1,136 matches
-
Daniel Popescu, Anca Bejenaru au dovedit că Oscar poate fi un alt început, de bun augur, pentru Teatrul Nottara. Fiecare personaj este prins, și prin joc, și prin costum, într-o cheie, își are o identitate scenică clară, percutantă, argumentată regizoral și susținută actoricește cu rigoare, dar și cu multă plăcere, fără prejudecăți și șabloane (programul de sală este și el o prelungire a acestei idei, o prelungire lăudabilă din toate punctele de vedere). Mi s-a părut că acest spectacol
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
asta, din moment ce în acestă carte exact asta se întîmplă, autorul se revizuiește? Operația are chiar ceva din exigențele montării unui spectacol dramatic. Textele reluate, cu modificări mai mici sau mai mari, sînt organizate într-un întreg, conform unei alte perspective regizorale, diferite de cele dinainte, în sensul unui mai pronunțat nonconformism, textele sînt lăsate mai libere, impactul asupra cititorului nu e mediat de nici un artificiu. Textele noi, precizările, sînt un fel de indicații de regie, un metatext pe care autorul îl
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
Motriuc este construită la prima mînă, pe acel registru unde actorul nu prea creează, ci răspunde eficient la comenzi. Unii s-au pliat pe propunerea regizorului, alții parțial sau deloc. Deși construcția lui Goga este solidă, cu soluții și rafinamente regizorale importante, cu care de altfel ne-a obișnuit, anumite temperamente năvalnice riscă să o pună în pericol. Mi se pare că prea puțini artiști din Teatrul Mic au înțeles că acest regizor tînăr este cu adevărat profesionist.
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
spus de la început că tot ce se întîmplă pe scenă poartă semnul provocării lui Mrozek la adresa regizorului. La adresa trupei bine motivate și angrenate cu nerv în ideea de experiment care îl interesează cel mai tare pe Gelu Colceag. Pandantul interpretării regizorale este, pe scenă, Doru Anca în Stomil care și-a asumat plenar propunerea parcurgerii acestui demers, degajînd acel tip de energie specială de care textul are nevoie. Drumul de la haos la ordine este tratat mai mult visceral decît intelectual și
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
atmosferei, în senzația că asistăm, ca niște favorizați, la o repetiție fără costume, doar cu cele sosite de la croitorie. Mi s-a părut pe undeva o fractură între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - și gîndul regizoral. Deși Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers, inventînd un spectacol pentru lumea costumelor. Apoi, găsesc că pe undeva Dan Puric se apropie de consumarea unei etape, unei stări pentru acest tip de teatru. Stilul înseamnă
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
respectată de toată lumea. Secțiunea Off-Independenții ("Teatrul de la miezul nopții" și "Undergreenact") este cea asumată de festival, dinamică, animată, cu mizanscene care au arătat că artiștii caută în ei înșiși, în modalitățile de interpretare a unui text din punct de vedere regizoral, actoricesc, scenografic, că teatrul este, totuși, un organism viu care are nevoie să se alimenteze sau să trăiască pur și simplu traversînd acest tip de existență artistică. Din ce nu văzusem pînă acum, am remarcat vîna subtilă a regizorului Radu
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte și nu a scăpat vigilenței actriței care a introdus-o în jocul ei. Există cîteva șabloane, să le spunem regizorale, dar spectacolul în sine nu este viciat de ușurința rutinei cu care se croiesc astfel de apariții. Regia artistică este semnată de Atila Vizauer și Irina Movilă. În general, prea puțini dintre cei care se aruncă spre universul poeziei populare
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea lui Marcel Iureș în rolul atît de dificil al lui Bruscon, în felul în care i-a pregătit monologul scris de Bernhardt și în care a mizat pe alte disponibilități ale actorului, știute
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
Grigore Gonța are un spirit ludic fin pe care îl remarcam cu alte ocazii, în multe din spectacolele prezentate la Casandra cu absolvenții domniei sale, Secția actorie. Am crezut că și-l va exploata mai ales aici, în sensul unor subtilități regizorale sau nuanțe în jocul actorilor. Mi s-a părut că va fi una din mizele abordării textului, oricum, un ax al mizanscenei. M-am înșelat. E o greșeală că am gîndit un scenariu de acasă și nu l-am lepădat
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
că nu a acceptat să ofere, din totalul fondurilor disponibile, mai mult de jumătate subvenționării revistei Gîndirea. Supărările sale l-au exasperat pînă la revoltă neputincioasă. Și, totuși, ca director al Naționalului bucureștean, a întemeiat o sală "Studio" pentru încercări regizorale și reprezentarea pieselor străine, pe scena principală jucîndu-se dramaturgie originală și clasică universală, iar în 1929, a avut inițiativa punerii în scenă a piesei lui Blaga Meșterul Manole. Tot în 1929, ca președinte al S.R.R., se pronunța despre realitatea unei
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote, agitații zadarnice și conduc spectacolul spre un registru minor. Nu mai vorbesc de lipsa practic de soluție regizorală, și scenografică, de care suferă realizarea și nici de greșelile stupide care sînt presărate: este pană de curent, se vorbește despre asta, se întrerupe și super-serialul australian - al cărui titlu îl poartă și piesa - se produc drame de aici, crime
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
a "coloratului" dramaturg. Cel mai mult au de pierdut actorii din distribuție care trec pe lîngă o piesă importantă, și pe lîngă niște roluri pe care și le construiesc prin abilități proprii, cu farmecul personal și care nu sînt dirijate regizoral, nu sînt susținute de indicații menite să individualizeze, să acorde șansa unor apariții plurivalente, dezvoltate pe mai multe registre. Fiecare actor a fost bine ales și bine distribuit. Aici însă a luat sfîrșit "inspirația" regizorului. Ștefan Sileanu, Tania Filip, Cristian
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
a raportului ciudat cu cei din jur și cu Divinitatea, povara singurătății, a sinuciderii sau crimei transformînd sacrificiul în tară și în condamnare definitivă. Don Perimplin și Belisa este mai degrabă o parodie neagră a piesei lui Lorca, o interpretare regizorală ce cred că s-ar fi pretat cu mult mai bine teatrului de păpuși, și asta nu doar pentru că în spectacol sînt invitați și actori mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
inocența și perversitatea, n-are voce, volum, forță, nu are evoluție în stări, nu diferențiază relațiile cu celelalte personaje. Singura care intră bine în rol este Lucia Ștefănescu (Marcolfa). Lucrul cu actorii lasă mult de dorit și este o neglijență regizorală cu amprentă în spectacol. Uneori, un aer de amatorism bătea pe scena de la Ploiești, dincolo de cîteva imagini vizuale puternice, de miza pe care regizorul mărturisește că a contat (fie și teoretic) - tema conflictului dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
se regăseau la cealaltă. Oricine ar fi luat premiul de regie anul acesta, tot este greu să afirmi că este cel mai bun regizor al stagiunii, nu din cauza vîrstei biologice, cum le place unora să spună, ci pentru că alte exprimări regizorale au fost realmente mai evidente, dacă ar fi să consultăm cronicile, top-urile ș.a.m.d. O împlinire regizorală și spectacologică specială și de un maxim rafinament este Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija, un punct important al
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
este cel mai bun regizor al stagiunii, nu din cauza vîrstei biologice, cum le place unora să spună, ci pentru că alte exprimări regizorale au fost realmente mai evidente, dacă ar fi să consultăm cronicile, top-urile ș.a.m.d. O împlinire regizorală și spectacologică specială și de un maxim rafinament este Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija, un punct important al stagiunii trecute, care nu se regăsește în nici un fel în palmaresul Galei deși izbînda a fost recunoscută. Perturbări de
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
mai puțin, ceva atît de semnificativ ca atunci cînd erau împreună. A se înțelege exact: fiecare din aceste mari artiste s-a împlinit scenic și în alte formule și mă gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile, epurează reziduurile pentru o nouă provocare creatoare. Atunci cînd nu s-au mai simțit una în preajma celeilalte
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
un anume soi de ignoranță, de lipsă de profunzime, de vocație. În nici un caz despre ce nu ni se sugerează, ci ni se arată de-a dreptul pe scenă: despre categoria "băieți de băieți". Mi se pare o eroare tratarea regizorală în acest fel, care, în mod ciudat, pare că li se potrivește mănușă lui Radu Zetu, Bogdan Talașman, Liliana Pană. Iarăși personajul numărul doi din text este doctorul Jason Posner, interpretat de Ovidiu Niculescu. Din păcate, în aceeași cheie mai
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
toate acestea, Claudiu Goga a aflat cîte ceva din școală, fiind student la clasa profesorului Valeriu Moisescu care l-a îndrumat pentru examenul de licență spre Brașov. Acolo a debutat Goga cu spectacolul Conu Leonida față cu reacțiunea, o propunere regizorală care a atras ca un magnet ochii tuturor asupra lui. Claudiu Goga este nominalizat anul acesta pentru stagiunea 1999-2000, la categoria "cel mai bun regizor" pentru două montări făcute la Brașov: Portret de criminal și Cerere în căsătorie. Pe cel
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
cel mai bun regizor" pentru două montări făcute la Brașov: Portret de criminal și Cerere în căsătorie. Pe cel de-al doilea l-am văzut de curînd și mi-a produs o imensă bucurie. Cred că am văzut cinci interpretări regizorale pe această piesă a lui Cehov. Ca să nu mai vorbim de examenele obligatorii pentru studenții de la actorie sau regie. Cerere în căsătorie și Ursul au creat un fel de suprasaturație obositoare și pentru că mai nimeni n-a avut o idee
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
și pictorului sărac și celibatar, Milionar pentru o zi (1924) doar fiindcă are parte de o moștenire condiționată. După ce la acest film - din păcate dispărut - asigurase în premieră românească și scenariul, și regia, fiind și protagonist, se va supune baghetei regizorale a lui Ion Șahighian pentru Năbădăile Cleopatrei (1925) unde numai fotografiile au rămas să-l înfățișeze în cele două ipostaze: Marc Antoniu și George Azureanu. "Vocația militară" și-o continuă în chip de zvelt locotenent, companion în tandem burlesc cu
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
Dar faptul că este jucat, e drept, conjunctural, pe o scenă a Naționalului poate deveni deodată semnificativ. Piesa nu are o structură dramatică, nu are replică, tensiune atît cît pot să-mi dau seama din ce am văzut, purtînd amprenta regizorală, și nu și din ce am citit. Multe lucruri sînt discutabile dar nu flagrante, nu eronate, nu încărcate deformator de o doctrină sau de alta. Cristian Tiberiu Popescu, filolog, știe precis care sînt zonele minate și se ferește de ele
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
simbol al culturii. Și, vai, cît e de greu să joci simboluri!) poate fi o schiță recognoscibilă, un chip al lui Maiorescu, Slavici, Creangă, Zizin-Cantacuzino (primul traducător european al lui Schopenhauer în franceză!), de pildă. Pe scenă nu există patetisme regizorale și nici actoricești. Se urmărește, cred, mai degrabă, punerea în lumină a unor situații și ipostaze mai puțin uzate, mai puțin cunoscute. Și aici, prezența fiecărui actor este importantă, atent dozată. În lipsa unei mize a piesei, se poate aprecia echilibrul
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
este bine desenat, în alb-murdar și negru, o tensiune între viață și moarte ce sfîrșește într-o viață moartă. Ceea ce titlul piesei ar fi putut imprima un ton patetic, montarea transformă atmosfera într-una mai degrabă vitală și cinică. Experiența regizorală, și nu numai, a Iarinei Demian merită felicitări, mai ales că nu este un simplu exercițiu, ci o construcție serioasă, coerentă, o propunere rotundă și pertinentă. Nu așa stau lucrurile, din păcate, cu Anna Karenina, spectacol pus în scenă de
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
amplificat raporturile, a evidențiat balanța fină în care stau derizoriul și esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav este programatic urmat, în construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag-uri, de improvizații pline de savoare ludică ce se dezvoltă uneori și pe teme muzicale. Spectacolul devine foarte actual și modern, rafinat și subtil, deși
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]