și plutesc o dată cu fluviul, în același fel și în același sens. Ele se numesc simplu și abstract strada nr.1, 2, 3 și așa mai departe pînă
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
o materie atît de bogată, a cărei restituire pentru cititorul actual reprezintă una din intențiile cele mai evidente ale cărții, autorul trebuie să facă dovada mai întîi a două calități: aceea de ,ordonator" (gestul îi reușește lui Corin Braga impecabil, reflexul clasificator fiind chiar gestul dintîi prin care cercetătorul își asigură distanța poziției obiective) și aceea de ,povestitor". Povestitorul ,pe înțelesul nostru", chiar dacă are la dispoziție ediții moderne ale textelor utilizate, este mai mult decît un traducător: el trebuie să fie
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
ale ultimelor decenii, asupra acestei problematici, s-au oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al poveștilor, se află sensul lor, tot astfel cum dincolo de erudiția monumentală se află miza ei conceptuală.
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
din Franța. Ce-i mai lipsește, atunci, lui Dan Lungu pentru a înregistra o victorie pe toată linia, o victorie răsunătoare?... Lipsește, din păcate, romanul însuși. Am început lectura acestei cărți cu o lovinesciană ,receptivitate complice", ba chiar cu un reflex de bucurie gustativă condiționat de povestirile mai vechi. Curiozitatea era de a vedea cum trece Dan Lungu de la rigorile prozei scurte la cele ale unei construcții mai ample; și, aproape sigur pe reușita lui, rămânea să înregistrez datele acesteia, turnanta
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
de vreme ce n-a mai venit! ,Dușmanul" e, în clipa de față, străinul, arabul, musulmanul. Și el e demult implantat în realitatea lui métro-boulot-dodo, cea mai devastatoare invenție a unei lumi care a căzut în capcana propriei seriozități. Controlată încă de reflexele democrației, presa occidentală de mare tiraj se ferește să pună degetul pe rănile deschise ale civilizației vestice actuale. Xenofobia abia reprimată, cvasi-isteria gata să izbucnească în fiecare moment de tensiune sunt realități pe care occidentalii nu reușesc să le pună
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și ironizeze maeștrii, între aceștia pe Heliade, pentru erori mult mai mici, ca să nu mai vorbim de necruțătorul tir
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
tinerii gazetari ignoranți și cinici, doritori să se ilustreze, fie ce-o fi, prin lovituri de presă, prin demascări de senzație etc. Dar nu sunt numai ei. Din păcate, câteodată, chiar foștii disidenți autentici se angajează pe această pârtie, din reflex de singularizare sau din cine știe ce alte motive. Sau pentru a le plăti confraților de condei cine știe ce polițe. Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. Iată și recent: întrebat, în ,Jurnalul literar", ce părere are despre declarațiile noi ale odiosului
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
componistice (Wilhelm G. Berger, Ulpiu Vlad, Nicolae Coman, György Kurtag, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru) ori convorbirile pe tema postmodernismului cu Francis Burt, Adrian Iorgulescu, Pascal Bentoiu, Günther Kahowez, Anatol Vieru, Adrian Rațiu, Ștefan Niculescu convoacă un pluralism cu reflexe totalizatoare, sintetice. Am așteptat această carte ca pe o promisiune de definire ideologică a unui orizont atît de divers și de mozaicat, ca o nevoie frenetică de consemnare și circumscriere din perspectiva convergenței (și, de ce nu, a divergenței) multiplelor abordări
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]