449 matches
-
de „cadre” specifice, în contrast cu acțiunile sau comunicarea „reală”)? Prin labirintul acestor numeroase și (adeseori) contradictorii avataruri ale „referinței” (dintre care nu lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai stângaci camuflat) ne va servi drept fir călăuzitor conceptul de mimesis, reinterpretat în sensul mai larg de imaginar imitativ. 1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesistc "1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesis" Ceea ce ne propunem, pentru început, este o rapidă sistematizare a unor date îndeobște cunoscute, cu privire la termenul care
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pară la prima vedere. Compagnon are dreptate să atragă atenția asupra faptului că, în fond, nici nu are importanță dacă această interpretare este mai adecvată sau mai puțin adecvată decât cea tradițională - fiecare epocă e liberă, la urma urmelor, să reinterpreteze textele fundamentale în felul său! -, esențialul constând în aceea că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de altfel), dar și pentru revigorarea vechiului proiect de creare a Statelor Unite ale Europei. Criza conștiinței europene de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea s-a manifestat sub forma unor dispute între liber-cugetători porniți să reinterpreteze Biblia, filosofi raționaliști, de o parte, și credincioșii în miracole, în oracole, în magii și vrăjitorii sau pasionați teologi doctrinari ca J-B. Bossuet, de altă parte. Religia a fost subminată prin interpretarea filologică a Bibliei de către francezul Richard Simon (1638-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ordinea socială ca fiind un dat imuabil, transmis din generație în generație, fără surse și posibilități de variație istorică. Dar cultura, în ciuda schimbării lente, este eminamente dinamică. Apar noi reguli, semnificațiile valorilor și credințelor variază în timp, normele tradiționale sunt reinterpretate, întrucât societatea, comunitatea sau grupurile umane nu numai că nu există în afara legilor morale și a normelor de relaționare, dar le și transformă. Un gen de „management al impresiilor” à la Goffman sau chestionarea de-la-sine-înțeles-ului sau a spațiilor sociale încă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mâinile unor autorități iresponsabile, presate de sus să obțină rezultate, oricâtă rezistență ar opune populația. Vreau să subliniez Însă două elemente-cheie ale reacției birocratice, ilustrate În cazul campaniei de Înființare de sate ujamaa: primul este tendința funcționarilor publici de a reinterpreta campania, astfel Încât scopurile acesteia să fie rezultate pe care să le poată ei obține mai ușor, iar al doilea - predispoziția lor de a reinterpreta campania În așa fel Încât să servească intereselor lor colective. Prima tendință s-a putut observa
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ilustrate În cazul campaniei de Înființare de sate ujamaa: primul este tendința funcționarilor publici de a reinterpreta campania, astfel Încât scopurile acesteia să fie rezultate pe care să le poată ei obține mai ușor, iar al doilea - predispoziția lor de a reinterpreta campania În așa fel Încât să servească intereselor lor colective. Prima tendință s-a putut observa cel mai ușor În faptul că scopurile erau situate În sfera criteriilor de performanță strict cantitative. Ceea ce am putea numi „un sat ujamaa independent
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
neagră a Germaniei de Leni Riefenstahl. Făcând abstracție de mesajul lor nazist, ele au rămas documente extrem de prețioase. La fel stau lucrurile și cu documentarele din vremea lui Ceaușescu. Ați văzut câte filme se reconstruiesc cu aceleași imagini, încercând să reinterpreteze istoria și să explice ce s-a întâmplat atunci. De exemplu, este mai puțin important ce a vrut să spună cineastul într-un film făcut acum 50 de ani, mai important este materialul vizual de acolo. Vechile filmele devin un
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
profunzimea temelor suprarealiste: hazardul obiectiv, iubirea, visul, conștientul și inconștientul, natura, imaginea poetică. Obiectivul pe care și-l fixează autorul este nu numai estetic, dar și ontologic: el vizează construirea unui univers nonoedipian, eliberat de constrângerile și frustrările mitului grec, reinterpretat de Freud. Carte după carte, L. își urmărește proiectul cu o remarcabilă coerență. Toate descoperirile suprarealiștilor sunt puse în serviciul acestei ontologii, chiar dacă ea nu este decât una de uz personal. Un sfert de secol mai târziu, Gilles Deleuze, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
viața, nu au rămas invalizi, nu au contractat boale, nu și-au uzat nervii, în schimb, și-au continuat afacerile”. De menționat că și astăzi mai întâlnim printre minimalizatorii Holo caustului din România un astfel de discurs care încearcă să reinterpreteze aspectele negative ale legislației sau ale realității conferindu-le semnificații pozitive. Exemplul cel mai des întâlnit este impunerea de către Ion Antonescu a sistemului școlar sau de cultură numai pentru evrei. Astfel s-a născut Teatrul evreiesc de stat din București
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
scrie o carte. Llosa nu s-a ferit de clișeu, a lucrat cu locuri comune pentru a obține una dintre cele mai crude și rafinate relatări ale unei ratări erotice parabolice. A jonglat cu „caractere“ ale literaturii clasice, le-a reinterpretat, mi-a dat mie, de exemplu, plăcerea de a face arheologie flaubertiană pe sub pielea unor personaje aparent pietrificate de clișeu. Un Llosa atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
scrie o carte. Llosa nu s-a ferit de clișeu, a lucrat cu locuri comune pentru a obține una dintre cele mai crude și rafinate relatări ale unei ratări erotice parabolice. A jonglat cu „caractere“ ale literaturii clasice, le-a reinterpretat, mi-a dat mie, de exemplu, plăcerea de a face arheologie flaubertiană pe sub pielea unor personaje aparent pietrificate de clișeu. Un Llosa atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
editorial în 1959 cu Pasărea de piatră, un roman științifico-fantastic, căruia i-au urmat, într-un răstimp foarte scurt, alte scrieri aparținând aceluiași gen, Ciudatul lac din Valea Brebilor (1959), Turneul de primăvară (1960) și Expediția „Zero K” (1961), toate reinterpretând cu fantezie convențiile narațiunii de acest fel. După 1964 a publicat mai multe volume de știință popularizată - Mică enciclopedie de istorie universală (1983, în colaborare), Enciclopedia Asiei (1999 în colaborare) - cu tematică foarte variată, ale căror principale calități sunt amploarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
revela contradicțiile și prezumțiile sale. În viziunea postmodernă, totul poate fi considerat text - natura, lumea însăși -, iar posibilitatea accesului dincolo de text este negată; - autoreflexivitatea subliniază nevoia unui demers metateoretic al științelor educației; fiecare element sau subiect al pedagogiei poate fi reinterpretat, reevaluat din perspectiva unor relații și interacțiuni, cum ar fi cele dintre cunoaștere și putere, dintre autoritate și libertate etc.; - decentrarea are în vedere erodarea ierarhiilor clasice care se stabilesc în clasele de elevi tradiționale. Se încearcă înlăturarea privilegiului informațional
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
din Proslogion III, care implică faptul că existența necesară este o proprietate prea-măritoare, implică modalitățile de re. Înainte de a trece la prezentarea principalelor argumente ontologice prezentate în filosofia analitică este interesant și important de văzut cum a fost reluat și reinterpretat argumentul anselmian în filosofia analitică. 4.3. Reluarea argumentului ontologic în filosofia analitică Unii filosofi s-au îndoit de relevanța construcției lexicale "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit". Findlay a considerat că obiectul venerației religioase
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
considerat Graham Oppy. Deoarece existența necesară a lui Dumnezeu este o trăsătură a tuturor stărilor de lucru (2), propoziția care afirmă necesitatea existenței lui Dumnezeu (4) este ea însăși necesară 432. Considerațiile legate de perspectiva neoclasică propusă de Hartshorne și reinterpretată de Dombrowski pun în umbră obiecția generală a lui Oppy că nu putem face o tranziție de la niște premise abstracte către o concluzie concretă. Un Dumnezeu concret nu poate fi dedus din definiții și premise abstracte. Confuzia se datorează unei
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
organizației. În consecință, comunicarea orizontală și coordonarea sunt accentuate și, de obicei, iau forma echipelor de proiect. Leadership-ul de top va fi orientat mai degrabă spre facilitarea coordonării orizontale decât spre comanda și controlul vertical. Forma organizațională organică poate fi reinterpretată în termenii teoriei matematice a rețelei. Forma mecanicistă, așa după cum menționează Burns și Stalker (1994), corespunde unei rețele interne împrăștiate, cu grad redus de conexiuni și dominate de relații asimetrice. În schimb, forma organică este caracterizată de o rețea densă
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
pauperismul ideii inexpresive, care atârnă de meșter, nu de subiect". Fie că face apologia pamfletului ca "gen literar jumătate actual și jumătate etern", fie că definește portretul, contrazicând o întreagă istorie a atitudinii encomiastice în portretistica literară românească, fie că reinterpretează poetic conceptul de realism sau că e în dezacord cu o definiție consacrată a stilului, Arghezi practică o polemică implicită, pentru că instaurarea propriei teorii (nemetodice și nesistematice) presupune excluderea sau demolarea celor existente. E limpede că, pentru poetul cu vocație
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a stingheri se pare organizarea muncii, perfect rodată, salariații au dispus deci de toată libertatea necesară pentru a se implica în cercetare, după propriile preferințe. O atare configurație poate surprinde, și m-a uimit și pe mine, determinându-mă să reinterpretez, la capătul primei cercetări, gestul directorului întreprinderii, care departe de a fi o autorizație neutră, indiferentă sau laxistă față de un spirit de profit traducea în maniera sa peisajul intern al întreprinderii. Să ne oprim o clipă asupra sensului acestui comportament
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mesaje ce altădată erau normalități imagistice. 2. Reinterpretarea imaginilor reprezintă mecanismul de simplificare a imaginarului existentă și de integrare a acestora în noul imaginar. Un exemplu concret este cel al creștinismului care preia o parte a filosofiei grecești după ce o reinterpretează. Tot în acest mecanism se integrează și mecanismul prin care o parte a panteonului hindus a fost preluat de către religia budistă. 3. Reinterpretarea imaginilor ca negativizare a acestora se realizează cu scopul de a limita o imagine și încărcăturile acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
popoarelor migratoare, care va fi sursa pentru structura socială, și cea a creștinismului pentru componenta culturală și teoretică. La acestea se mai adaugă componentele culturii greco-latine care inițial au fost ocultate pentru ca ulterior, odată cu dezvoltarea imaginarului să fie reactivate și reinterpretate din perspectiva noi imagini. Acesta este începutul simplu necesar oricărei noi construcții de imaginar, început care prin structura sa este într-o oarecare măsură pulsional. După instituirea acestui context social, cultura a început să se dezvolte prin intermediul religiei creștine care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
subliniat ultimele trei cuvinte", deoarece "greșeala pe care au făcut-o toți dramaturgii contemporani, greșeala pe care am făcut-o și eu (pentru că, trebuie să-ți mărturisesc, am scris și eu o piesă în tinerețe), este că am încercat să reinterpretăm drama, adică mitologia antică în perspectiva istoriei moderne. Or, trebuie, dimpotrivă, să prelungim și să completăm mitologia antică, prin tot ce omul occidental a învățat în ultima sută de ani. De aceea piesele mele trebuiesc întâi tipărite, adică făcute accesibile
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
i sociale nu poate s( le (n(eleag(. Astfel, aspecte la fel de importante ca diviziunea formal( a muncii, posturile, locurile de munc( de durat(, ierarhia sarcinilor (i func(iilor, disciplina, sanc(iunile (i securitatea sau igienă, sînt mereu aplicate, transgresate sau reinterpretate de actorii sociali (n derularea cotidian( a actelor lor. Observa(ia este deci, (n mod particular, fecund( pentru studiul direct al mediilor foarte reglementate, foarte institu(ionalizate (i uneori prestigioase care doresc s( prezinte lumii exterioare o imagine social( a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de referință un proces istoric de anvergură, și anume modernizarea României și integrarea ei în spațiul civilizației europene. 1. De la fragmente la sinteză. De la început, apreciem că lucrarea se înscrie în categoria operelor fundamentale prin care cultura română actuală își reinterpretează critic evoluția sa în epoca modernă. Să recunoaștem, în actualul mediu intelectual românesc, că putem înregistra puține contribuții notabile în acest registru. Totuși, lucrurile se schimbă și merg în direcția cea bună. După opinia regretatului Adrian Marino, cultura română ar
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
al XX-lea, începând cu descoperirea cuantei lui Max Planck la 1900 și continuând cu complementaritatea lui Niels Bohr, cu principiul excluziunii lui Pauli sau cu relațiile de incertitudine ale lui Werner Heisenberg, pentru ca din filosofie și din psihologie să reinterpreteze critic intuiționismul bergsonian, fenomenologia lui Husserl, psihanaliza etc. Până la Ștefan Lupașcu, ontologia a fost monistă, în primul rând, sau dualistă, ca în cazul lui Descartes. Revolta lui Nietzsche împotriva monismului divin a deschis calea postmodernă a filosofiilor post-identitare, ființa nemaifiind
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nemurirea sufletului care constituie temelia religiilor. Beethoven apare drept cazul exemplar de transformare a ușurătății în greutate, după cum Parmenide este acela care transformase greul în ușor, negativul în pozitiv. La Beethoven, pozitivul e greul, iar negativul ușorul. Și Milan Kundera reinterpretează întâmplarea care a stat la baza viziunii muzicale a destinului din opera beethoveniană. Un oarecare domn Demscher îi datora lui Beethoven 50 de forinți. Iar cum compozitorul era veșnic lefter, l-a somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]