1,919 matches
-
în Univers. Darwin: și acest lucru l-a susținut prin sacrificiul suprem în timp ce ardea pe rug! Evelin: Este un adevăr recunoscut de întregul Univers. Academia Universului va fi onorată cu un alt membru! Așa cum este valabilă în tot Universul teoria relativității emisă de către dl. Albert Eistein care și-a ocupat, de asemenea, locul în Academia Universului! Domnul Albert Einstein a emis poate una dintre cele mai mari teorii a secolului XX, care a schimbat radical percepția despre spațiu, timp și gravitație
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
XX, care a schimbat radical percepția despre spațiu, timp și gravitație care se află permanent într-o condiționalitate reciprocă, pentru că altfel Universul ar intra într-un mare haos. Deci structura Universului, știința cosmologică ar fi de neconceput fără valabilitatea teoriei relativității generale... Aveți domnule Albert Einstein un loc de onoare în Academia Universului. Profesorul: Cea mai mare parte din teoria dumneavoastră a fost demonstrată după plecarea în Ceruri, unde tot Universul a recunoscut-o! Darwin: Domnule profesor, gazda, vreți să mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fapt cineva presupus a fi vinovat; formula folosită de instanțe este "a fost găsit vinovat", prea frecvent a găsi rostind de fapt că partea tare a vinei derivă din intenția noastră de a găsi un vinovat. Am în vedere aici relativitatea (la un anumit context, adică la un sistem de valori) vinii. Dacă mă gândesc și la erorile de judecată, la cei total nevinovați (iată că am introdus în mod implicit ideea unei vinovății parțiale!), răul este cu atât mai mare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fizice ale voinței; dar și psihice, ale chemării la ordine, ale inhibiției conștiente. De ce a trebuit să fie introdusă viteza luminii care s-a declarat a fi constantă, deci eternă, și încă la pătrat? Ciudat, deși e vorba de teoria relativității, e vorba de o constantă, de un absolut: viteza luminii. Pentru că, intuitiv, prezentă în toate religiile, lumina întrupează esența divină. Putem spune atunci că accelerația ei e gândul lui Dumnezeu, Voință augmentată la infinit. Și atunci Dumnezeu ar fi: E
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
cerebral care v-a aruncat în viitor?ť" (pag. 68) Răspunsul întârzie să sosească. Mostre din el, însă, se regăsesc pe tot parcursul acestei povestiri, de la presimțirea valorii anonimului, încă, Brâncuși și până la uluitoarea intuiție a unei viitoare teorii a relativității. Culmea e că, analizată la rece, cu instrumente rudimentare, Revanșa acreditează mai degrabă această soluție parapsihologică decât pe aceea, ce ține seama de realitățile calculului probabilistic. Lucrurile nu se opresc, însă, aici. (Las la o parte prezența, în cuprinsul cărții
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
Brâncuși, Max Dumitraș afirmă din nou, prin aceste propoziții eliptice, că sculptura a ieșit de sub determinarea lui Newton și s-a așezat, cu o măreție discretă, în ecuația la fel de eliptică a lui Enstein, în aceea care concentrează întreaga epică a Relativității generalizate.
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
funcționăm în condiții de libertate, așa cum un anestezic te poate ajuta să treci pe sub arcurile suferinței, dar poate să te și împiedice să te mai trezești vreodată după operație. După cum, citită în oglindă, observația poate fi valabilă și pe dos: "Relativitatea generală din domeniul social-politic, spune N. Steinhardt, ne învață că multe din noțiunile socotite rele și condamnabile pot în anumite împrejurări dobândi caracter binefăcător, iar cele unanim considerate drepte și pilduitoare pot deveni catastrofale și izvor de mari dureri, necazuri
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
lungul căreia a fost un activ actant, un major factor, deținător de taine și urzeli, încât fiecare cuvânt ce-i iese din gură este bine cântărit, lustruit la capete, legiuitor, cu această particularitate că-și rezervă și un grad de relativitate - popular vorbind, o portiță. Se dă pe față o străveche, remarcabilă și salvatoare practică profesională: destinul l-a situat în cercul unor persoane ce dispuneau de viața/moartea unei colectivități umane de vreo douăzeci de milioane de suflete - și asta
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
de garanție/ ale tuturor acestor conserve umane/ prin care se vedea cerul/ hăt tocmai departe/ la sute de metri distanță în jos" (pp. 54-55). Dispariția unor prieteni foarte apropiați, pictorul Constantin Piliuță și poetul Ioan Flora îi dă poetului sentimentul relativității vieții, al timpului care se scurge cu repeziciune răpindu-i pe cei din jur după legi numai de el știute. Versurile lui Nicolae Prelipceanu emană o tristețe resemnată în care prezentul s-a contopit cu trecutul, nostalgia este strivitoare, iar
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
critice perfect oneste și chiar - inteligent aplicate - spectaculoase. De aici și până la devierile tranșante ale unor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Henri Zalis sau Marin Mincu e cale lungă și ocolită. Echivalentă cu distanța care separă bunul simț al relativității de certitudinile aulice și propagandistice. Una înseamnă să citești psalmii lui Dosoftei după ce abia l-ai parcurs pe Arghezi sau să constați influențe intertextuale la poeții optzeciști, și cu totul altceva reprezintă abuzurile - verbale și interpretative - citate. Astfel apare Neagoe
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
leș poetčs tirent du néant des seaux de soif" (Leș počtes de l'exil). Bilanțul? E o neagră varianta a statutului de poet, damnat prin jocul ingrat al relațiilor dintre lumea lăuntrica și cea obiectivă, ambele sub stigmatul inexorabil al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans la main de la vierge" (Ecrit au dos d'une carte). Inaugurîndu-și creația sub semnul unui clasicism ce
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
române, îndeosebi în colecțiile școlare și în cele de popularizare. 4. Valabilitatea sau nevalabilitatea axiomatică, în stabilirea textului unei ediții, a principiului respectării ultimei ediții antume a operei/ operelor unui scriitor, considerată ca reprezentînd voința lui quasi-testamentară de publicitate postumă. Relativitatea acestui principiu este indicată de fonetismele sau de formele morfologice preferate sau admise, în diverse momente, de scriitorul respectiv și de intercalarea în edițiile antume ale aceleiași cărți a unor modificări sensibile. Asemenea modificări se pot datora fie voinței autorului
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
creștină. Cea mai interesantă (pentru că dă de gândit, nu pentru că ar fi obligatoriu corectă) este paralela între gândirea lui Steinahardt și cea a lui Noica. Cu destul curaj, Adrian Mureșan vede în Steinhardt un adept al "gândirii slabe", de maximă relativitate, în conformitate cu viziunea postmodernă a lui Gianni Vattimo, aflată la polul diametral opus metafizicii lui Noica. Personal, nu am înțeles foarte clar de ce era necesară permanenta raportare la gândirea lui Steinhardt și nu au fost discutate în sine convingerile religioase ale
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
aristocrați moștenit. Unde Ludovicii, Alberții, Eduarzii se numărau cu duzina și peste. De la tatăl meu am moștenit ceea ce, la rândul lui moștenise de la tatăl său: umorul. Asta pe linie ereditară. Iar prin legea imitației, plăcerea pentru lectură, respectul rațiunii, simțul relativității, refuzul fanatismului, darul de a se pune în situația celuilalt. însă lista e cu mult mai lungă. Mi-a trecut o filosofie a vieții, în prim rând. Carnal, am moștenit-o pe mama. De la ea mi-a venit bucuria de
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
adunările lor, își pierde controlul, râde isteric și pe o distanță de câțiva metri sare ca o vrabie - spre stupefacția celeilalte, convinsă că are de a face cu un escroc versat. * Dacă viteza luminii nu ar fi constantă, întreagă fizica relativității lui Einstein s-ar prăbuși. În toată această convenție, matematica joacă rolul imaginației care dezvoltă intuiția. S-au ridicat deja voci care susțin că lumina nu poate fi identică cu sine însăși, din punct de vedere științific, și că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este un permanent joc al relativităților, oscilație perpetuă între parte și întreg. În funcție de distanță și de interes, fondul și obiectul percepției sunt în permanentă mișcare. Limbajul este evaluat implicit ca un șir nesfîrșit de reformulări, de reinvestiri și de reconsiderări. Formele însele, în ansamblu și în
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
ere a vidului", corelată cu slăbirea și chiar epuizarea domeniilor culturii. La capătul unui drum glorios, de la Platon și Aristotel și de la marile personalități ale teologiei pînă la Kant și Hegel, morala cade în abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Edward Sava Două retrospective dedicate unor creatori ai secolului al XIX-lea - Gustave Courbet și J.W.M. Turner - au oferit publicului o lecție despre relativitatea unor etichete precum "realist", "revoluționar", "vizionar"... Courbet (1819-1877) este îndeobște considerat nu numai ca un reprezentant emblematic al mișcării realiste, ci și ca un rebel înnăscut care a respins a priori tot ceea ce ținea de tradiție. Cele circa 120 de
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
păcat. E cu neputință să ți-l închipui pe fanatic ca pe un om sfios și pudic în a cărui ființă a mai rămas vreo umbră de îndoială. Tocmai de aceea opusul fanaticului este scepticul, adică cel pentru care gustul relativității și nesiguranța sunt elemente firești ce intră în alcătuirea unei minți umane. Fanaticul este o sursă perpetuă de siguranță. El nu șovăie și nu zîmbește, fiindcă știe că adevărul lui este alcătuit cu precădere din ranchiunile prin care se simte
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
lumii... Bănuiesc că se vor aprinde multe spirite, dar ești de acord cu mine că-mi pot permite să fac ce vreau cu viața mea? Așa o fi, dar ai uitat de implicații. Pun acest dar sub un semn al relativității. Ai tot timpul să te răzgândești. S-ar putea să apară vreun Făt-Frumos, și atunci, ei da, abia atunci ai fi motivată... Făt-Frumos spui? Pentru mine toți Feții-Frumoși au murit, Ema! Discuția lor a continuat multă vreme pe această temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
chiar dacă pentru unii termeni medicali fusese nevoită să răscolească mai multe dicționare de specialitate. Totuși, această muncă trudnică se dovedi a fi o terapie eficace. Cu fiecare zi ce trecea, Simona făcea pași spre normalitate, chiar dacă aceasta mai purta amprenta relativității. Unii medici găsiră că aplicarea acestei metode este de reținut în unele cazuri. În consecință, se pronunțară în aplicarea ei pe o scară mai largă, subliniind că nu numai medicamentele îi pot vindeca pe unii bolnavi. Ocuparea unor pacienți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
algoritmică, efort pentru acumulare și distribuire de resurse în vederea realizării scopului în situații de conflict sau cooperare care impun alegeri majore ca mod de rezolvare. Toleranță - „mod de interacțiune socială bazat pe valorizarea egalității drepturilor de afirmare umană și a relativității contextuale a valorilor” (Sandu, 2003, p. 24). „Discriminare” se referă la adoptarea unor comportamente de tratare inechitabilă a unor persoane în baza apartenenței lor de grup. Referentul principal al noțiunii de toleranță/intoleranță este cel atitudinal, iar pentru „discriminare” acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Și Parcul din Copou cu vechiul tei, Bojdeuca ori Muzeul Dosoftei. Iar la Palat e Ștefan domnitorul Și Lui, dar și lui Cuza-i dăm onorul! Răul și binele Realitatea existențială e guvernată de doi antagoniști, care au la bază teoria relativității, a coincidenței și a haosului spiritualității umane, în lupta acerbă și contradictorie de interese fundamentale opuse. Urmare a acestei confruntări rezultă procesul de dezvoltare, care de preferință ar fi să se încheie cu victoria binelui. Dar nu întotdeauna înving forțele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de organizări juridice, devenit preponderent față de altele, este sistemul juridic ce are cel mai Înalt grad de pozitivitate. Acesta dobândește cu adevărat, caracterele Statului, subliniază filosoful neokantian. Statul are, În același timp, un caracter de absolut și un caracter de relativitate, ca expresii diferite ale faptului că Statul este sistemul juridic preponderent pentru un mediu dat, În mod formal exclusiv, În rațiunea logicii propriei sale construcții interne; ceea ce nu Împiedică, totodată, ca alte organizații juridice, mai mult sau mai puțin dezvoltate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
omul are dreptul de a crede în propria persoană. Că poate modela viitorul. Pentru acest viitor probabil, omul si-a concentrat potențialul deținut creând științele prin care a cunoscut natura înconjurătoare. Prin matematică, de la aria triunghiului a ajuns la teoria relativității, fizica l-a condus de la mișcarea mecanică la mecanica cuantică, prin chimie a cunoscut marea majoritate a elementelor componente ale mediului în care trăiește, biologia ia dezvăluit în mare parte misterele irealității și variabilității prin genetică. Omul a creat multe
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]