547 matches
-
și în plan sentimental, în urma trădării soției. În final, Pietro își părăsește soția, pleacă într-o direcție necunoscută, sperând că departe de casă va reuși să se regăsească. Și Pietro Gralla este un însetat de absolut, care nu știe să relativizeze lucrurile. O iubește pe Alta, dar are un orgoliu nemăsurat: " Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Când își dă seama că Alta este altfel decât și-o imaginase, el simte că echilibrul său interior se clatină. La
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lor coexistență și realizând această coexistență nu prin interferarea critică-teorie, ci prin alternarea lor în lucrări succesive [...] Oscilația între fenomen și concept (salutară în menținerea contactului cu realitatea operei pe care abordarea conceptuală astfel înțeleasă încearcă să nu o devitalizeze) relativizează perspectivele supuse unui control reciproc și dă teoreticianului un aer de prudent scepticism. Modelele conceptuale puse în discuție sunt astfel examinate precaut, cu încântare în fața ipotezei prin care spiritul își subordonează „haosul manifestărilor empirice”, dar și cu rezerve în fața gradului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
include în așteptările sale atât "suișurile" cât și "coborâșurile", atât "câștigurile" cât și "pierderile", atât "bucuriile" cât și "suferințele"; se bazează pe acea atitudine mentală care îți asigură "forța de a face față provocărilor existențiale"86, de a anticipa și relativiza cu înțelepciune "întâmplările" și nevoile celuilalt, mizând întotdeauna pe relație și pe capacitatea ei regeneratoare, pe semnificația ei vitală. Pentru Ghiță lucrurile nu stau deloc astfel. Femeia sa nu e lăsată să facă parte din "binele" sau "răul" trăit ceas
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
construit" din îmbinarea raționalității cu plăcerea, generozitatea, emoția. Pentru erou el devine treptat "un drum existențial" care avansează în măsura în care se bazează pe acea atitudine mentală care îți asigură ,,forța de a face față provocărilor existențiale"121 de a anticipa și relativiza cu înțelepciune ,,întâmplările" și nevoile celuilalt, mizând întotdeauna pe relație și pe capacitatea ei regeneratoare, pe semnificația ei vitală. De la starea frenetică a îndrăgostirii, tânărul pădurean trece, treptat, într-o etapă mai amplă, mai profundă și, totodată, mai puțin violentă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sortit eșecului. Concluzia care urmează unei asemenea constatări este aceea potrivit căreia "faptul că putem înțelege alte timpuri și alte spații ale umanității numai în termenii propriilor noastre categorii un fapt care, în schimb, se întoarce asupra acestor categorii, le relativizează și ne ajută să surmontăm dependența noastră față de propriile noastre forțe ale imaginarului sau chiar ale raționalității nu exprimă pur și simplu condițiile și rădăcinile întregii cunoașteri istorice, ci arată în mod manifest că elucidarea pe care o așteptăm este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu inițiativele transfiguratoare, pîndit de conștiința eșecului și a Însingurării. E ceea ce Îl și individualizează ca spirit neliniștit În exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Eu?” - conferă și astăzi teologiei o sarcină ultimă. IIItc "III" Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr”tc "Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr”" Pariul sinceritățiitc "Pariul sincerității" Nasc și în Britania oameni „cu învățătură despre Împărăția cerurilor” (Mt. 13,52). Capabil să relativizeze modelele prezentului, Andrew Louth - căci despre acest cărturar vom vorbi - nu ratează deloc sensul profund al actualității. Rostirea sa palpită sub acolada începutului (alpha) și a sfârșitului (omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
esența lui (Viața). Această sinonimie între cale (metodologie) și viață (substanță) probează - în plan transcendental, nu în primul rând moral - natura excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dimpotrivă, ea derivă dintr-o interpretare aparte a referatului biblic despre creația omului (Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
personale ale medicului, care sunt trăite ca „un sentiment de neputință” față de cazurile cele mai dificile, și în special față de noncomplianța pacientului recent decoperit. Dificultățile psihologice ale celor două persoane implicate în relația terapeutică (de care sunt parțial conștiente) sunt relativizate sau complexificate de propriile lor dificultăți subiective care apar în relația triangulară medic - pacient - diabet. Este necesară o sensibilizare psihologică a medicului pentru a fi capabil să identifice reprezentările și obstacolele psihologice ale diabeticilor și a fi capabil de a
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
but all intellectual presentation as well. As individuality or work, the Absolute has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care romanticii o caută ca ab solut al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reprezintă, pentru bunul creștin, repere pe drumul către mântuire. Ce relevanță, ce pertinență are noțiunea de fantastic aplicată Evului Mediu? Conceptul mai potrivit ar fi, consideră Jacques Le Goff, cel de "mirabil", pe care însă Biserica îl respinge sau îl relativizează: "Biblia este, dacă nu sursa a tot ce există, măcar termenul de referință pentru tot. Aceasta explică de ce, atunci când va reapărea mirabilul, el va avea o anumită independență, pentru că va fi mai greu decât în alte cazuri să i se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
învinge. Mai știe că, dacă prețuiește doar valorile tari, așa-numitele virtuți cardinale, dacă este împăcat cu sine, dacă rămâne demn și indiferent la ceea ce vine din afară, viața sa capătă o valoare pe care nimic nu o mai poate relativiza. Nici măcar moartea. Ideea esențială a acestui discurs rostit implacabil, cu o liniște pe care doar disprețul față de moarte i-l poate da (dublat, de fapt, de conștiința propriei invulnerabilități, așa cum rezultă din spusele sale: "bine cunosc că nici trupul mieu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
căsătoria, moartea"51. Să recunoaștem, aceeași diversitate a simbolului lupului a stat și la baza elaborării personajului din Istoria ieroglifică. Conștient de reputația negativă a acestei măști, Cantemir a preferat totuși să adâncească structura simbolică, să negocieze sensurile și să relativizeze tradiția covârșitoare, pentru a esențializa o sumă de trăsături care pot fi convertite în sens pozitiv. Pentru a realiza acest lucru, el a trebuit să lase în urmă foarte multe izvoare și să se folosească doar de acelea pe care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
toate acestea sunt sancționabile; dar ele sunt sacționabile mai ales la nivel teologic, și aici intervine discuția despre vocaționalitate, în zilele noastre. Este evident că nu se mai poate vorbi în termeni tari, în sens absolut, despre vocaționalitate, conceptul fiind relativizat. Dar se poate vorbi despre oportunitate și contextualitate. Tinerii care aleg să devină preoți sau optează pentru monahie vor fi făcând acest lucru pentru că simt o chemare și o misie specială (procentul acestor nativi, ca să-i numesc astfel, poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
cele spuse de noi până în acest punct, atunci această strategie este sortită eșecului: punctul ei de plecare distincția matematică pură/matematică aplicată nu mai poate fi menținut. A doua strategie discutată cea care se folosește de noțiunea de a priori relativizat pleacă de la concepția kantiană cu privire la principiile a priori constitutive și de distincția lui Reichenbach între două sensuri ale conceptului de a priori. Michael Friedman, consideră că, făcând din primul moment posibilă cunoașterea empirică (formularea și confirmarea teoriilor științifice), matematica nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
anulează sentimentul de neajutorare care poate apărea ca o consecință a stresului traumatic secundar. Un alt factor de protecție important amintit de Yassen (2005) este simțul umorului, auto ironia, capacitatea de a râde de propriile greșeli și neliniști, de a relativiza chestiuni care pot părea prea serioase la un moment dat. Prin simțul umorului individul poate reduce tensiunea, elibera stresul și poate păstra distanța față de cazurile grave de la serviciu. În afară de strategiile personale, Yassen identifică și câteva strategii profesionale și de mediu
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în cluburi, în presă, în exil sau în saloane, desfășoară o considerabilă energie în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii femeilor este relativizat de individualități cu spirit de independență și originalitate, cum este Pariziana. Indivizi emancipați în mai mare măsură decât alte categorii ale societății franceze, Parizienele fac parte din categoria femeilor care oferă un raspuns original și nuanțat la marile principii ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu nimic statutul în Cetate, că trebuie să-și reorganizeze singură rolul în cadrul tradiției. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat al secolului al XIX-lea, ce antrenează diviziunea genurială a rolurilor, spațiilor, ocupațiilor și obligațiilor, este contrazis de femeia pariziana, care relativizează delimitarea sferelor, lărgindu-și progresiv micro- si macrouniversul. Dacă femeile au, de regulă, raporturi privilegiate cu domeniul casnic și sentimental, Pariziana are pasiunea socialului. Ea este una dintre puținele femei care reușește să pătrundă, în unele cazuri, în ultimul bastion
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spre exemplu, "să beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83], ilustrând parcă ceea ce spunea Baudelaire: "frumosul trebuie să fie întotdeauna bizar". Saccard o apreciază pe baroana Sandorff cu un superlativ al frumuseții "fort jolie", dar care este relativizat prin verbul "sembler": "Elle semblait fort jolie" [Zola, L'Argent, p.29]. 103 Important ne pare faptul că termenul de modernitate este utilizat pentru "facultatea de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Qu'elle était jolie à ravir, élégante plus qu'aucune autre, intelligente, fine, spirituelle, mais changeante, vite lassée, fatiguée, dégoûtée, éprise d'elle-même avânt tout et insatiablement coquette" [Maupassant, Notre coeur, p.167]. Calificativul "mais changeante", intercalat în seria determinativelor, relativizează înțelegerea celorlalte trăsături surprinse. 133 "C'était plus qu'une femme, c'était un roman. Oui, ces richesses féminines, l'ensemble harmonieux des lignes, leș promesses que cette riche structure faisait à la passion, étaient tempérés par une réserve constante
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ancienne" [Zola, Nana, p.308]. Armonia ansamblului și a culorilor nobile conferă distincție: La pièce gardait le ton du vieil or, fondu de vert et de rouge, sans que rien marquât trop la fille" [ibidem p.308]. Acest trop este relativizat prin obiectele eclectice care trădează lipsa de gust a Parizienei parvenite: "un monde d'objets de tous leș pays et de tous leș styles" [Zola, Nana, p.308]. 383 La căsătoria fiicei contelui Muffat: "Des robes claires passaient, se mêlaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Dar chiar și În cazul unor țări europene precum Franța (principala țară de destinație a emigrației românești și a celei intelectuale În special) ori Germania un rol determinant l-a putut juca identificarea cu cultura țării de primire, situație care relativizează condiția de „exilat” a scriitorului emigrat. Exemplul cel mai la Îndemână aici este cel al lui Eugen Ionescu, dar nu este singurul. În ciuda adoptării limbii literare franceze și chiar a originii sale În parte franceze, Ionescu a fost o prezență
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]