255 matches
-
Kyd, având în prim-plan tribulațiile lui Don Hieronimo, dobândește și valoare de pionierat: ea inaugurează, în literatura engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat și rafinat în direcția cruzimii, apare în Macbeth (aprox. 1603-1606), atunci când eroul eponim trebuie să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai puțin titratul John Webster este autorul a două piese, The White
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în bună măsură din cauza deficiențelor frapante pe care le-ar întâmpina un mediu artistic, ale cărui vehicule de reprezentare sunt pur vizuale și auditive, în încercarea de a descrie o ființă care eludează orice coordonată a formei. Horla este o reificare a spaimelor autorului său, aș putea spune, dacă aș avea în vedere aserțiunea lui Elaine L. Graham, referitoare la proza consacrată Necunoscutului: "[t]ensiunea dintre frământarea noastră culturală în direcția schimbării și teama simultană de aceasta se exprimă, adesea, sub
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
piele subțire și fină peste poziția mea adevărată și peste somnul meu din acea clipă. În această privință s-ar putea spune că sunt treaz: sunt treaz, dar dorm și visez veghea mea. Visez somnul meu și în acel moment". Reificarea elementului subtil-hipnic accentuează anxietatea: "Și iată că de-odată simt cum somnul se adâncește, se îngreuiază și tinde să mă tragă după el". Începe, din acest moment, o reiterare agonală a confruntării dintre Iacov și înger; somnul devine adversarul greu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de foarte aproape de el, și privirile acestea nu erau ale domnișoarei Christina". Chiar dacă nu este exclusă opinia lui Sorin Alexandrescu, conform căreia avem de a face cu diavolul în persoană, cred că este perfect plauzibil să ne confruntăm cu o reificare a contactului subtil dintre Egor, ca entitate vie, și Christina, ca entitate moartă proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care s-a realizat insolitul transfer imaginar de la viziunea schițată la cea concretizată în cazul lui James Wyatt 107 (temutul rival al lui Robert Adam). Wyatt a construit, la solicitarea lui William Beckford, celebra și efemera Fonthill Abbey, care pare reificarea castelului din Otranto. Și, dacă tot am făcut referință la cetatea lui Manfred, la fel de puțin s-a discutat cazul vilei rococo-gotice de la Strawberry Hill, Londra, intrate în proprietatea lui Horace Walpole. Ce să mai spunem despre Soane Museum, casa arhitectului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva unei ispite liberticide omniprezente, consecință directă a reificării conceptelor colective; apărarea libertății în activitățile economice, mai ales de către Petru de Giovanni Olivi - toate acestea constituie patru linii de gândire care fac foarte actuală tradiția gândirii franciscane. E adevărat că un clasic este un contemporan al viitorului. Aceștia au
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
deschidă experienței religioase; apărarea atotputerniciei și libertății lui Dumnezeu și totodată a autonomiei și libertății individului în interiorul orizontului voluntarist a lui Duns Scotus; apărarea libertății, demnității și responsabilității persoanei umane de către Ockham împotriva acelei omniprezente ispite liberticide, consecință directă a reificării conceptelor colective; apărarea libertății în activitățile economice, mai ales de către Petru de Giovanni Olivi - toate acestea constituie patru linii de gândire care fac foarte actuală tradiția gândirii franciscane. E adevărat că un clasic este un contemporan al viitorului. Aceștia au
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
să o subordoneze - urmează că fiecare individ se prezintă ca ființă autonomă dar având o reală putere asupra lui însuși», scrie Alain Laurent. O adnotare din care reiese responsabilitatea fiecărui om pus față în față cu nefastele, omnivorele și liberticidele reificări ale conceptelor colective, elaborate de cei pe care Max Weber îi numea Kollektiv-begriffe, cum ar fi: „Statul”, „clasa”, „partidul”, și așa mai departe. Adevărul e că individualismul (să ne gândim la școala moraliștilor scoțieni, la școala austriacă de economie, la
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
constructivismului este (re)descoperirea caracterului de „produs social” al lumii internaționale. Sistemul internațional anarhic nu este un fapt natural al vieții comunităților umane, precedând actorii internaționali și existând în afara interacțiunii umane, ci este un construct social validat și revalidat prin „reificarea” lui, prin prezentarea lui ca dat obiectiv. Ceea ce considerăm a fi realitatea internațională este produsul percepțiilor și identităților sedimentate de-a lungul timpului, confirmat sau transformat prin interacțiunile internaționale și procesele de construcție ale actorilor de astăzi. Constructivismul nu vine
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
absurde. Inventarierea unui întreg arsenal al tehnicii meschine și degradate, gen S. Beckett, este pe măsura idealului de tinichea al omului-mecanomorf, reprezentat de artștii plastici Picabia sau Marcel Duchamp, în etapele lor mașinist-ironice. Grefierul care a intuit demonica tehnică și reificarea făpturii lui Dumnezeu, lovită de patologia voinței și credinței, acedia, acordă mare spațiu obiectelor a căror sinistră brutalitate le dă un aer insolit în context. Tehnica incongruității va reveni la Gellu Naum, dar și în grotescul optzecist, ca și cea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se va încrede doar în conștiința ce își este sieși propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile alterității, ale mundanizării în lume și în timp. Eul psihologic respinge reificarea imaginarului primitiv, magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
evocă pictură unor Max Ernst sau Rene Magritte: "un nor cît un crap din poleistocen/ își lasă țîțele pe un zar în flăcări/ și trece prin urechile veacului lin;/ incest, viol, holocaust" (Navigînd, navigînd). Un nud e tratat printr-o reificare, în care prezenta operatorului uman transpare doar prin ingeniozitatea operației: "Cap cu bărbia în pumn - întunecat/ mă țintește ochiul strateg:/ că o învîrtire de cheie în broască./ Sînul din profil se vede întreg.// Între coapse deschisă e cartea/ la mijloc
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
subiectului post-kantian, diferențiat de cel romantic sau realist, care se legăna în ideea că ar putea imita Creatorul, cuprinde trei ipostaze: 1) spiritul autonom față de realitate, care-și elaborează propriile construcții ideale, înfăptuind o armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar, Marx, atunci miezul gîndirii lui Adorno își păstrează și astăzi
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
stilou, Bogdan Ghiu chiar face. Avem pagini xerografiate, fotografiate, poeme mototolite, manuscrise în facsimil, poezii redactate cu fonturi de 18 ș.a.m.d. Un experiment gratuit? Nu cred. Prefer s-o numesc, din fuga tastaturii, formă de obiectualizare, metodă de reificare. Nici cu totul nouă, nici cu totul în așteptările cititorului, ideea lui Bogdan Ghiu e de discutat. Tipărită pe un format de hârtie, literatura nu e pe deplin independentă de acest suport. Textul se rotunjește, se amplifică, își întinde epiderma
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
viitorul chiriaș" (Spune bună ziua rânjind) " iar părți din el cresc la întâmplare: "treptat alte degete au început să/ crească în univers/ și să se devoreze unele pe altele" (O poveste tristă). Umorul negru nu lipsește din relatarea dezmembrării sau a reificării, mai ales când aceasta se aplică vorbitorului: "cu parfumul ei care mi-a decantat de trei ori ființa/ (da, de trei ori a trebuit să trec prin alambic/ fără să zic nimic)"(4. Ce să-i mai cer). Și timpul
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
să zic nimic)"(4. Ce să-i mai cer). Și timpul trece nefiresc în poezia lui Vișniec: "pe la ora șapte seara scăpasem din mână/ ceașca de ceai/ iar la prânz nu atinsese încă pământul" (Doar peste câțiva ani). Dincolo de această reificare (care constituie o caracteristică incontestabil originală a poeziei lui Vișniec), o mențiune specială merită ultimul ciclu al antologiei, Opt poeme de dragoste (pentru Andra), ciclu pe care autorul ni-l rezervă pour la bonne bouche. Aceste poeme pot fi interpretate
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
geografie fluctuantă, ale visului și ale solitudinii afective. Viața și moartea, de altfel, par să nu mai fie realități atât de ireconciliabile, dimpotrivă, spațiile pe care le ocupă se întrepătrund. Într-o lume a alienării, a sensurilor dezafectate și a reificării progresive, chiar sentimentul morții pare să fie mai suportabil, înscriindu-se aproape în limita firescului: "Să stai o zi în locuința morților,/ Să mănânci pâinea lor/ Și să bei din vinul lor curat/ Și să te-ntorci aici nepăsător.// Să
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
versuri gravate cu acuitate senzorială extremă în relieful contorsionat și contras al poemului. Poezia are o structură mai degrabă dramatică, iar tensiunea lirică provine din aglomerarea de detalii din sfera visceralului, din domeniul metrialității imanente a trupului. O senzație de reificare pătrunde în spațiul poemului, mecanica viului este înlocuită treptat cu o inerție a cărnurilor ce nu mai transmit nici un fel de iluzie a vieții. Dinamismul vitalului este absent, revelațiile visceralității trasează, ele singure, limita atât de fragilă dintre viață și
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
care scriitura d-nei Sylvie Germain o exercita asupra lectorului, simțită în primul rînd că pe o extraordinară presiune asupra retinei "agresate" de imagini baroc sexualizante sau grotești. Imagini ale mutilării trupurilor, ale fragmentarii, ale decăderii lor în alte regnuri, ale reificării se întretaie, într-o curgere care amintește de cea a visului, cu imagini ale înfloririi lui debordante și ale expansiunii pătimașe către alte trupuri. Iată doar două exemple: ăNici nu-și terminase bine Dieudonné întrebarea că un șuierat ascuțit de
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
acestea un univers miller-ian, mai degrabă prospectiv decât un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului), în fapt un hiperteliu al primelor trei părți, încearcă o relaxare (citește: devitalizare) a discursului anterior, prin acreditarea traumelor drept
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
și Engels n-au crezut că societatea fără clase se va instaura printr-o bătaie cu flori. S-a schițat, în anii declinului, o cosmetizare a doctrinei, prin căutarea în cuprinsul ei a unor oaze de adevăr și subtilitate: alienarea, reificarea, "tînărul Marx" etc. Operație, în principiu, legitimă la recitirea oricărei filozofii a trecutului, dar inadecvată cazului în speță, întrucît mirosea a "comandă socială" și se adresa unui public edificat. Termenul de garanție expirase de mult, iar produsul nu mai ispitea
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
și să urmăresc ce se întâmpla, plus că îmi furniza o cauzalitate fără verigi lipsă. Nici urmă de o asemenea liniște cât de cât confortabilă când vine vorba de Procesul de la Nürnberg, până nu am văzut scenele de extremă violență, reificarea literală a evreilor (și acum îmi sună în minte enumerarea: "o scrumieră dintr-un pelvis uman", "un abajur din piele de om" etc.), nu-mi era foarte clar cine e vinovatul. Mai ales că germanii se scuzau folosindu-se de
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
de sobrietate. Filmul aduce cu specatcolul de marionete și într-o oarecare măsură cu teatrul Kabuki, iar cruzimea s-ar regăsi în cadrul culturii japoneze unde s-ar înțelege absurdismul deciziilor bărbierului ucigaș. Rigiditatea impusă de regizor actorului dusă pînă la reificare constituie în același timp o relegare de unul dintre rolurile care l-au consacrat de Johnny Depp, cel din Edward Mîini-de-foarfecă. Acolo mecanismul-marionetă dovedea existența unui suflet prin emoția estetică. Aici lucrurile stau exact invers, arta posesorului unui frumos set
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
capacitate de invenție". De fapt, stoarce din această imagistică iluzoriu împrumutată seve imprevizibile, adînc tulburătoare, de factură mai curînd expresionistă (haosul, coșmarul, stihiile răzvrătite, discordanțele), purtînd marca de fabricație proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar, derivînd din starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în alte creații lirice întîlnim adesea însuflețirea, personificarea, aci stăpînește tranziția din organic în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]