279 matches
-
ce încă nu-și făcuse apariția în peisajul literar autohton: postmodernismul. Mutantul optzecist recurge la masca postmodernă și la operație estetică; în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mediu sau care nu au mecanisme de integrare suficiente. Cartea lui Lawrence și Lorsch se încheie cu un capitol care ilustrează, prin numeroase studii, (Woodward; Burns și Stalker; Fiedler, care va fi prezentat în capitolul despre leadership) emergența unei teorii relativiste a organizațiilor. Lucrarea este discutabilă pe mai multe planuri: de exemplu, variabila "diferențiere" comportă aspecte psihologice (atitudini) și elemente structurale. Același lucru este valabil pentru variabila "integrare". Nu este pusă în discuție legitimitatea stabilirii de legături între variabile care nu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
tari, din științe ale naturii care au produs o breșă mult mai importantă decât ceea ce trăim noi În literatură și În estetică. Acolo a avut loc o mare răsturnare epistemologică, o mare revoluție cognitivă, odată cu fizica cuantică, cu modelele cosmologice relativiste, care pe urmă au impulsionat și au hrănit demersurilor nu doar ale fizicienilor, ci ale tuturor teoreticienilor. Tot apropo de aceasta, nu aș fi de acord cu Horea că Mihaela demonstrează ceva ce a fost deja spus de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de spațiu cu cea de timp. Prin această caracteristică, ea Întâlnește - Într-un soi de echivalare emisă dinspre câmpul istoriografiei - o altă idee devenită celebră, și anume cea de cronotop. Concept datorat lui Albert Einstein, cronotopul vine așadar din fizica relativistă, de unde l-a transplantat M. Bahtin În teoria literară. Deși mult mai puțin prestigioasă este ipostaza aceluiași gând În versiunea lui science fiction - aceea de „câmp spațio-temporal” sau, pur și simplu, de „spațiu-timp” -, Împrumutată tot din fizica einsteiniană. O opțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
universului, urmează o reconstrucție rațională paradigmatică în care științele își dezvoltă imagini proprii asupra naturii. Aceasta este perioada rațională a modernității, dar după aceasta, odată cu începutul secolului al XX-lea, se dezvoltă și o formă pulsională a imaginarului specific. Fizica relativistă cu toate consecințele sale reprezintă o formă a pulsionalității imaginarului, prin însăși dezvoltarea sa teoretică, dar și prin imaginile pe care le dezvoltă adiacent. Momentul de la începutul secolului al XXI-lea reprezintă un moment de dezvoltare maximă a imaginarului, moment
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
adună noi componente la imaginea deja existentă. Această perioadă constructivă este parcursă din secolul al XVII-lea și până la începutul secolului al XX-lea. Ea este caracterizată de raționalitate și analiză cauzal mecanică. Dar odată cu începutul secolului sub impactul fizicii relativiste și a celei cuantice viziunea asupra lumii se modifică schimbându-se inclusiv metodologia: "Știința secolului al XX-lea, spre deosebire de știința secolelor anterioare, se cramponează mai puțin de explicația fenomenelor cu ajutorul reprezentărilor cauzale mecaniciste, rigide"5. Ea ar reprezenta etapa post-dogmatică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trebui să îndeplinească acest deziderat, altfel trebuie reformulate. 3. Universalii puternici sînt concepte cuantificate cu scale care au aceeași măsură în toate culturile, dar originile conceptului sînt diferite. Acest tip de scală este necesar pentru comparațiile cantitative atît în tradiția relativistă, cît și în cea universalistă. 4. Universalii stricți sînt acele concepte care au aceeași scală metrică și origine în toate culturile. Astfel, se consideră că un concept este un "universal" dacă există un motiv de factură teoretică pentru a-i
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
faciale conținea un număr ridicat de erori metodologice, care, reunite, ar fi putut da naștere acelui "acord înalt" asupra recognoscibilității emoțiilor (Russel, 1991a, 1991b, 1994; Ekman, 1994; Izard, 1994). Deși universaliștii au adus dovezi și argumente împotriva primelor două provocări relativiste (Ekman, 1999; Ekman et al., 1987, 1991a, 1991b), a treia provocare legată de metodologia deficitară întrebuințată în vederea sublinierii "universalității exteriorizării emoțiilor" nu a fost abordată sistematic. Cel mai consistent argument universalist la aceste demersuri metodologice a recentrat accentul pe studii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1997; Gardiner et al., 1998), confirmînd cu moderație, astfel, rezultatele experimentelor realizate de adepții primei poziții. Totuși, bilanțul studiilor care au pornit de la paradigma alegerii libere și care pledează pentru punctul de vedere universalist nu diminuează în întregime criticile abordării relativiste. în primul rînd, puține studii au folosit paradigma alegerii libere și acestea s-au dovedit în mult mai mică măsură înclinate să obțină un nivel înalt de acord, decît au obținut cele care au angajat paradigma alegerii impuse. Așadar, paradigma
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
nu ne-ar împiedica să recunoaștem că degajarea unora din presupozițiile metafizice ale științei newtoniene reprezintă o prestație remarcabilă a lui Kant, care poate fi luată drept model de către cei care și-ar asuma o sarcină asemănătoare în cazul fizicii relativiste sau cuantice 19. Teza autonomiei depline a metafizicii generale în raport cu metafizica specială, separarea „Analiticii transcendentale” de cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei newtoniene, a primit cele mai ample elaborări în lucrări mai recente consacrate teoriei științei a lui Kant de către
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
concept sau un sistem de clasificare. Astfel, în primul caz spațiul se naște print-o operație abstractă, în prezența unui subiect care-l gândește și operează cu el într-un domeniu gnoseologic, cum ar fi cosmologia, astronomia, mecanica cuantică, mecanica relativistă, geometria, topologia, sociologia, antropologia, geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele decât acelea cu care operează științele clasice. Deși au
Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
exemplu, găsit pe internet, deci de largă audiență, semnat de Lucian Sârbu. Comentând best-seller-ul lui H.-R. Patapievici Omul recent, Lucian Sârbu (2002), aprecia că "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ", prin replierile "relativiste", într-o postmodernitate malignă, în care politicienii, miliardarii, industriașii au jucat mascarada relativismului (un director de întreprindere, de exemplu, putea concede că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
morale universale capabile să ofere indicații statelor în circumstanțe particulare, nici vreo autoritate care să impună sancțiuni în cazul în care ar exista principiile respective. Dată fiind această suprafață subțire a societății internaționale, statele trebuie să se bazeze pe „filosofia relativistă și tolerarea altor sisteme politice fundamentate pe principii morale diferite, ceea ce reprezintă asociatul politicilor bazate pe interesul național și precondiția unei coexistențe pașnice”40. Aceasta a fost, de pildă, metoda de reducere a pericolelor Războiului Rece - cu siguranță, nu prin
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
orice metafizică trecută, prezentă și viitoare cu ajutorul analizei logice a limbajului, îi recunoștea "metafizicii" lui Nietzsche un statut legitim, chiar dacă numai "estetic"120. Nihilismul a ajuns la apogeu în momentul în care influențele gândirii nietzscheene s-au conjugat cu rezultatele relativiste ale istoricismului. Acest lucru s-a petrecut mai ales în cadrul așa-numitei "filozofii a vieții" și în seria de critici ale civilizației care au caracterizat gândirea europeană în primele decenii ale secolului XX. Pornind de la convingerea de origine nietzscheană potrivit
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
programele școlilor americane. Considerat neștiințific la un moment dat, creaționismul a fost eliminat din conținuturile transmise prin școala formală în urmă cu mai multe decenii. Anii ’80 au adus o revitalizare a ideii necesității socializării acestei paradigme, ecou al concepțiilor relativiste specifice noului curent postmodernist. Așa se face că, de pe la sfârșitul deceniului trecut, în școlile din anumite state americane se acordă același timp de predare pentru creaționism și evoluționism. Un studiu propriu (nepublicat) a arătat cum s-au modificat textele selectate
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
D-na Mociuțchi ne-a ținut un curs foarte frumos de Electrodinamică și Teoria relativității iar apoi de Metodica predării fizicii. Apoi am avut o frumoasă și utilă îmdrumare din parte dumneaei la lucrarea de diplomă cu subiect de Termodinamică relativistă. Anii care au urmat au întărit această legătură care a durat până când ea a plecat de tot dintre noi. Cu dl. Prof. Gottlieb am făcut Mecanica cuantică în anul III și Teoria cuantică a câmpurilor în anul V. Cursurile dumnealui
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
morfogenetice descrise de Alain Boutot. Toate sunt abordări nonliniare ale sistemelor, înțelese ca rețele sferice de puncte de interes interrelaționate. Unii pretind chiar că aceste teorii ar constitui cea de-a treia mare revoluție în fizica ultimului secol, după teoria relativistă și cea cuantică. Astfel de teorii sunt tresăriri care încearcă să elimine dureroasa separare a spiritului de materie, propunînd o întoarcere la epoca de aur în care știința și filosofia nu erau antitetice. O teorie nouă, integrativă, trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
periodizare a literaturii și culturii întemeiată pe ideea de generație, categorie având ca subdiviziuni promoțiile. Astfel, promoția ’70, căreia îi este dedicat primul volum - rămas singurul -, se definește, în viziunea criticului, prin creditul acordat individualității, prin mobilitatea ideatică și concepția relativistă, în cadrul acesteia esteticul fiind reconciliat cu eticul, socialul și politicul. SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism..., București, 1991; Dubla impostură, București, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
politic destinat să înzestreze o pluralitate de indivizi și de grupuri, ne-ierarhică, să-și exprime deschis și fără violență solidaritatea și opoziția cu idealurile și modurile lor de viață individuale. Această înțelegere post-fundaționalistă a societății civile rezolvă și obiecția relativistă conform căreia societatea civilă este în mod necesar o categorie pseudo-universală a Vestului individualist-liberal27. Relativiștii presupun că formele de viață (după cum ar spune Wittgenstein) sînt separate de diferențe de netrecut, și că aceasta se întîmplă pentru că ele sînt determinate în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul prezintă o atitudine imperialistă față de "Vest", de parcă aceia care trăiesc acolo ar fi de acord în mod
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu fie înțeleși ca medii potențiale legitime ale conflictelor de putere. *** A presupune că toate controversele publice despre putere pot și ar trebui să se desfășoare prin intermediul unei mari varietăți de modele de comunicare nu înseamnă a cădea în capcana relativistă și a trage concluzia că orice luptă pentru putere trebuie considerată sferă publică legitimă. Confruntările violente între indivizi nu pot fi considerate astfel, deoarece, conform înțelesului grecesc original al conceptului de război ca fiind situat în afara polis-ului, ele urmăresc
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
socială și politică se află într-un stadiu pre-paradigmatic, tocmai din cauza faptului că, în acest domeniu, nu există un acord între teoreticieni. Cu toate acestea, sugerând că progresul științei este legat de salturile de imaginație, Kuhn lasă cale deschisă interpretărilor relativiste și, totodată, posibilității insinuării ideologiei în practica proprie științelor naturii. Tocmai în acest sens, pot fi invocate încercările venite dinspre teoria socială de a duce relativismul kuhnian până la ultimele sale consecințe, cărora Mannheim, fondatorul sociologiei cunoașterii, le pusese o "barieră
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
160. Odată cu această definire a cunoașterii, rămâne valabilă posibilitatea ce rezultă din teza sceptică potrivit căreia "sistemele de credințe nu pot fi concepute obiectiv, în termenii apropierii lor de realitatea sau ai raționalității lor"161. Corolarul radical al acestei perspective relativiste din teoria socială este că toate sistemele instituționalizate de cunoaștere despre natură trebuie tratate în mod echivalent, așa încât "științele naturii să nu posede niciun statut special în cadrul teoriei sociologice"162. Chiar dacă, în acest fel, subliniază ideea că și cunoașterea științifică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Voodoo) nu deține un statut sigur, putând fi deturnată grație posibilității controlului non-științific, determinat la rândul său de existența anumitor interese într-o anumită epocă istorică și într-un anumit context social. Considerată de unii autori o teorie extravagantă, viziunea relativistă a lui Feyerabend readuce totuși în atenție problema determinării sociale a demersului științific, și nu doar în cazul științelor sociale, ci, așa cum se poate observa, și în acela al științelor naturii. Știința tinde să se confunde cu ideologia, iar adevărul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
umane 178. În plus, în vreme ce teoria popperiană se fundamentează pe ideea adevărului-corespondență, cea a lui Rorty o elimină din discuție, conferind adevărului un suport pur etic. În al doilea rând, putem regăsi o similară apropiere-depărtare a viziunii rortyene de concepția relativistă, în condițiile în care filosoful american respinge realismul ce creditează existența unei obiectivități absolute și, pe cale de consecință, a unui adevăr existent "în sine" -, dar nu printr-un atac la statutul științelor naturii, ci prin apel la ineficiența, în lumea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]