219 matches
-
de substrat și de individual, cât despre reguli care doar pregătesc "subiectul" pentru a prelua "poziția" propriu-zis judicativă, căreia îi sunt proprii cele două sensuri amintite. Prin toate acestea, studiul etimologic reprezintă o cale de intrare în joc a judicativului regulativ. Acesta, așa cum a fost sugerat mai sus, nu are un sens în sine, ci doar unul condiționat de judicativul constitutiv: lui îi lipsesc cele trei acte ale timporizării secunde sau ideologice, dar nu și cele ale timporizării; ca atare, face
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca pre-judicativ. Numele din urmă nu i se potrivește total, fiindcă el este pre-format judicativ și, de asemenea, pentru că la el se ajunge cel puțin atunci când operăm reducția judicativă după ce am trecut prin judicativul constitutiv; de altminteri, îi spunem "judicativ regulativ" pentru că el are în conținutul său aceleași reguli pe care le are și judicativul constitutiv, însă acestea nu constituie ca atare "subiectul", nu-i conferă acestuia sensurile în virtutea cărora el este un subiect complet constituit în sens judicativ nu este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autorizat ca subiect propriu-zis -, ci mai degrabă îl așează pe acesta într-un context semantic larg, în care sunt, în simplă posibilitate, și sensurile esențiale ale subiectului: cel de substrat (sensul logic) și cel de individual (sensul ontologic). Subiectul judicativului regulativ nu a primit, așadar, modelarea pragmatică; el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte pragmatice operează într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el nu are încă pecetea părtinirii, ordonării și autorizării; toate acestea sunt însă, asemenea calității de subiect propriu-zis judicativ, în potență. Pe de altă parte, trebuie acceptat că cele trei acte pragmatice operează într-o oarecare măsură asupra subiectului judicativului regulativ, fiindcă acesta, în absența celor trei, nu ar fi nimic. El a fost deja părtinit, ordonat și autorizat, însă într-un mod mai degrabă pre-operațional. Aici se află încă un motiv serios de a socoti judicativul regulativ drept pre-judicativ. Oricum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asupra subiectului judicativului regulativ, fiindcă acesta, în absența celor trei, nu ar fi nimic. El a fost deja părtinit, ordonat și autorizat, însă într-un mod mai degrabă pre-operațional. Aici se află încă un motiv serios de a socoti judicativul regulativ drept pre-judicativ. Oricum, logicul se întregește prin judicativul regulativ. El ocupă astfel un spațiu pe care reducția operată până acum nu ni l-a scos la iveală: spațiul pre-operațional; fără să fie vorba despre o cantonare a logicului în acest
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trei, nu ar fi nimic. El a fost deja părtinit, ordonat și autorizat, însă într-un mod mai degrabă pre-operațional. Aici se află încă un motiv serios de a socoti judicativul regulativ drept pre-judicativ. Oricum, logicul se întregește prin judicativul regulativ. El ocupă astfel un spațiu pe care reducția operată până acum nu ni l-a scos la iveală: spațiul pre-operațional; fără să fie vorba despre o cantonare a logicului în acest loc. De fapt, acest loc este ținut sub dominația
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicizate". În acest sens trebuie interpretate și încercările de logicizare a "formelor prejudicative". Între acestea se află și construcția logică a lui Alexandru Surdu din lucrarea Teoria formelor prejudicative, lucrare deosebit de semnificativă în sensul întăririi statutului logic al "locului" judicativului regulativ.234 Cum de scapă subiectul constitutivității judicativului? Răspunsul trebuie să facă apel, din nou, la acel ceva care constituie originea gândirii, rostirii, făptuirii, a cărui "formă" a trecut în logică și care, logicizând gândirea, rostirea și făptuirea, și-a lăsat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicizând gândirea, rostirea și făptuirea, și-a lăsat din sine o parte în afara acestor acte: logos-ul. Oricum, subiectul, chiar în afara "poziției" sale judicativ-constitutive, căreia îi sunt proprii sensurile de substrat și de individual, este un fapt "logic", fiindcă judicativul regulativ, orizontul încadrării sale atâta vreme cât nu are cele două sensuri, este el însuși parte a logicului, adică a dictaturii judicativului. La fel se întâmplă pentru celălalt element al aspectului formal al judecății: predicatul. De fapt, mai devreme am spus că subiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu are cele două sensuri, este el însuși parte a logicului, adică a dictaturii judicativului. La fel se întâmplă pentru celălalt element al aspectului formal al judecății: predicatul. De fapt, mai devreme am spus că subiectul este elementul care reprezintă, regulativ, toate componentele judecății, fiindcă el concentrează în propria "poziție" toate sensurile purtate de acestea. Sensul de general (sensul logic) și cel de universal (sensul ontologic) ale predicatului sunt condiționate, în ordinea judicativului, de sensurile subiectului. E drept, toate survin prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume cele proprii subiectului și predicatului judecății, datorită primei timporizări: sensul de substrat și cel de general. Dacă acestea se află într-adevăr în afara cuprinderii ființei, înseamnă că ele nu îi sunt constitutive ființei înseși, deși îi sunt, fără îndoială, regulative. Astfel constituită, ca un individual-universal, ființa devine un "subiect" al judicativului regulativ. Unele dintre încercările din filosofia contemporană de a construi un discurs fără angajamente ontologice în așa fel încât ceea ce capătă sens să nu fie în nici un caz "ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
substrat și cel de general. Dacă acestea se află într-adevăr în afara cuprinderii ființei, înseamnă că ele nu îi sunt constitutive ființei înseși, deși îi sunt, fără îndoială, regulative. Astfel constituită, ca un individual-universal, ființa devine un "subiect" al judicativului regulativ. Unele dintre încercările din filosofia contemporană de a construi un discurs fără angajamente ontologice în așa fel încât ceea ce capătă sens să nu fie în nici un caz "ființa" sau altceva care ar putea fi de natura acesteia reprezintă, de fapt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin exemplele de mai sus, referitoare la preeminența unui sens metafizic ("erotic", "etic") față de cel ontologic. Ceea ce se întâmplă acum trebuie înțeles în modul pe care însăși reducția judicativă îl îngăduie. Este vorba, mai întâi, despre activarea "locului" judicativului regulativ, datorită neconstitutivității sensurilor "logice" în cazul ființei, și despre o repoziționare a sensurilor ontologice, "sintetizate" în ființă, datorită activării părtinirii, ordonării și autorizării. Aceasta înseamnă că sensurile ontologice prin acestea, și cele logice primesc o nouă poziție din perspectiva sensurilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pretinde, pentru aceasta, sunt de altă natură decât cele proprii dictaturii judicativului, deși în chiar orizontul acesteia s-a înfiripat acest gând despre ne-ființă. Pre-operaționalitatea părtinirii, ordonării și autorizării ține de "locul" în care ele intervin: cel al judicativului regulativ. Nu este vorba, așadar, despre o limitare lăuntrică a puterii de operare proprie celor trei acte, ci mai degrabă despre împrejurările operării. Tocmai de aceea, ele trebuie socotite și după "puterea" lor întreagă de a opera, adică după "locul" în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pragmaticului în ontologic și logic: este vorba despre activarea unui nivel pre- operațional al acestuia, ceea ce donează sensuri pragmatice slabe ontologicului și logicului. Dar acest fapt este cu totul firesc și suficient pentru reașezarea sensurilor în cauză în perimetrul judicativului regulativ (faptul cel mai semnificativ pentru acest moment al reducției judicative). Desigur, el nu este sufient pentru pragmaticul însuși. Așadar, autorizarea împreună cu celelalte două acte, care o preced: părtinirea și ordonarea au un nivel pre-operațional, prin care, deși intervin, măsura intervenției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întărită prin constitutivitatea autorizării. Este aceasto operație constitutivă subiectului și ființei (logicului și ontologicului)? Și își este sieși constitutivă? Până aici, ea s-a arătat a fi doar regulativă: le-a înlesnit acestora așezarea, cu sensuri potrivite, în perimetrul judicativului regulativ din orizontul dictaturii judicativului. Așadar, se autorizează pe sine autorizarea? Și autorizează ea subiectul și ființa? Întrucât autorizarea autorizează orice, potrivit reducției judicative, ea însăși se autorizează pe sine; trebuie să se autorizeze. Acest act, ce pare a fi originar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
complex, care are deja în structura sa și ordonarea și autorizarea însăși). Într-un fel, autorizarea este fapt primar din perspectiva reducției judicative, în măsura în care aceasta pune un mai mare preț pe aria de valabilitate a judicativului constitutiv; în perimetrul judicativului regulativ, pus în evidență mai sus, autorizarea autorizării este, în fapt, părtinire (act de părtinire), sau, mai bine zis, este act în structura operațională a părtinirii, dar acel act care împlinește părtinirea; autorizarea este părtinirea ajunsă la forma sa desăvârșită. Autorizarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicului și ontologicului, autorizarea fiind luată ca fapt reprezentativ pentru pragmatic? Pentru a răspunde, voi merge pe două linii: a) indicarea unor consecințe la nivelul semanticii și metafizicii post-ontologice, cele două cercetări ale logicului și ontologicului care acoperă perimetrul judicativului regulativ; b) testarea posibilităților de instituire a unei de-constituiri a judicativului constitutiv. Prima linie este o continuare a ceea ce s-a făcut până aici în acest subcapitol și de aceea va fi urmată imediat; cealaltă însă trebuie urmată după alte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin normativității analitice și, respectiv, dialectice. Faptul că semantica și metafizica post-ontologică s-au constituit de sine stătător de curând, în istoria culturii, reprezintă un simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin normativității analitice și, respectiv, dialectice. Faptul că semantica și metafizica post-ontologică s-au constituit de sine stătător de curând, în istoria culturii, reprezintă un simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al creșterii gradului de probabilitate a unei de-constituiri a dictaturii judicativului. Despre acest simptom va fi vorba mai departe. 6.2. Fenomenul originar al judicativului regulativ: "retragerea timpului" Discuția despre semantică și metafizica post-ontologică a instituit o temă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în istoria culturii, reprezintă un simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al creșterii gradului de probabilitate a unei de-constituiri a dictaturii judicativului. Despre acest simptom va fi vorba mai departe. 6.2. Fenomenul originar al judicativului regulativ: "retragerea timpului" Discuția despre semantică și metafizica post-ontologică a instituit o temă oarecum nouă, care privește judicativul regulativ. Acesta a mai constituit subiect de atenție și în alte locuri din lucrarea de față, însă acum el devine "obiectul" de aplicație
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probabilitate a unei de-constituiri a dictaturii judicativului. Despre acest simptom va fi vorba mai departe. 6.2. Fenomenul originar al judicativului regulativ: "retragerea timpului" Discuția despre semantică și metafizica post-ontologică a instituit o temă oarecum nouă, care privește judicativul regulativ. Acesta a mai constituit subiect de atenție și în alte locuri din lucrarea de față, însă acum el devine "obiectul" de aplicație al reducției judicative. Diferența dintre constitutivitatea și regulativitatea judicative trebuie avută în vedere de la început, așa încât continuarea reducției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutivitatea și regulativitatea judicative trebuie avută în vedere de la început, așa încât continuarea reducției să implice și re-cunoașterea domeniului său "nou" de aplicație. De altfel, tocmai această diferență socotită într-o modalitate mai simplă, ca diferență între judicativul constitutiv și cel regulativ reprezintă veritabilul "domeniu" de aplicație al reducției, mai departe. Fiindcă doar judicativul regulativ nu poate fi socotit în sine, ci numai într-o legătură necesară cu cel constitutiv; continuarea reducției, prin urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să implice și re-cunoașterea domeniului său "nou" de aplicație. De altfel, tocmai această diferență socotită într-o modalitate mai simplă, ca diferență între judicativul constitutiv și cel regulativ reprezintă veritabilul "domeniu" de aplicație al reducției, mai departe. Fiindcă doar judicativul regulativ nu poate fi socotit în sine, ci numai într-o legătură necesară cu cel constitutiv; continuarea reducției, prin urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta din urmă, spre deosebire de cel dintâi, poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv și cel regulativ reprezintă veritabilul "domeniu" de aplicație al reducției, mai departe. Fiindcă doar judicativul regulativ nu poate fi socotit în sine, ci numai într-o legătură necesară cu cel constitutiv; continuarea reducției, prin urmare, urmărește un "obiect", judicativul regulativ, prin relația sa cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta din urmă, spre deosebire de cel dintâi, poate fi privit și în sine; de altfel, așa a fost socotit în primele faze ale reducției. Totuși, însăși reducția care îl vizează direct îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu alt "obiect", anume judicativul constitutiv. Acesta din urmă, spre deosebire de cel dintâi, poate fi privit și în sine; de altfel, așa a fost socotit în primele faze ale reducției. Totuși, însăși reducția care îl vizează direct îl resemnifică în sens regulativ, la un moment dat: anume atunci când, datorită celei de-a doua timporizări, se dezvăluie sensul atotcuprinzător al autorizării, care în structura sa cuprinde, cum știm, părtinirea și ordonarea, cea dintâi adunând, la rându-i, operațiile de împărțire și de favorizare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]