258,323 matches
-
culturale lăuntrice din România. După 1968, prin Miron Radu Paraschivescu, dar și prin alții, Virgil Ierunca va reface legătura cu foștii lui comilitoni politici din România, fraternizînd cu echipa kominternistă din cultura română, devenindu-i chiar complice". Ce noroc pentru regimul comunist de-a fi avut un "complice" precum dl Virgil Ierunca! Ni se relatează apoi istoria unui "protest" care a avut loc la Editura Politică, "revolta celor trei Gheorghe": Vasile Gheorghe, Alexandru Gheorghe și... Gheorghe Gheorghe (deci, formal, patru Gheorghe
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
el însuși spune, nu a încetat să lucreze timp de cincisprezece ani, ultima carte a lui Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț (o inevitabilă trimitere la lucrarea lui Iorga, Byzance après Byzance, din 1935) este o arheologie menită să investigheze Vechiul Regim al secolelor XVI și XVII și ceea ce autorul numește criza de conștiință din anii 1700-1830, din punctul de vedere al "practicilor sociale românești cu finalitate implicit sau explicit politică". Această metodă arheologică în sens foucauldian (luînd în considerație tratamentul surselor
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
scutirea de taxe, și apariția timpului profesional-burghez în dauna celui tradițional, încurajat de o religie cu vocație nu mistică, ci de organizare socială), Scrisoarea pururea rămîne (cu un foarte interesant subcapitol dedicat practicilor de lectură și producției editoriale sub Vechiul Regim), Ispita lucrurilor (despre ctitorirea de biserici și mănăstiri ca practică socială specifică, în strînsă legătură cu o anume concepție despre lumesc și veșnicie), și Etica umanității (în plină criză a modelului societal, modificarea concepției tradiționale despre salvare, de la mîntuirea exclusiv
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
doar că dl Popa nu pierde ocazia de a le coborî în derizoriu chiar și pe victimele comunismului, întrebîndu-se retoric cum de n-a observat nimeni că "deținuții politici, înfometați cîndva în închisorile comuniste, au fost de fapt supuși unui regim alimentar acum la modă, care le-a prelungit viața". Pe lîngă acest cinism mai rece decît pereții celulelor de la Jilava, Sighet ori Aiud, ce mai contează părerea dlui Popa despre "actualitatea" lui Caragiale care va dura "atîta vreme cît vor
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
jumătate a secolului al XX-lea, poate pentru caracterul ei inconvenabil din punct de vedere politic (putea să apară ca prea umilitoare social, ori ca prea ceremonioasă pentru ipoteticele relații egalitare - tovărășești) - nu e neapărat simpatizată nici după schimbarea de regim, cînd pare a fi suspectată de balcanism și non-modernitate. Mai puternice decît interpretările ideologice sînt însă obișnuințele lingvistice. Textele actuale din Internet (articole de ziare, liste de discuții) demonstrează folosirea curentă a formulei, mai ales în situația tipică de adresare
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
mai vulnerabil pentru ei înșiși, ceea ce le este mai la îndemînă. Imaginarul lingvistic violent din postcomunismul românesc ocupă un loc special, din mai multe motive. Mai întîi fiindcă defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoțional, după căderea regimului comunist în care funcționase atît cenzura, cît și faimoasa limbă de lemn. Explozia verbală de după decembrie 1989 ar putea fi, de aceea, înțeleasă prin metafora nou-născutului care învață să vorbească. Această violență lingvistică descătușată, instaurată după căderea comunismului, a devenit
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
-i spurc numele"!), îți dai clar seama că nu să-l scoată din fundătură pe Stelian Tănase urmărea Sursa, ci să-l înfunde complet, asumîndu-și rolul unui provocator implicat în acțiunile Securității și pătruns de importanța serviciilor aduse de el regimului. Cînd informa "organele" de contactele prietenului său cu diplomați și cetățeni străini, de intențiile acestuia de a-și publica romanele interzise de Cenzură în străinătate, de faptul că manuscrisele erau puse la adăpost chiar în casa lui D.O., n-
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
n-ar fi destui foști securiști și colaboratori ai Securității, cu dosare făcute pierdute sau păstrate bine, departe de ochii CNSAS). În cartea lui, Stelian Tănase comentează, pe marginea unei note informative a lui "V. Cristescu" din 14.XII.1989: "Regimul mai avea de trăit exact o săptămînă. "Sursa" pare mai activă ca oricînd. Om citit, frecventînd lume informată, pare orbit și nu înțelege sensul evenimentelor. Mi se pare deja un personaj tragic. Nici un pas înapoi, nici un semn de îndoială. Opera
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
cu critica exercitată în condiții democratice? Că extinde vandalismul de odinioară asupra prezentului? "Tratamentul la care este supusă astăzi cultura română, geme dl. Ungheanu, este același cu cel de atunci". Punctînd, în continuare, "ocuparea instituțiilor culturale de către oameni ai noului regim", "subordonarea centralizată a acestora îndrumării și controlului politic de partid", triste realități indenegabile, ale erei comuniste, autorul relevă cu rea satisfacție caracterul iudaic al unor nume: "Cine deschide "Scânteia" din 1948 dă peste numele lui Silviu Brucan, Nestor Ignat, Ștefan
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Paterson, din Honolulu - mai știm de unde? Nu mai vede nicăieri decît instigatori - fenomen și ridicul și deplorabil, ca totdeauna așanumitul delirium persecutionis. Nu le vine politicienilor noștri să crează că dezastrul este urmarea fatală a sistemei lor politice..." (I.L. Caragiale) Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Aceste rînduri ale lui Albert Camus, din 1957, figurează ca moto al cărții lui Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
limpezi: amintirea și încăpățînarea". Aceste rînduri ale lui Albert Camus, din 1957, figurează ca moto al cărții lui Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989). Curios ca ele să fie expropriate de către unul din cei mai cunoscuți și zeloși reprezentanți ai regimului totalitar din România, în sfera culturii. Își cere cumva scuze fostul redactor-șef adjunct al revistei Luceafărul și lider al așa-zisului protocronism pentru înalta sa prestație ideologică, își pune cumva cenușă-n cap? Nici vorbă! D-sa trece la
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
apoi în cea de fluture sîngeriu! Metamorfoza e, să recunoaștem spectaculoasă. Ea are la bază un resort al supraviețuirii ideologice, capabile de oportunisme somatice: "Cu alte cuvinte, încercînd să se întoarcă la valorile pînă atunci contestate, reprimate, martelate de un regim adesea sufocant, societatea românească s-a văzut în fața unei noi contestări a lor. Faptul era de natură să stîrnească derută, să producă o criză de valori, o criză identitară, ceea ce s-a și petrecut. Persoanele experimentate, cele cu memorie culturală
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
de valori, o criză identitară, ceea ce s-a și petrecut. Persoanele experimentate, cele cu memorie culturală și politică, au identificat însă în noii dascăli lansați pe posturile de televiziune pe cîțiva dintre foștii propagandiști de marcă ai primei etape ai regimului comunist în România: pe Silviu Brucan, conducător al "Scânteii" legale postbelice, și pe Dan Deșliu, literat de formulă realist socialistă, reprofilați amîndoi pe traiectoriile unui discurs politic, care spunea cu alte vorbe, ceea ce mai spuseseră amîndoi, în slujba unui regim
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
regimului comunist în România: pe Silviu Brucan, conducător al "Scânteii" legale postbelice, și pe Dan Deșliu, literat de formulă realist socialistă, reprofilați amîndoi pe traiectoriile unui discurs politic, care spunea cu alte vorbe, ceea ce mai spuseseră amîndoi, în slujba unui regim terorist, și în anii patruzeci și cincizeci. Explicația este simplă. Blocînd întoarcerea firească la tradițiile și identitatea pierdută, se bloca accesul la grava realitate politică a primelor decenii postbelice: torpilarea atunci a valorilor românești a fost întreprinsă de o echipă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
s-au impus din nou în decembrie 1989 și în anii următori". Ca și cum Silviu Brucan (lăsîndu-l la o parte pe ex-disidentul decedat de mai mulți ani, Dan Deșliu) s-ar fi situat în fruntea procesului de revalorizări! Ca și cum nu ravagiile regimului comunist în totalitatea sa ar fi stat în centrul revizuirilor inevitabile, ci doar "grava realitate politică a primelor decenii postbelice"! Ca și cum ar fi existat comunismul "bun", maoist-ceaușist, situat la antipodul comunismului "rău", stalinist-dejist, nu altceva decît o diversiune produsă de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
se suflă nici o vorbă, bineînțeles, cu privire la minirevoluția culturală ceaușistă, la strîngerea șurubului ce-a urmat tezelor din iulie 1971, la naționalismul care s-a substituit internaționalismului, făcînd ca intonarea Internaționalei să sune atît de desuet. Aceste schimbări la față ale regimului Ceaușescu sînt apărate indirect, însă cu dîrzenie, sub înfățișarea unui rechizitoriu adresat criticilor național-comunismului, bizuit pe supoziția că s-ar încerca sistematic un boicot al vredniciei istorice a poporului român: "Marea tentativă românească, începută în anii '60, de a-și
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
la toți crainicii/ crainicele televiziunii!), să ne autoscopăm: nu am greșit noi grav, închipuindu-ne că partidul condus de dl. Năstase îi feșteleau vitrina (NATO, U.E. , și nu numai...) anumite prezențe imuabile, de altfel, cu pozitive state de serviciu în regimul trecut? Specialiști de strictă performanță, de neînlocuit pe când le dădea freza în sprâncene, ei sunt acum, albiți în bune, cu siguranță și mai necesari în domeniul gingaș al perspectivei. Și nu doar în aceasta. Nu presupusesem noi, cu trista noastră
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. în vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
ca să se vadă în Parlament. Or, cel puțin deocamdată, aceștia tac mîlc și îi lustruiesc pantofii lui CVT, fără să crîcnească. Gravitatea problemei despre care scriam la începutul acestui microscop e că în PRM, partid parlamentar într-o țară cu regim democratic, legile sînt călcate în picioare cu o înfricoșătoare ușurință, pentru că așa vrea CV Tudor. Nu mă miră că Vadim Tudor e acuzat de foștii săi apropiați că e un pleșcar și că cerea mari sume de bani pentru uz
Scandalul și penalul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15463_a_16788]
-
de drumuri în psihologia politică, o disciplină de graniță pînă acum ignorată în mediul românesc, este ultima apariție editorială a unei autoare intrate în atenția publicului în primul rînd printr-o serie de volume de convorbiri cu personalități ale fostului regim ca Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu și Corneliu Mănescu. Lavinia Betea este în plus autoarea unui studiu de caz dedicat liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu (Humanitas, 2001) bine primit de comentatorii anului trecut. Psihologia politică e un domeniu pluridisciplinar (sau interdisciplinar
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
L'Âge des foules, Psihologia socială sau mașina de fabricat zei etc. ). Pornind de la datele oferite de acești specialiști, iată ce-și propune Lavinia Betea în Psihologie politică...: "o abordare a relațiilor individ-lider-mulțime realizate prin intermediul ideologiei și propagandei practicate în regimul comunist în scopul formării 'omului nou'. În contextul prezentei cercetări - plasată în aria tematică a psihologiei politice -, apreciem fenomenul reprezentărilor sociale ca efect al acestor relații, pasibil de investigat cu metodologia adecvată psihosociologiei ". Principala tehnică de investigație folosită este studiul
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
studii de specialitate, dar o sinteză a preocupărilor de pînă acum ale Laviniei Betea. Cu un astfel de prim pas, această disciplină va căpăta probabil o atenție sporită în mediul academic românesc. Lavinia Betea, Psihologie politică: individ, lider, mulțime în regimul comunist, Editura Polirom, Iași, (Collegium. Științe politice), 2001, 296 pag., f.p.
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
vrednic să stea alături de cel mai avîntat elan liric și că între acest rîs și maimuțărerile unui măscărici de bîlci e o adevărată prăpastie". N.V. Gogol, Suflete moarte. Teorie care s-a dovedit valabilă pentru orice artist trăitor într-un regim totalitar. Spectacolul lui Pintilie cu Revizorul a fost considerat o provocare ordinară și un pericol serios. A avut premiera în septembrie 1972, s-a jucat doar de trei ori și a fost in-terzis oficial de către autorități care au demis și
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
pe tema altui mit care a circulat la noi, cel al obturării și perturbării canalului de informare a celui care conduce dinspre cei conduși). Numai că așa cum apare fragmentul adaptat în acest manual este ușor perfid și supus manipulării așa cum regimul comunist a confiscat și acest segment de istorie spre a perverti conștiințele și de a "șlefui" "omul de tip nou". Pentru că suntem puși în fața caracterului de clasă, zugrăvit în culori care pentru cine mai ține minte ce a fost aici
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]