224,795 matches
-
explicate ca reprezentînd o folosire glumeață, intenționat aberantă, de un gen atestat încă din schițele și miticismele lui Caragiale („te apropii de Mitică și-l saluți: el îți răspunde amabil: - Adio! O ultimă observație: rolul interjecției hai ca marcă a registrului colocvial-juvenil se confirmă și în combinație cu alte saluturi: „hai vacanță plăcută, dar să te gândești și la cei ce muncesc”.
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
că nu pot să-i fac reproșuri serioase. În prezent, formula apare cu rol de inițiere sau de închidere a dialogului oral sau a mesajului scris („O zi bună tuturor. Aș dori un sfat...”; „... Mersi anticipat, o zi bună tuturor”). Registrul stilistic acoperă o zonă care se întinde între standard, colocvial elegant și ceremonios. Nu cred că formula funcționează (cel puțin deocamdată) și ca simplu salut de întîlnire, de recunoaștere, neînsoțit de conversație. Apare adesea în structuri sintactice mai ample - marcând
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
obicei al ei se scrie istoria...”, notează ironic prozatoarea pe prima filă a celui de-al treilea volum din seria sa epică), se arată pe deplin constituită mai ales în cea din urmă carte, Dana Dumitriu trecînd fără dificultăți de la registrul „proustian” al primelor volume (care au și impus-o în fond) la scrierea istoriei cu mijloacele de care s-a folosit ilustrul său predecesor atunci cînd consemna sănătosul obicei al unei oarecare marchize. Locul acesteia e luat acum de Ion
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
pasager și pericolul transformării lor de către obscuri pretendenți cu veleități literare în așa-numita artă culinaristică. Cinci poeți în cinci feluri de lectură O consecință directă a faptului că cele două cărți reunesc articole independente este discutarea neomogenă și în registre diferite a autorilor, cel puțin în volumul dedicat poeților. Astfel, secțiunea Gellu Naum se află sub semnul evocării omului, nu a operei, sau mai bine zis a unor evenimente relatate la cald în presa de specialitate. Poetul apare astfel în
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
de a câștiga competiția nu sunt anulate decât de o eventuală malversațiune” (cotidianul.ro /anterioare/1999) etc. Folosirea variantei în -țiune este probabil motivată de consonanța conotațiilor ei cu perceperea globală a cuvîntului - ca rar, cult, livresc. Numeroasele surse din registre stilistice diferite puse la dispoziție de Internet dovedesc că o parte din formele în -țiune nu sînt pur și simplu eliminate din limbă. Ele continuă să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
simplu eliminate din limbă. Ele continuă să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale. Ca și alte forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Rodica Zafiu Despre situația ambiguă a diminutivelor românești am scris de mai multe ori în această rubrică, dar subiectul continuă să fie actual, ilustrat de noi mode, ticuri și tendințe. Formate cu mare ușurință, respinse de registrul înalt, devalorizate prin excesul afectiv, revenind prin ironie, diminutivele sînt aproape întotdeauna marcate stilistic. Cîte o formă se banalizează însă, prin exces de întrebuințare publicistică. În urmă cu cîteva luni, cu ocazia discutării unor proiecte de legi privind concediile de
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
unuia sau altuia, până la a pune la îndoială înseși criteriile de selecție. Un sumbru alter-ego, situat la polul opus opțiunilor noastre ar ricana astfel că pe când în Dicționar figurează cinci președinți ai Uniunii Scriitorilor, un al șaselea, poet al incomensurabilului registru de la cel mai apos suprarealism la cea mai focoasă lirică militantă cu apoi îndărăt comanda, Virgil Theodorescu, nu răspunde la apel. Își ocupă fotoliul Eugen Jebeleanu, nu și dublul său pe acest pământ, Cicerone Teodorescu. Figurează Titus Popovici, nu și
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Aberația merge mai departe: figurează pe listă o antologie Grigore Alexandrescu din 1935 și un volum Eminescu povestind copiilor din 1928 Să fim serioși. Argumentul "lucrări fasciste și antisemite" nu mai stă în picioare atâta vreme cât sunt ostracizate opere ca Din registrul ideilor gingașe, semnat de un raționalist și un antifascist ca Paul Zarifopol, și Poporanismul reacționar, al cărui autor este evreul H. Sanielevici. Publicații interzise constituie un atentat la marile valori ale literaturii române. Alături de cei amintiți să-i adăugăm pe
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
diversele componente ale realului. Deși lucrările de astăzi pornesc din aceeași realitate, ele nefiind, la origine, decît felii ample din trunchiuri de copac, intervenția asupra lor, fie aceea cromatică, fie asocierea cu metalul, desubstanțializează forma sau o transferă dintr-un registru material în altul. Rînd pe rînd, lemnul își exhibă propria-i natură, își dovedește disponibilitatea pentru a primi expresii multiple, devine apoi indiferent ca esență sub stratul compact de culoare, pentru ca, finalmente, să se resoarbă în lumea minerală și în
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
o cruce/ M-aș ridica doar să-ți ating/ Coroana de copac ferice" ( ibidem). Să ne întoarcem la imaginea lumii, care vădește sub pana poetei o visceralitate sublimată, mitologică. Atrasă și concomitent respinsă de concret, poeta îl cultivă într-un registru dublu, cu scopul de a-l dezamorsa, o dată trecîndu-l prin grila parodică, apoi prin cea a unei rafinări, a unei "tescuiri" din care să rezulte o ținută stilistică. Spre deosebire, bunăoară, de Ion Alexandru care, devenit Ioan, a virat spre
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
ritual. Iar când vine vorba de Psaltirea în versuri, Dan Buciumeanu îi caută esența poeziei și când o descoperă o ascultă și îi notează individualitatea. În acest spațiu generos acordat analizei, Dan Buciumeanu compară texte, cercetează variante, se apleacă asupre registrului metric, asupra structurii prozodice, cunoaște voluptatea descoperirii limbii lui Dosoftei și odată cu aceasta, etapele îmbogățirii lexicului. Cu Posteritatea operei poetice a lui Dosoftei. Ecourile ei în literatura română, Dan Buciumeanu pune explicit în lumină ce datorează epocile de literatură română
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
managerială activă, ofensivă, Voicu Enăchescu și Preludiu au impus muzicii corale românești un stil grațe căruia să dezlege nodul alcătuit din corect și greșit, frumos și urât, autentic și fals. Iar dacă stilul poate fi asemuit unei orgi cu infinite registre la care un maestru trebuie să știe cânta cu cele două mâini ale sale pe tonurile ce sunt doar atunci prielnice muzicii, înseamnă că Voicu Enăchescu dețne acea dibăcie, vorba lui Caragiale, "de a strecura cu o potrivită mișcare, în
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în registru obligat ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, în Loin d’Odile ( 1998): Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban ș.a., Dicționar explicativ de calculatoare, 1994). Evident, marea problemă terminologică este creată tocmai de locul puternic pe care îl ocupa deja în limba română cuvântul icoană: care evocă inevitabil alt registru stilistic și alte conotații, contrastante cu cele tehnice. Ca și în engleză, în alte limbi occidentale franceză, spaniolă, italiană existau înainte de impunerea terminologiei informatice cuvintele icône, icono, icona cu sensul semiotic și cu cel pictural: doar că în acest ultim
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
din dreapta jos a ecranului Windows-ului, zona în care sunt afișate de regulă o serie de iconițe de dimensiune redusă" (e-scoala.ro/referate /informatica). Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui iconiță cu un stil didactic, accesibil, colocvial: "în acest moment dați dublu click pe icon-ul "My Computer" situat în colțul de stînga-sus al desktop-ului dvs (este o iconiță care "aduce" a calculator") (portal.softnet.ro
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
hand la simplul second: "stații totale noi și second" ( JN 3003); "calculatoare (...) noi, second, en gros, en detail" (3013). Limbajul vrăjitoresc continuă să amestece stilul basmelor - "fusul fermecat" - cu exprimările inculte, eventual pleonastice - "mediatizată în toată mass-media" și cu un registru modern, neologistic, cult: "declin în afaceri", "boli inexplicabile" (JN 3003). Funcția convențională a anunțurilor nu este totdeauna transparentă din formularea lor, așa că precizările care apar uneori furnizează indicii semnificative asupra presupozițiilor din texte: între anunțurile de vânzări, folosirea persuasivă a
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
O obsesie benefică, cea a copilăriei. Copilăria freamătă în subtextul d-sale precum apa unui rîu sub o pojghiță de gheață. Poezia devine un mijloc de-a o conserva, de-a o perpetua în chipul său special, trecînd-o într-un registru de semne, de sugestii, de ideograme morale, adică proiectînd-o într-o lume paralelă. Sub condeiul înfiorat de-un regret contras, de-o nostalgie abstrasă al lui Vasile Dan, referințele la copilărie abundă. Uneori e atinsă chiar coarda durerii: "țipătul unui
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
a întors printre noi. / a revenit cu tălpile lui aeriene / pe solul natal / al patriei lui ireal de natale / unde viața decurge palpitant / între facturi și chitanțe". OK! Dar nu aici e problema. Chiar deloc. Lexicul e divers, din toate registrele, dar amestecul de melancolie, machism și obscenitate e neconvingător și, mai ales devine neinteresant prin saturație, repetitivitate și facil. Dacă ar fi fost puțin mai selectiv, volumul ar fi avut de câștigat. Dar asta ar fi trebuit să fie treaba
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
dar de poezia care-l făcuse celebru, fără ca această schimbare să fie și benefică. Viziunile existențiale dramatice, angoasante, aproape traumatice, scriitura confesiv-agonică, de ruptură, lexicul sărac, toate acestea, să-mi fie cu iertare, nu erau pentru el. Schimbând aproape radical registrul, Coșovei se despărțea, de fapt, de Coșovei, înfruntând riscul de a o lua de la capăt și de a sfârși într-o fundătură. Cel mai recent volum al său, Vânătoarea pe capete, este, din păcate, pe deplin relevant pentru traseul poetic
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
Ninsorii electrice. Cartea este, în primul rând, o pierdere regretabilă la nivelul spectacolului lingvistic de altădată. Discursul poetic s-a diluat pierzându-și pe parcurs toate atributele. Dacă până acum citisem cel mult un Coșovei second-hand, tot mai subțire, noul registru, auster, criptic-existențialist, mult mai grav, nu mai are strălucirea imaginilor, a analogiilor, talentul asociativ, în fine, histrionismul care te ținea în pagină. Mizând doar pe schelăria fragilă a simbolurilor comune și sterpe, poetul face un mare și bizar pas spre
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
Și mai era ceva. Nichita Stănescu avea pantalonii (albi) murdari la genunchi, din cauză că la gară, anticipându-l pe Soljenițîn, îngenunchease și încercase să sărute pământul strămoșesc regăsit, dar nu dăduse decât peste un asfalt zgrunțuros, plin de funingine. În acest registru stilistic al ridicolului sublim este scrisă întrega evocare, care reușește pentru o clipă să ni-l aducă pe Nichita Stănescu din neant, mai fermecător și mai verosimil decât transpare din exegezele cele mai savante. l În același număr al revistei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și oferă unui timbru vocal de o culoare nobil înveșmântată în armonice, posibilități nelimitate de
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
melodic și verbul ce i se juxtapune. Nimic nu rămâne necomentat de vocea artistei. Glasul cucerește prin omogenitate, indiferent că este vorba de tulburătoarele note grave ( așa-zise di petto), de pasta sonoră maleabilă ce merge spre pasajele centrale ale registrului unde capătă prețioase rezonanțe de violă sau de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]