1,192 matches
-
consecință readuce În discuție ideea unității neamului omenesc. În mod paradoxal, ea autorizează o teoretizare rasistă Împotriva căreia s-a constituit relativismul cultural. Nu putem accepta să ne asumăm un asemenea risc, cu atât mai mult cu cât argumentele Împotriva relativismului radical sunt decisive. Cum s-a ajuns la absolutizarea diferenței colective? În anii ’60 ai secolului XX, sub pretextul denunțării consecințelor nefaste (reale, fără Îndoială) ale etnocentrismului occidental, este pus În valoare, În mod paradoxal, etnocentrismul „celor oprimați”. Privilegiind o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prin Race et histoire, extind și la sistemele de valori concluziile referitoare la culturi. Ca atare, nu poate exista un etalon absolut care să permită aprecierea culturilor și valorilor respective. Prin incitarea la respingerea aprecierilor normative interculturale, este apărat un relativism moral care-și are originea În subordonarea individului față de comunitate sau, dacă vreți, a identității singulare față de identitatea culturală. Valoarea principiilor morale sau a uzanțelor sociale este astfel legată de apartenența la o comunitate. Acordul asupra principiilor nu este posibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de a explica realul. O anumită sociologie a științelor (reprezentată, printre alții, de Bruno Latour sau de Steve Woolgar) nu caută oare să dilueze În istoric și social noțiunile de obiectivitate și de adevăr? Există, după câte se pare, Între relativismul cognitiv și diferențialismul cultural o omologie structurală ă sau am putea spune, o afinitate electivă (Dubois, 2001, pp. 226-230). Această relație nu ne poate surprinde: Într-o societate democratică, indivizii au un adevărat cult al egalității, care constituie o pasiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a gândi Îmbinarea particularului și a universalului? Universalismul În proiect Se cuvine precizat mai Întâi că nu trebuie să interpretăm critica universalismului abstract ca o expresie a refuzului de a căuta legi de ordine relative la specie. Critica noastră adusă relativismului radical se bazează În mare măsură pe ideea că ideea de umanitate trebuie să-și păstreze sensul deplin. Proiectul unei științe despre om presupune cercetarea proprietăților generale ale vieții sociale sau, dacă preferați, a universaliilor culturale. Această perspectivă este ilustrată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
deschidă spre diferență. Este, dimpotrivă, specific liberalismului, În numele prezumției egalei valori a culturilor, să permită exprimarea politică a acestora. Totuși, este incoerent să pretindem că la sfârșitul examinării vom conchide că sunt egale ca valoare, liberalismul neputând fi confundat cu relativismul cultural. Deși Taylor a contribuit mult la popularizarea noțiunii de recunoaștere, se cuvine să subliniem reticența sa În a prescrie un multiculturalism aplicat. Citându-l pe Roger Kimball, el ne pune În gardă Împotriva oricărei aprobări prea grăbite a acestui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vol. 8, nr. 1, ianuarie-martie, pp. 77-85. REYNAUD Jean-Daniel (1989), Les Règles du jeu. L’action collective et la régulation sociale, Paris, Armand Colin. ROSS Edward (1901), Social Control, New York, Macmillan. Φ Convenții (socio-economia Î), Instituție, INTEGRARE, Normă, Putere, Tranzacție Relativism culturaltc "Relativism cultural" Φ Culturalism, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Valori Relații rasiale (ciclul Î)tc "Relații rasiale (ciclul ~)" Φ INTEGRARE Religietc "Religie" Conform unei definiții foarte clasice a lui Emile Durkheim, o religie este „un sistem solidar de credințe și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nr. 1, ianuarie-martie, pp. 77-85. REYNAUD Jean-Daniel (1989), Les Règles du jeu. L’action collective et la régulation sociale, Paris, Armand Colin. ROSS Edward (1901), Social Control, New York, Macmillan. Φ Convenții (socio-economia Î), Instituție, INTEGRARE, Normă, Putere, Tranzacție Relativism culturaltc "Relativism cultural" Φ Culturalism, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, Valori Relații rasiale (ciclul Î)tc "Relații rasiale (ciclul ~)" Φ INTEGRARE Religietc "Religie" Conform unei definiții foarte clasice a lui Emile Durkheim, o religie este „un sistem solidar de credințe și de practici cu privire la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
conștiință. În funcție de „mărimea” sau de „cetatea” În cauză, modurile de evaluare (sau, În terminologia lui Luc Boltanski și Laurent Thévenot, „ordinele de justificare”) vor putea astfel să se bazeze pe diverse structurări: domestică sau civică, industrială sau comercială etc. Chestiunea relativismului este centrală aici, căutarea de „universalii” netrebuind să fie nici pierdută din vedere și nici descalificată. Dacă am nega această „transcendență”, subliniază apăsat Donald Brown, Tzvetan Todorov sau James Wilson, ar Însemna să glorificăm cele mai rele servituți, lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de clasificare mai vechi - raporturi de distribuție, temă și relații cu cei din jur, atitudini, temperament, simbolistica numerelor, exponența unei teorii etc. -, din care autorul nu va prelua pentru alcătuirea propriei construcții decât elemente dispersate. În intenția de a restrânge relativismul demonstrației și al clasificărilor, explicitează cu prisosință, complicând logica raționamentelor, absorbit parcă de polisemia obiectului cercetat. Un mod de tratare similar configurează și Comicologia (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), modificând doar acentuarea funcțională a părților componente. Și aici teoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
TV, de noii sataniști etc. Negarea sacrului, în general, a celui tradițional-religios, prin credința în Dumnezeu, a produs una din suferințele spirituale mereu accentuate, din Renaștere, în secolul al XVII-lea, apoi, până astăzi. Atitudinea aceasta este sprijinită de generalizarea relativismului în domenii esențiale ale existenței și conștiinței umane. Idei cum sunt cele despre proprietate, despre libertate, despre dreptate s-au relativizat odată cu constatarea contrastelor succesive dintre europeanul "civilizat" și "Bunul sălbatic" amerindian, dintre același și "Înțeleptul Egiptean" sau "profetul Mohamed
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tot de către filosofi britanici, înlocuirii "dreptului divin" cu "dreptul natural" și accentuării "moralei sociale" și a noii științe mecanice a naturii, care va înlocui mașinile cu pârghii și roți dințate prin mașina cu abur produs prin arderea cărbunilor. Lupta cu relativismul și scepticismul a fost dusă de J. Locke (1632- 1704) nu pe terenul metafizicii, cum era obiceiul, ci prin restabilirea valorii epistemologice a faptului psihologic. El a continuat cu definirea liberalismului în cele două perspective care funcționează și astăzi politic
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pozițiile și deciziile adoptate, unii s-au apropiat de statutul de "înțelepți" devotați menținerii păcii mondiale, împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-au apropiat de statutul de "înțelepți" devotați menținerii păcii mondiale, împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă posibil un viitor. Aceasta este
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă posibil un viitor. Aceasta este criza și oportunitatea noastră educativă". (12, p. 285, p. 286) Concluzie
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ton este menținut și în caracterizarea științelor umane, considerate a fi "depozitarele tuturor operelor clasice" (Idem., p. 445), dar cu epitete de genul că sunt lipsite de forța să lupte cu "triumfalele științe naturale"; sunt lovite de istorism și de relativism, de stânjenitoarea problemă a adevărului; profesorii acestor discipline fac eforturi furioase de a-și potrivi subiectele cu modernitatea în loc să provoace această modernitate. La toate acestea pare că ar exista un remediu intern: faptul că în mijlocul științelor umane stă filosofia. La
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nostru cu termenii de "mascaradă", "dramă birocratică", jucată histrionic de actori cu roluri minore de experți în stăpânirea unor "legi generale", care repetă proverbele, generalizările juriștilor ori maximele lui Machiaveli. (Idem., pp. 127-128) Întrucât istorismul s-a asociat adesea cu relativismul, MacIntyre respinge acuzația adusă de critici în acest sens. El amintește că, fiind adeptul tradiției morale aristotelice împărtășită și de filosofi ca Nussbaum, Rorty, Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o interpretare clară și fundamentată a telos-ului", atunci când acceptă că în viața omului un rol central îl au antagonismele și conflictele. (26, pp. 175-176) Astfel, relativismul cedează locul unor convingeri opuse. Una din preocupările importante ale lucrării După virtute este explicarea prăbușirii proiectului iluminist de justificare rațională a moralității, care a dus la seriile succesive de eșecuri ale concepțiilor filosofice despre morală din societatea modernă: de la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin credințe și imagini nevalorificate din creștinism, islamism, religii orientale, șamanism siberian ori amerindian. Tot mai insistente sunt și revenirile la religiile proprii în cadrul eforturilor de regăsire a identităților culturale ale popoarelor ori ca reacții față de laicizările prea forțate față de relativismul moral tot mai pesimist ori față de tendințele accentuate ale oamenilor de a fi nepăsători cu ei și cu restul tot mai vidat de speranțe ale omului. Nu întâmplător, etica noului timp este dominată de preocuparea pentru valori și virtuți morale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a societății moderne. Cam așa se prezenta feminismul într-un Dicționar de filosofia cunoașterii, tradus din limba engleză în anii 1999-2000. Susținând că obiectivitatea este asigurată de critica socială, pentru că subiectivitatea este construită social, feminismul se îndreaptă însă spre un relativism temperat și critic caracteristic pentru postmodernitatea cam incomodă și apăsătoare pentru femeile participante la mișcare. Nu numai Estul nu a asimilat și nu a susținut condiții de viață potrivite femeilor din această lume, dar și unii autori occidentali. (37b) După
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau cu un pronunțat caracter sumativ. Regresia se produce, pe de o parte, din cauza recurgerii masive la testele docimologice scrise și precodificate. Pe de altă parte, declinul acestei metode este cauzată și de criticile severe care vizează doza mare de relativism și subiectivism cu care se asociază acordarea de note sau calificative în urma evaluării „față în față“. Cu toate acestea, realitatea educațională din clasă impune folosirea conversației, a dezbaterii orale. Datorită virtuților sale, „ponderea comunicării orale nu poate fi detronată nicicând
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
cel mai în vogă. Preocupările în domeniu au fost și sunt atât de insistente, încât testele reprezintă ele însele o cultură specifică. În literatura de specialitate și în practica educațională, persistă o anumită confuzie terminologică, ambiguitate conceptuală și un anumit relativism. În domeniul educațional sunt folosite următoarele trei concepte între care se pune, în mod eronat, semnul egalității:teste pedagogice; teste docimologice; teste de cunoștințe (Holban I., Teste de cunoștințe, 1995; Radu I.T., Evaluarea în procesul didactic, 2000). Între aceste trei
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
amplă inserare în contextul noilor limbaje și însăși dimensiunea angajării se întemeiază conștient pe confruntarea cu logicele interne ale puterii, indiferent de modul în care sunt concepute. Totodată, nu este intenția noastră să rămână în paginile precedente imaginea unui anumit relativism. O anumită nuanță de scepticism e posibil să fie prezentă în discursul pe care l-am elaborat, însă e vorba, mai degrabă, despre o luare de poziție în fața mistificărilor emotive sau ale orgoliilor raționaliste. Pe de altă parte, «suspendarea judecății
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
metodei științifice” și menite a justifica reforma necesară a instituțiilor și a formelor de organizare socială. În același timp, urmând exemplul lui Montesquieu din Scrisori persane și al unor lucrări similare ale lui Voltaire sau Rousseau, se considera că numai relativismul cultural poate răspunde necesității de a admite că fiecare societate trebuia înțeleasă în funcție de contextul propriilor circumstanțe. Consecința orientativă era că societatea europeană a vremii nu trebuia deloc considerată ca reprezentând cea mai bună sau mai dezvoltată societate. Desprinderea de eurocentrism
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru a elimina prejudecățile din colectarea și evaluarea faptelor sociale, pentru a da proeminență experiențelor empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-au conturat treptat și sigur, odată cu modernitatea inițiatoare configurată în secolele al XVII-lea și al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în constelațiile de consacrare a modernității. Rațiunea, raționalitatea, raționalizarea și știința, cucerirea și stăpânirea naturii, omul și natura umană, progresul, evoluția și revoluția, industria și spiritul creator, tradiția, secularismul și eliberarea de tradiție, individualitatea și individualismul, educația și autonomia personală, relativismul cultural și decentrarea europeană sunt numai câțiva dintre termenii care vor deveni simboluri ale unei noi abordări a naturii și societății și care vor popula toate discursurile din secolele al XIX-lea și XX, fără a fi în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]