221 matches
-
constrângere asupra a ceea ce poate fi o moral] adev]rât] sau justificat] ar putea s] nu se potriveasc] stereotipului de relativism, dar ar fi o poziție rezonabil] de susținut. De fapt, un motiv al lipsei de progres în dezbaterea dintre relativiști și universaliști este c] fiecare parte a încercat s]-si defineasc] oponentul că susținând poziția cea mai extrem] posibil. În timp ce aceasta ușureaz] dezbaterea, nu face nimic pentru a clarifica pozițiile de mijloc unde s-ar putea afla adev]rul. Multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adev]rul. Multe concluzii asem]n]toare ar putea fi derivate din dezbaterea legat] de relativismul moral normativ: mult] ardoare și identificare frecvent] a oponentului cu cea mai extrem] poziție posibil]. iii. Relativism normativ Cea mai extrem] poziție posibil] pentru relativistul normativ este c] nimeni nu ar trebui s]-i judece vreodat] pe altii care au valori substanțial diferite său s] încerce s]-i fac] s] accepte propriile lui valori. O astfel de definiție a relativismului normativ este dat] de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut-o mai des decât au respins-o din cauza neg]rii de c]tre ei a realismului susținerilor privind greșeală moral], si nu din cauza vreunei dorințe de a îmbr]tisa o form] de libertate anemic]. Compatibiliștii care sunt subiectiviști metaetici sau relativiști (vezi capitolul 39, „Relativismul”) tind în mod similar s] resping] orice fundamentare judiciar] pentru pedeaps] și propun în loc una integral consecințialist]. Dar, inc] o dat], aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care resping relevanță ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de tip superior : contemplarea dezinteresată. 57 Utilitatea literaturii - seriozitatea, caracterul instructiv - este și ea o seriozitate plăcută, adică nu seriozitatea unei datorii care trebuie îndeplinită sau a unei lecții care trebuie învățată, ci o seriozitate estetică, o seriozitate a percepției. Relativistul căruia îi place poezia modernă dificilă poate oricând să nesocotească toate considerațiile estetice și să reducă gustul său propriu la o preferință personală la nivelul jocurilor de cuvinte încrucișate sau a șahului. Pedagogul poate localiza în mod fals seriozitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
renunțând la căutarea unui , ,plan” neeuclidian înt-un spațiu tridimensional euclidian, matematicienii au susținut faptul că geometria neeuclidiană este posibilă din punct de vedere matematic. 41 2 în domeniul fizicii se operază cu spații euclidiene atunci când se studiază legile gravitației iar relativiștii leagă noțiunea de spațiu de cea de timp datorită interdependenței demonstrate cu ajutorul vitezei de deplasare a luminii. în acest sens, fizica se referă la spațiu și timp ca la o unitatate dialectică sub numele de continuu spațio temporal. Teoria relativității
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
foarte bine cu imaginile atomilor de tungsten obținute la microscopul electronic. Oscilonii ar putea fi cheia înțelegerii lumii subatomice - însă acest lucru impune atât renunțarea la conceptul newtonian conform căruia particulele elementare sunt punctiforme, cât și a celui mai modern, relativist, conform căruia particulele elementare ar putea fi asimilate unor bile rigide. Nici unul dintre aceste modele nu este viabil, neputând explica în totalitate fenomenele care se produc în realitate. Un al treilea model, inspirat de modelul oscilonilor, ar presupune că nu
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
graba de a formula judecăți normative dramatizează inutil critica intelectuală. În această privință, esențialismul clasic faptul de a crede într-o definiție stabilă (cu proprietăți fixe) a unei societăți sau a unei culturi rămâne o povară mai supărătoare decât grija relativiștilor (pe care îi numim adesea postmoderni) de a explica totul prin contextul istoric. Voința de a clasifica oamenii în etnii distincte, proprie etnologiei coloniale, anunța într-un fel comunitarismul de astăzi. În cele două cazuri este vorba de a sustrage
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
mi ajunge. Teza se poate susține doar conform înțeleptului antic ce-și ducea toate ale sale cu sine. Cu mica observație că nu trăim totuși în Atena de acum două milenii. Spiritul timpului s-a schimbat. El este universalist, integralist, relativist, comunicativ, relaționist. Valoarea este azi, în primul rând, ceea ce este recunoscut în mod public. Cât privește relația dintre specificul național și integrarea europeană, sunt puține lucruri esențiale de spus din punctul meu de vedere. Mai întâi, integrarea nu atentează în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
oricărei forme de gândire esențialistă și, grijuliu să explice socialul prin social, refuză să facă din disciplina sa „un capitol al psihologiei” sau „un apendice al biologiei” (Durkheim, 1975, p. 346). Procedând astfel, sociologul sau etnologul este, În mod spontan, relativist. Relativismul cultural este, Într-o oarecare măsură, fondatorul proiectului științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât culturile variază mai mult, cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi diferită, chiar perpetuarea sa. Etnocentrismul oprimaților ar fi deci „prețul ce trebuie plătit pentru ca sistemele de valori ale fiecărei familii spirituale sau ale fiecărei comunități să se păstreze” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). Întoarcerea la etnicitate la care ne invită relativiștii radicali neglijează faptul că noi posedăm o pluralitate de identități semnificative de care nu ne putem lipsi fără riscul de a renunța la aspectul omenesc cel mai specific: diferențiabilitatea individuală. În aceste condiții, „dreptul la diferență” nu poate antrena decât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anumite mișcări ale individualului, el nu a putut nesocoti legile generalului, cunoașterea universului în mecanismul său intim. Omul faustic eminescian se simte bine atât în ansamblul Fauștilor secolului său, cât și în cercul Fauștilor mai școliți, mai știutori și mai relativiști în căutarea Absolutului. De aceea, Theodor Codreanu se vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite, în lumina rezultatelor științifice ale secolului nostru. Meritul eminescologului de formație nouă, "scientistă", este acela de a vedea un Eminescu dincolo de romantism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toarcem firul timpului văzând numai astfel ce conține. Din nefericire, atât torsul cât și fuiorul țin într-una. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică". Pentru a se sublinia convergența acestui mod de a vedea cu cel relativist, este invocat un citat semnificativ din Louis de Broglie; acesta ne amintește că Einstein imagina un univers în care "tot ce pentru noi constituie trecutul, prezentul, viitorul alcătuiește un bloc și întreg ansamblul de evenimente succesive (din punctul nostru de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
română din secolul al XX-lea, nu poate fi în nici un chip a unui "romantic întârziat". Dimpotrivă, zice Theodor Codreanu " Viziunea totalizantă a universului, care constituie esența poeticii eminesciene, a fost cucerită în Occident, mai întâi, dinspre știință prin simultaneismul relativist al lui Einstein. Înzestrați cu o putere de percepție a universului asemănătoare, destinați ca unul să se exprime în limbajul poeziei, iar celălalt în al matematicii, Eminescu și Einstein au dat o nouă măsură adevărului, pe care vechii greci îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei moderne", cel puțin pe criteriul transformării dinamismului formelor în sfera esteticului, pentru motivul că simbolismul românesc îl revendică, dar mai ales pentru întâlnirea cu principiul simultaneist relativist al lui Einstein (apreciere aparținând mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date La iveală o mulțime de confruntări ale "subtilei legături dintre simultaneismul dinamic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori, „Fair is Foul and Foul is Fair“. Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
N-am întâlnit, în nici una din taberele politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus, în peisajul public dâmbovițean, un ton nou: destins, ușor relativist, politicos, străin de îndârjire și de patos militant. Dar pentru genul lui de politician nu avem încă, cel puțin așa cred, un electorat pe măsură. În orice caz, dl Paleologu îmi provoacă, adesea, sănătoase accese de bună dispoziție, ceea ce alții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care acceptă incertitudinea, se caracterizează printr o toleranță mai mare a opiniilor diferite față de propria opinie, de poziția personală stereotipă cu care sînt obișnuiți. Astfel, membrii acestor culturi încearcă să aibă cît mai puține reguli, iar la nivel filosofico-religios sînt relativiști și permit conviețuirea mai multor curente în același spațiu al dezbaterii sociale. Subiecții individuali aparținînd acestor culturi sînt mai flegmatici, contemplativi și se arată a fi mai reținuți din punctul de vedere al expresivității emoționale. Orientarea pe termen lung și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
poziția dominantă a relativismului cultural, care susține că toate emoțiile, ca și expresiile lor, provin din situații sociale particulare și că acestea au o semnificație anume numai într-un context dat (Lutz, White, 1986). în consecință, acești cercetători desemnați drept "relativiști" au atras atenția, de exemplu, asupra faptului că "zîmbetul" nu este expresia universală a "fericirii", pentru că "exprimarea prin surîs" poate fi folosită pentru o paletă diversă de emoții, precum "fericire", "dezgust" sau "surpriză" în Statele Unite, "tristețe" în Japonia sau "nesiguranță
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
moderne a fost structurarea celor două electrodinamici: „Electrodinamica cuantică” - pentru care Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga și Richard Feynman au luat premiul Nobel În 1965 și „Cromodinamica cuantică” - noua teorie a interacțiunilor tari. Cromodinamica cuantică (Quantum chromodynamics-QCD): Teoria de câmp cuantic relativist a forței tari și a cuarcilor, Încorporând relativitatea specială. Cele două teorii au condus la cea mai impresionantă construcție a fizicii din toate timpurile - modelul standard, al cărui subiect „fierbinte” l-a constituit unificarea forțelor fundamentale din natură. Concluzia cercetărilor
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
eludează problematica "ochiului sceptic" și opune "ochiului bun" al perspectivei istoriei artei tradiționale acel "ochi curios" teoretizat în teoria filmului feminist, insistând în acest context asupra interesului pentru lucrurile mai puțin cunoscute, înțelese și articulate care ar deschide un model "relativist" al analizei culturale. Această turnură care determină schimbarea direcției analizei culturale de la preocuparea pentru obiecte și imagini, specifică istoriei artei, la interesul pentru receptor ori pentru cel care autorizează discursul, specific culturii vizuale, oferă ocazia conștientizării conjuncției dintre cunoașterea situată
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
nu am folosit decît cîteva. Ce-i drept, acestea sînt de o importanță aparte: înainte de toate, distincția între marele și micul humor, precum și aceea (prezentă și la alți comentatori) dintre satiră și humor; în plus, accentele puse pe simțul antidogmatic, relativist al humoriștilor autentici și, deopotrivă, pe caracterul eminamente modern al marelui humor. Am fost nevoit, pe de altă parte, să intervin și cu unele corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de lectura humoriștilor și a teoreticienilor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de polarizare. -Cercetări privind fenomenele de autoorganizare. Procese fizice în plasmele autoconfinate. Studiul fenomenelor neliniare aflate la originea autoorganizării materiei. Studiul fenomenelor de transport anomal de particule și energie. Elaborarea unor tehnologii privind încălzirea unor structuri de plasmă autoconfinate. -Studiul relativist al câmpului gravitațional și al interacțiunilor sale cu alte câmpuri. -Cercetări în domeniul biofizicii. Proprietăți fizice ale nanoporilor artificiali și naturali funcționalizați specific. Particularitățile excitabilității celulare în condiții de rezonanță stochastică. c) Finanțarea activității de cercetare științifică este asigurată în
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
ea. O spunea recent, într-un interviu publicat de Dilema veche, filozoful și teologul Jean-Yves Lacoste cînd declara abrupt și expresiv : nu mă interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
factorilor care condiționează literatura și ale acestei neglijări a operelor înseși nu trebuie căutate prea departe. Istoria literară modernă a apărut în strânsă legătură cu romantismul, care nu a putut răsturna sistemul de critică practicat de neoclasicism decât cu argumentul relativist că epoci diferite necesită norme diferite, în felul acesta, accentul sa deplasat de ia literatură la cadrul ei istoric, care a fost folosit pentru a justifica noile valori atribuite literaturii vechi, în secolul al XIXlea, în mare măsură în dorința
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
criteriu, dar nu trebuie să uităm că este vorba de noutatea de dragul perceperii dezinteresate a calității. *9 321 Cât de departe ne poate duce acest criteriu ? în modul în oare este aplicat de formaliștii ruși, el are un caracter vădit relativist. Nu există nici o normă estetică, spune Mukarovsky, fiindcă esența normei estetice este să fie încălcată.) *10 Nici uri stil literar nu își păstrează ineditul. De aceea, spune Mukarovsky, la un moment dat, operele își pot pierde funcția estetică, pentru ca ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]