188 matches
-
în materie de cinema, înghețul începe în 1968, cu trei ani înainte de momentul oficial, tezele din iulie 1971. Din atitudinea față de fenomenul excepțional al noului val din cinematografia cehoslovacă se putea înțelege că stalinismul ceaușist n- are nici o tangență cu reformismul lui Alexander Dubček și că atitudinea lui Ceaușescu din august 1968 va fi doar oportunism politic personal, fără nimic „liberal” în ea. Studii de caz Setea (1961) sau Propaganda cu artă Ce uriașă diferență între filmul lui Titus Popovici și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în instituții de stat a fost atât de deranjantă și traumatizantă. SIDA? Ceva necunoscut înainte de decembrie 1989; pe atunci se vorbea de infecție pulmonară.4 Paradoxul listei lucrurilor care inspiră teamă în acești ani, în care se împletesc conservatorismul cu reformismul: o societate care, global, există într-o relație de familiaritate negociată cu reprezentanții serviciilor de informații, de care se și tem în același timp. Forța lucrurilor nespuse e fascinantă. Societatea nu-și ascunde o teamă care e reală, dar, în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept "o victorie istorică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se decreta unirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasei muncitoare, aceasta a eșuat datorită "trădătorilor social-democrați" care au tratat cu guvernul. Lipsa unei conduceri revoluționare avea să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
violentă represiune. După ce, în urma alegerilor, au obținut primele locuri în Parlament, anarhiștii s-au raliat luptei împotriva socialiștilor. Lupta lor împotriva folosirii Parlamentului de către socialiști a continuat și la Internaționala a II-a, în 1889. Anarhiștii au încercat să combată reformismul în primele trei Congrese internaționale, din anii 1889, 1891 și 1893. Congresul din 1893 a aprobat o moțiune care excludea toate corpurile nesindicale ce nu recunoșteau nevoia acțiunii parlamentare. Următorul Congres, din 1896, includea totuși anarhiști delegați de sindicate. Ei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
delimitărilor și rupturilor de orice fel: dintre cultural și politic, dintre individualitate și lume, dintre cuvinte și fapte. Din unghiul de referință ales de autor, elementul dinamic care a mediat reașezarea raporturilor dintre poetic și politic, dintre practica literară și reformismul ideologic, dintre conștiința est-europeană a defazării temporale față de Occident și strategiile recuperatoare generate de ea se dovedește a fi spiritul critic. Într-un anume sens, el este protagonistul cărții. În România, literatura a avut tristul privilegiu de a fi fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
al unor procese de persuasiune, contagiune socială sau constrângere (Sandu, 2000) Același autor remarcă, la începutul perioadei tranziției, faptul că anticipațiile și așteptările oamenilor legate de reformă nu erau foarte bine clarificate, iar aspectul lor contradictoriu indica mai degrabă un reformism de negație, adică de respingere a comunismului (Sandu, 1997). Atât tranziția cât și reforma presupun schimbări multiple: economice (privatizare, liberalizarea pieței), politice (democratizare, pluripartitism, integrarea în structuri globale), sociale (dezvoltarea societății civile, apariția organizațiilor neguvernamentale, combaterea corupției, consolidarea clasei de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
erau provocate de abordarea îngrădirii pornind de la status quo. O politică a stabilității care identifică instabilitatea cu comunismul este în cele din urmă silită, prin însăși logica acestei interpretări, să îngrădească în numele anticomunismului orice manifestare a insatisfacției populare și orice reformism. Astfel, susținerea dictaturii a devenit ultima soluție posibilă pentru o politică ce dorea libertatea, dar se baza pe stabilitate. Și în al treilea rînd, administrația americană acționa uneori ca și cum n-ar fi fost conștientă de limitele resurselor, deși vaste, ale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
jauresian. Pe măsură ce "bolșevizarea" face din Partidul Comunist un partid de militanți revoluționari depinzînd de o organizație internațională, ei îl abandonează pentru ca, adesea, să revină la "bătrîna casă", la SFIO. Dar aceasta, din cauza supralicitării extremei stîngi comuniste, nu se orientează spre reformism, spre deosebire de celelalte partide socio-democrate europene, și rămîne atașată ortodoxiei marxiste. Radicali și socialiști se înțeleg în sînul Cartelului stîngilor, care învinge în alegerile din 1924. Noua majoritate refuză să intre în relație cu președintele Republicii, Millerand, vinovat de a se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a oțelului, CECA, este semnat la 18 aprilie 1951; document 2, p.370) ,partidele se opun în privința chestiunii școlii (MRP și moderații doresc subvenții pentru școlile private) și în legătură cu politica economică și socială (moderații și radicalii critică dirijismul economic și reformismul social născut din Eliberare). De aceea guvernele sînt instabile, chiar dacă majoritatea Forței a Treia se reface după fiecare criză. Lucrurile se schimbă odată cu alegerile din 17 iunie 1951. Ele se fac după legea scrutinului de listă: listele înrudite cîștigă toate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pună pe socoteala ciocnirii formelor noi cu obiceiurile vii ale pământului. * Dar toate direcțiile în care s-a manifestat, și toate contradicțiile chiar, pe care le-am relevat, patruzecioptismul, ca și junimismul său, țărănismul său patriarhalist, cântarea trecutului, ca și reformismul său, critica sistemelor lingvistice și a literaturii, ca și activitatea sa politică - toate se reduc, la urma urmei, și se conciliază în tendința lui permanentă și dominantă: naționalismul, și naționalismul așa cum poate să apără într-un suflet conservator și artist
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
activ unei lumi care experimenta schimări profunde și accelerate. A început în maniera leninismului europenizat, recunoscând și proclamând chiar filiația directă cu acesta, dar s-a terminat ca o depășire a leninismului, prin renunțarea voluntară la dimensiunea sa bolșevică. Sigur, reformismul gorbaciovist și-a declarat în permanență abordarea "leninistă, bolșevică" (Gorbaciov: 1988a, 62) în raport cu suita de probleme complexe pe care le avea de înfruntat. Oare lucrurile stăteau întocmai așa? Este imperativ, în acest punct, să clarificăm sensul termenilor leninism și bolșevism
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fatal în cele din urmă (Brown: 1991, 125-148; Brogan: 1990: 13-44). De aceea Partidul Socialist Unit German condus de Walter Ulbricht, iar mai apoi de Erich Honecker, a reprezentat una din portavocile cele mai vehemente împotriva destalinizării hrușcioviste sau a reformismului gorbaciovist. Iată unul dintre cele mai intrigante paradoxuri ale Războiului Rece și ale relațiilor dintre Moscova și sateliții ei est-europeni. O excepție în procesul sovietizării statelor est-europene a constituit-o Cehoslovacia. Sacrificată în 1938 pe altarul ambițiilor naziste la conferințe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lungul perioadei analizate și chiar de-a lungul întregii sale existențe, acesta a fost unul de factură dogmatică, post-revoluționar leninistă; fiind, așa cum am mai menționat, un regim comunist "derivat", absența etapei revoluționare este oarecum de înțeles. Neacceptarea non-dogmatismului sau a reformismului hrușciovist devine inteligibilă doar dacă este juxtapusă peste ambițiile, respectiv temerile regimului de la București, dar și atunci numai parțial: regimurile comuniste din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia, la rândul lor "derivate", au fost capabile să opereze indiscutabile reforme interne, nerămânând integral
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
convins că PMM nu este capabil să facă față situației și că, pe teritoriul maghiar, "cuceririle socialismului" erau puse în pericol și-a schimbat conducătorul polonez opinia, aprobând intervenția sovietică. Sarcinile pe care Gomułka le va trasa partidului, de un reformism controlat, pot fi rezumate după cum urmează: "decolectivizare", adică amortizarea presiunilor politice asupra agriculturii (în Polonia acestea fuseseră întotdeauna mai scăzute decât în restul lagărului), o decongestionare a vieții religioase (catolicismul a jucat, începând cu epoca modernă, un rol fundamental în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în așa fel încât să conducă cu adevărat la democratizarea relațiilor în toate sferele vieții noastre, la întărirea fundațiilor sistemului nostru, și nu la slăbirea lor (Zinner: 1956, 232. subl. m.). Așa cum argumentează Ray Taras, nu se poate verifica autenticitatea reformismului manifestat de către prim-secretarul PMUP. "Acesta era un comunist veteran nu mai puțin autocratic decât staliniștii în compania cărora își petrecuse atât de mulți ani". Pe cale de consecință, o permisivitate prea mare în direcția pluralismului și a democratizării puteau conduce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de reverberațiile destalinizării. Așa cum scrie Misha Glenny, "stalinismul a rămas standardul [politic] românesc", deoarece Moscova a fost convinsă de "ortodoxia" ideologică a Bucureștiului și i-a permis lui Dej, în schimbul promptitudinii cu care a colaborat la înăbușirea revoluției maghiare, limitarea reformismului în plan intern (Glenny: 1999, 557; vezi și Tismăneanu: 1998, 111-112). Colaborarea dintre Dej și Hrușciov ar fi ajuns până în punctul în care liderul sovietic a pretins utilizarea trupelor române pentru înăbușirea "contrarevoluției", refuzată însă de Dej sub pretextul numărului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a conducerii sale nu au fost formulate în termeni ideologici, fiind mai degrabă de natură personală sau politică. Nu puteau constitui deci startul unei veridice campanii de destalinizare deoarece, am mai insistat asupra acestui aspect, în regimurile comuniste, orice reformism autentic și, pe urmele sale, orice disidență potențială sau efectivă nu pot lua naștere decât în și prin partid însuși pornind de la revendicări exprimate în termeni marxiști (Shafir: 1984, 435-459). Pe lângă faptul că, în eșalonul superior al PMR, acțiunea celor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ocazie, referindu-se la Constantinescu și Chișinevschi, Dej afirma că "Metodele și tactica lor era aceeași ca și a grupului diversionist din Ungaria" (Preda, Opriș: 2008, 262). Comparația este însă mai mult decât forțată. Nu există nici o similitudine între forța reformismului polonez sau maghiar din perioada leninismului pre-europenizat și cea a destalinizării, dublat de către o consistentă activitate intelectuală de stânga în acest sens, și acțiunea anemică și lipsită de urmări a celor doi membri ai Biroului Politic, nesusținută nici la nivel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mele s-au epuizat" și că în scurt timp va fi aleasă o nouă conducere, deoarece el dorește să se retragă. Brejnev insistă însă că "e nevoie de luat hotărâri și de menținut obligațiile asumate" ("Dragă Sașa...": 1998, 14-16). Soarta reformismului în Cehoslovacia era de acum pecetluită. Invazia a avut loc, după cum se știe, în noaptea dinspre 20 spre 21 august. Manevre militare la granițele Cehoslovaciei se desfășuraseră deja de ceva timp. Populația a fost sfătuită mediatic să nu opună rezistență
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
convingeri post-revoluționar leniniste, va fi ales în scurt timp secretar general al Partidului Comunist Slovac (în cadrul federației cehoslovace, fiecare stat avea un partid comunist propriu). Mai mult, la sfârșitul lunii august, Congresul XIV la PCC a fost anulat, iar inamicii reformismului marca Dubcek au mai făcut un pas înainte, chiar dacă acesta își păstrase deocamdată funcția (Provaznik: 1969, 2-7). Înverșunați în prealabil de prezența trupelor străine pe teritoriul cehoslovac 14, și acum de reîntoarcerea "dogmatismului", politic dar și mediatic (Moscova finanța și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de a stabili o întâlnire până în iulie 1968, când PCC va primi scrisoarea semnată de partidele comuniste ale viitoarelor state invadatoare, amintită în rândurile de mai sus. Ceaușescu însă, speculând conjunctura favorabilă internațională pentru RSR, a susținut încă de la început reformismul lui Dubcek, în ciuda atitudinii acestuia. De abia când "Cehoslovacia s-a trezit într-o izolare internațională perfectă" a devenit Dubcek atent la avansurile politice ale omologului său român. Era însă prea târziu. "Și astfel, în timp ce Cehoslovacia ocupată a devenit din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Avea dreptate. Adresându-se mulțimii convocate special pentru a urmări discursurile oficialilor comuniști, iar cu timpul numai pe cele ale secretarului general, Ceaușescu a galvanizat un entuziasm general și autentic, depășind cu mult regizările propagandistice obișnuite. Considerând stoparea militară a reformismului cehoslovac prin intermediul OTV drept "o mare greșeală și o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume", inadmisibilă din punct de vedere al relațiilor care ar trebui să se desfășoare între statele "frățești" liderul PCR s-a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]