1,181 matches
-
D.H. Lawrence, Virginia Woolf, Charles Dickens, Aldous Huxley, Raymond Federman, Iris Murdoch, Saul Bellow, J.D. Salinger sau Lewis Caroll), o atare exigență e, pe undeva, firească. A nu se deduce de aici că Antoaneta Ralian ar fi străină de deliciile relativismului. Nicidecum. Le profesează frenetic. (Până la urmă, și poliglosia e tot o formă de relativism.) Ce dezavuează ea e indolența verbală. Convingerea că auzul (sau hârtia) suportă. Care conduce, de obicei, la clișeu. Câte din clișeele de astăzi n-or musti
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
J.D. Salinger sau Lewis Caroll), o atare exigență e, pe undeva, firească. A nu se deduce de aici că Antoaneta Ralian ar fi străină de deliciile relativismului. Nicidecum. Le profesează frenetic. (Până la urmă, și poliglosia e tot o formă de relativism.) Ce dezavuează ea e indolența verbală. Convingerea că auzul (sau hârtia) suportă. Care conduce, de obicei, la clișeu. Câte din clișeele de astăzi n-or musti, de fapt, de sensuri? Dar cui îi mai pasă de aceste eventuale sensuri? Să
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
moduri, nu există o adevărată realitate, ci doar una dependentă de modelul avansat la un moment dat. Tot ce știm este o rețea de imagini ale lumii care traduc observațiile directe conectându-le, prin reguli, în scheme de un inevitabil relativism conceptual. O teorie valabilă la un moment dat, adică una care răspunde coerent la un număr de întrebări și neliniști legate de univers, nu-și pierde valabilitatea prin apariția unei alte teorii, care răspunde la și mai multe întrebări și
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
a se lăsa înregimentat oricărui curent de gîndire dominantă și de a ceda oricărei tentații totalitare, asemeni suprarealiștilor comunizanți: „Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger, ce adoptă
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
mintea. E o specie irațională prin natură, care nu vrea să convingă, ci să condamne și, de ce nu, să ucidă. Se hrănește din dispreț și din ură. Polemica e, în schimb, democratică și liberală. Absolutismului pamfletar, ea îi opune un relativism înțelept. În comunism n-au existat polemici propriu-zise. Au fost înlocuite de la prima oră a regimului cu campanii bine orchestrate. Campaniile nu erau străine de spiritul pamfletar, urmărind același scop distructiv, cu deosebirea că nu mai erau inițiative personale și
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
bunăstare, „banii vor fi la dispoziția tuturor” (408), cetățenii vor fi încurajați să cheltuiască, să devină datornici, iar răzmerițele vor fi înăbușite prin grosimea facturilor. Plăcerea comodă, prosperitatea materială, lipsa ierarhiilor consfințite de tradiție vor duce la o lume a relativismului postmodern în care simulacrul și repetitivitatea vor ucide spiritul. „Femeia nu va mai fi silită să dea ascultare bărbatului ei, copiii se vor putea ridica împotriva părinților, bătrânii care nu se vor purta precum copiii și adolescenții vor fi internați
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
toată această tevatură în jurul tabloului obscurizează tocmai statutul său de capodoperă, legat de misterele subiectivității creatoare, socotită aici ca element secund, ancilar față de mișcările de idei din epoca istorică respectivă. Indescifrabila esență a divinului face, în viziunea lui IPC, ca relativismul și polimorfismul să fie de neocolit: îl descoperim pe autorul însuși, camuflat în diverse personaje, întâi în Pietro, Ciudat, Culianu. Convins că avea să moară tânăr, obișnuia să intoneze un cântecel (prin care sunt rememorate culorile jocului de Tarot), reprodus
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
un asemenea colaps, postulatul civilizației (a căuta adevărul în condiții de libertate și ordine) nu mai are sens, oamenii nemaivînd nici libertatea și nici adevărul, întrucît nu știu ce să facă cu ele. Se naște o confuzie generală a cărei rudă este relativismul cinic iscat de lipsa valorilor. De aici încolo Johnson intră în nervul polemistului, atacîndu-i pe acei teoreticieni pe care îi consideră vinovați de confuzia de idei din capul apusenilor. Principalele lui ținte sînt: Marx, Freud, Herbert Marcuse, Claude Lévi-Strauss, Marshall
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va ajuta, în fond, să treacă peste/prin toate experiențele personale care
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul crepuscular care e sălbatic, ci umanitatea care, cu enormă tristețe, îl populează. Același relativism îl va ajuta, în fond, să treacă peste/prin toate experiențele personale care se încheie cu revenirea, postrevoluționară, acasă. Miraculos, Monica primește, după tot felul de termene adresate autorităților, dreptul să plece la Paris și rămâne acolo. Urmează solicitarea de
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
felul de a fi și să-i aproximeze - mai în glumă, oricum nu foarte serios - o posibilă explicație biografico-geografică. Se înțelege din asemenea considerațiuni că și „țărănismul”, și „ardelenismul” lui Gheorghe Crăciun se cuvin privite cu o doză mare de relativism. Tenacitatea caracteristică i-a fost - în fond și la urma urmei - trăsătură temperamentală, de structură a personalității: ca și alți cetățeni de extracție rurală sau urbană, „ardeleni”, „regățeni”, din orice colț al lumii, și spre deosebire de restul, era înzestrat cu perseverență
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
spart, îi inspiră istoricului următorul adagiu: „Un vițel mort, dar bine conservat, și dat cu ceva culoare (exemplu autentic) e cotat mai bine decît un Rembrandt. Nu zic că e rău, zic doar că e altceva, radical altceva.“ (p.80) Relativismul e evident, alături de tenta sarcastică. Ce nemulțumește la carte e că, în primele două treimi, cititorul are senzația de déjà vu, primele 70 de pagini fiind un rezumat al ideilor pe care autorul le-a așternut în volume precum Occidentul
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
literatura se cere integrată într-un circuit educațional mai larg, în care reflecția morală și socială să ocupe un loc central. Pe de altă parte, tocmai atunci când literarul amenința să-și piardă conturul (și Pânzaru să devină un apologet al relativismului și al capitulării în fața studiilor culturale), autorul demonstrează cu succes că modalitățile de abordare strict literare sunt specifice oricărei poziționări în societate. Și că de la hermeneutica textului se poate trece la hermeneutica vieții cotidiene: „A introduce în definiția interpretării conceptul
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
ideologic simulat. Ca (auto)înșelat, el trimite la wishful thinking. Ceea ce înseamnă reverie, dorință, gândire pozitivă, chiar pre-gândire, eroare logică, iluzie, fantezie, amăgire, pentru a se fixa în autoînșelare ori iraționalitate. Fiind vorba, în definitiv, de condiția „victimei” voluntare a relativismului, a unui anume relativism, întemeiat în indecizie, aproape de oportunism, chiar și după gesturile de împotrivire. Pentru a-i înțelege mai mult gândirea politică, mă opresc și la un mic eseu, Caragiale, politolog, apărut în „Dilemateca”, nr. 1, 6 octombrie 2006
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
înșelat, el trimite la wishful thinking. Ceea ce înseamnă reverie, dorință, gândire pozitivă, chiar pre-gândire, eroare logică, iluzie, fantezie, amăgire, pentru a se fixa în autoînșelare ori iraționalitate. Fiind vorba, în definitiv, de condiția „victimei” voluntare a relativismului, a unui anume relativism, întemeiat în indecizie, aproape de oportunism, chiar și după gesturile de împotrivire. Pentru a-i înțelege mai mult gândirea politică, mă opresc și la un mic eseu, Caragiale, politolog, apărut în „Dilemateca”, nr. 1, 6 octombrie 2006. „Una dintre operele lui
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
eseistul, teologul, romancierul, eruditul, cinefilul, personajul... constituie tot atâtea siluete în așteptarea unei developări integrale. Eseistica steinhardtiană, dincolo de aura evreului convertit la creștinismul ortodox, a mondenului ironic, călugărit după patru ani de detenție comunistă, a liberal-conservatorului împăcat la bătrânețe cu relativismele avangardiste și postmoderne, a avocatului devorat de patima erudiției și a predicii de amvon, merită o discuție și o analiză aparte, cu alte cuvinte, o sistematizare. Așa cum s-a mai scris, dificultățile de plasare a operei steinhardtiene într-un context
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
explica, la sursele formatoare ale scriitorului. „Un iluminist ardelean” ar fi să vedem în Augustin Buzura și un spirit marcat puternic de proveniența maramureșană (vine „dintr-o lume aspră și exigentă”). Cu greu ar fi putut el accepta, fiind astfel, relativismul conaționalilor de dincoace de munți, filosofia acelui „merge și așa” din care își face o țintă de atac mereu urmărită. Dar are și altele : inflația de pretinși oameni politici , „miștocărelile” și „manelismul”, „lupta ridicolă cu comunismul demult decedat“, impostura combatanților
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
important al unei grupări literare și culturale care a marcat momentul de cumpănă dintre generația lui Nichita Stănescu și cea a lui Mircea Cărtărescu. Și care a optat pentru o cale proprie, atât în raport cu „programul” echinoxist inițial (ghilimelele semnalează tocmai relativismul acestui program și diversitatea formulelor poetice din cadrul grupului), cât și în raport cu cel al generației optzeci. Un poet al ființei și al sacrului, ca să parafrazez titlul remarcabilei sale hermeneutici, și mai ales al raportului tensionat dintre ele. Totodată, o inițiativă editorială
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
a pierde prilejul unei pledoarii pentru studiul limbii italiene, în viziunea autorului auxiliar neprețuit pentru înțelegerea originii latine a limbii române. De-a dreptul remarcabilă în capitolul al IV-lea, ( Cestiunea ortografica la români), analiza lui Frollo, inserează exemplele unui relativism extrem către care ar putea conduce orientarea etimologica (cu exemple grăitoare: nătărău, care putea fi scris: nătărău, nătărîu, netereu, netăreu, netărîu, ajungînd ipotetic, în baza legilor analizei combinatorii, la un număr impresionant de variante sau brînză, cuvînt prezent în dicționarul
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
partidul care va câștiga alegerile. Percepția de câștigător al alegerilor de partea PSD-ului este foarte puternică. Într-o săptămână, vom vedea PSD-ul un pic peste 40%, în ciuda a ceea ce spun celelalte partide", a spus Mirel Palada. Există un relativism al datelor și cred că, dacă va fi o participare mică la vot, partidele care vor fi foarte bine organizate - PSD și PNL - vor obține un scor mai mare decât cele date astăzi de sondajele de opinie", a zis Marius
Războiul sondajelor. Cum comentează Palada și Pieleanu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30414_a_31739]
-
lumea aceasta e absurdă, numai că spiritul conservator nu admite asta, izgonind absurditatea. Refuzul lui Thomas Molnar de a capitula în fața evidențelor se hrănește din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există, și atunci
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
din convingerea că realitatea e pojghița sub care pîlpîie un mister ascuns, de aici oroarea de relativism, aversiunea față de tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există, și atunci progresul e vacarmul vulgarităților, relativismul e adaptare la circumstanțe și tehnica e apoteoza vitezelor în îngustimea clipei. Din acest regn spiritual face parte Thomas
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există, și atunci progresul e vacarmul vulgarităților, relativismul e adaptare la circumstanțe și tehnica e apoteoza vitezelor în îngustimea clipei. Din acest regn spiritual face parte Thomas Molnar, un iremediabil idealist fără aderențe ferme la epoca în care a trăit. Născut la Budapesta în 1921, Molnar și-a
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
cu balonul pentru a delecta peluza. A considera că greviștii ar fi trebui să ia poziția de drepți pentru că li s-a promis cinci la sută din PIB, când cerința minimală era de șase la sută, trădează un simț al relativismului cu totul șocant: după această logică, profesorii ar fi putut să iasă din grevă și dacă li s-ar fi luat procente, că doar ,li s-a promis"! Ei bine, tocmai aceasta e problema: după o săptămână de negocieri, guvernul
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]