578 matches
-
compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în care sunt incluse fragmente de pastel. Performanța prozatorului o constituie romanul În căutarea miresei pierdute, comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
în modurile de structurare societală. De fapt, desubstanțializarea rolului fondator al muncii se integrează cu ușurință în viziunile prospective în care precaritatea devine norma dominantă. La un alt nivel, care nu mai este utilitarist, ci teoretic, antropologia furnizează materiale pentru relativizarea imaginilor muncii și hegemonia ei în Occident în secolele XIX și XX pornind atât de la configurațiile economice, cât și de la cele simbolice și statutare. Dacă congruența "muncă statut identitate subzistență" nu poate fi așadar erijată în model universal, luarea în
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Frumusețe amară (1969) cuprinde câteva nuvele izbutite, ilustrând o mare varietate tehnică, dar și subiecte diverse. Atitudini critice (1973) își propune o panoramă a criticii contemporane dintr-un unghi personal și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte interesantă prin atmosferă, unde autorul discută metodele critice ale confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se afirmă în Orfeu, bucuria cunoașterii (1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
trebuie să ținem seama doar de severitatea și urgența nevoilor medicale, ci și de alți factori, inclusiv costurile economice și eficacitatea. Pentru a ajunge la o decizie distributivă dreaptă trebuie să analizăm o balanță acceptabilă între toți acești factori 48. "Relativizarea" prioritarianismului nu îl salvează doar de obiecția lui Arrow, ci și de o altă posibilă obiecție la adresa sa. Am în vedere obiecția că prioritarianismul nu este preocupat și de starea de sănătate a celorlalți membri ai societății cu excepția celor care
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
fluid al "privatizării" (imprevizibile a) instituțiilor statale. Un alt aspect al modernismului contemporan este reprezentat de ceea ce îndeobște este denumit societate contemporană a cunoașterii. Aceasta îmbracă o sumedenie de forme conceptuale. S-a vorbit astfel despre postmodernism ca eră a relativizării valorilor clasice (prin influența fundamentală exercitată în principal de Nietzsche și Heidegger). Autorii la care mă refer, de obicei aparținând curentelor continentale de gândire, pun mai degrabă accent pe aspectele culturale și epistemologice ale dezvoltării sociale și scot în evidență
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
tranzitorie și reflexivă a proceselor pe care le parcurgem. Mai exact, nu cred că epoca "postmodernă" este o iluzie. Cred, mai degrabă, că aceasta a existat (și sub unele forme manifeste sau absconse continuă să existe), însă această eră a relativizării valorilor instituite de modernitatea inițiatoare nu reprezintă decât un element de tranziție istorică spre izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau mai puțin involuntari, la crearea ei. Modificările structurale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
modernității, așa cum vom vedea, sunt uneori radicale, dar cel mai adesea recuperează setul axiologic fundamental al modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nietzcheeană asupra relativității valorilor clasice ale umanismului. Ca exemple concrete pot fi invocate rasismul (și conceptul de "rasă superioară"), eutanasia activă, eugenia, accentul pus pe diferențierea de clasă. În genere, aici putem vorbi de diferențieri contingente, iar contingența însăși înseamnă relativizare axiologică; − radicalizarea binomului valoric "bun rău": convergența dintre cele două noțiuni a devenit atât de acută, încât adeseori cele două valori au fost interșanjabile în ceea ce privește atât indivizii cât și națiunile, grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
radicalizarea binomului valoric "bun rău": convergența dintre cele două noțiuni a devenit atât de acută, încât adeseori cele două valori au fost interșanjabile în ceea ce privește atât indivizii cât și națiunile, grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și, ca relativizare, "întoarcerea armelor" sau coalizarea imprevizibilă între statele-națiuni. Drept corolar, disoluția parțială a ideii de stat-națiune, sub umbrela noilor construcții multistatale și multiinfluență, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO; − relativizarea spațiului și timpului umane, prin globalizarea comunicațiilor; − relativizarea cunoașterii, prin accesul
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și, ca relativizare, "întoarcerea armelor" sau coalizarea imprevizibilă între statele-națiuni. Drept corolar, disoluția parțială a ideii de stat-națiune, sub umbrela noilor construcții multistatale și multiinfluență, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO; − relativizarea spațiului și timpului umane, prin globalizarea comunicațiilor; − relativizarea cunoașterii, prin accesul la cantități tot mai vaste informaționale și prin asigurarea dreptului variat la expresie; − implementarea libertății de conștiință care a condus la dificultăți comunicaționale și de socializare. Aparent paradoxal, emanciparea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
armat și, ca relativizare, "întoarcerea armelor" sau coalizarea imprevizibilă între statele-națiuni. Drept corolar, disoluția parțială a ideii de stat-națiune, sub umbrela noilor construcții multistatale și multiinfluență, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO; − relativizarea spațiului și timpului umane, prin globalizarea comunicațiilor; − relativizarea cunoașterii, prin accesul la cantități tot mai vaste informaționale și prin asigurarea dreptului variat la expresie; − implementarea libertății de conștiință care a condus la dificultăți comunicaționale și de socializare. Aparent paradoxal, emanciparea a creat stări conflictuale în interiorul țărilor aflate pe cale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
globale, prin inventarea de noi naționalisme etno-religioase, de "fracturi" ale frontierelor, de turbulențe comunicaționale la nivelul relațiilor internaționale sau de procese cooperante la același nivel. Ceea ce este important aici constă în faptul că, dacă prin izomodernismul său omul conflictual refuză relativizarea valorilor și propagă revigorarea acestora, atunci noile spații de interferență tind să contureze, paradoxal, atât apariția "cetățeniei planetare", cât și repunerea în scenă a naționalismelor spirituale formate în epoca modernă și care intră în colaps în propriile mătci enstatice. O
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
într-un vast ocean informațional, a itemilor relevanți pentru receptor/destinatar. Altfel spus, unele structuri societale se reformează în jurul unor nuclee ideatice constituite din cuvinte-cheie introduse într-unul dintre motoarele de căutare ale internetului. Riscul major rezultat din destructurarea prin relativizarea căutării este acela al dobândirii unor itemi informaționali irelevanți sau superficiali. Așadar, restructurarea ar putea conduce la confuzii sau chiar la intoxicare practic, la neaflarea informației căutate, de unde și pericolul ca torentul informațional să ne copleșească. În acest sens, este
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
metavers Agenți sociali Individualitate indistinctă. Turbulențe Societate structurată disipativ, bazată pe indivizi identici aprioric. Identitate socială mai presus decât cea personală Individualizarea reflexivă. Valorizarea recursivă, prin stractificare. Structură societală a modernismului Structurare (impunerea setului valoric al modernității inițiatoare) Destructurare (postmodernitate; relativizare axiologică) Restructurare. Izomodernitate fractală; structuri disipative Grupări sociale Diviziuni în colectivitățile comunitare Apariția și teoretizarea conflictului de clasă, în cadrul sistemului de stratificare Restructurarea ierarhiei de clasă în funcție de prestigiul în spațiul hiperrealității; noi ierarhii sociale și noi tipuri de status Mediul
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
orice „ambalări”, fie ele „psihanalitice”, „filosofice” ori „calofile”. Lucrarea nu e o panoramă neutră, istoristă, ci exprimă o poziționare. Criticul operează cu concepte ori cu idei - cum le califică chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu infinite disocieri și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
de față reprezintă componenta "aplicativă" a unei episteme fundamentată pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, am considerat că trebuie reevaluată dezvoltarea universului cognitiv în relație cu modalitatea în care se construiește imaginea despre lume. Relativizarea cunoașterii la imaginea despre lume introduce în construcția epistemică elemente aparținând contextelor psihosociale, culturale, științifice într-un "stop cadru" ce reprezintă statu-quoul științific reflectat de un produs epistemic (carte, idee, formulă matematică etc.), cât și de evoluția inclusă în "istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
1995. 16 Karl Popper, Logica cercetării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. 17 Realismul lui Popper, pentru a depăși ideile relativismului, aduce zona imaginarului la nivelul realității. Lumea a treia descrisă de filosof nu este decât un proces invers al relativizării. În loc să considerăm realul ca formă subiectivă, considerăm imaginarul ca formă a obiectivă a realului. 18 Jean-Francois Lyotard, Condiția postmodernă. Raport asupra cunoașterii, Editura Babel, București, 1993, p. 25. 19 Frijof Capra, Taofizica, Editura Tehnică, București, 1999. 20 T. Toro, Fizică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și prepoziții), limbi sintetice (care folosesc prioritar afixe - sufixe gramaticale și desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
comportament delictual" sau „infracțional" (desemnat frecvent prin termenul generic „delincventă") reflectă perspectiva juridică și se referă la acele categorii de fapte care încalcă valorile ocrotite prin normele juridice. Universalizarea și normalizarea devianței sunt, fără îndoială, cele mai spectaculoase efecte ale relativizării devianței; o dată cu analiza lor, pătrundem pe terenul paradoxului: relativitatea determină universalitatea, iar devianța devine normală. E adevărat că, vorbind despre devianță, totul depinde de interpretare, dar aceasta nu înseamnă că universalitatea și normalizarea comportamentului deviant sunt simple construcții teoretice bazate
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
trece la o poezie de inspirație patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocație. Romanul Vânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime și scrisori comentate, tratează tema vieții ca mistificare cu mijloacele de relativizare descoperite de proza și teatrul modern. Formula narativă amintește de tehnica decupajului cinematografic. J. a făcut și traduceri din poezia rusă. SCRIERI: Menuet, București, 1968; Poema, București, 1971; Vânzătorul de memorii, București, 1972; Poemele mării, București, 1975; Poema dacică, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
cunoașterii, constituie o modernizare forțată, care va fi confruntată cu obiecții dintre cele mai serioase. Pe de altă parte, considerațiile lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii, ca principii ale cercetării naturii, își păstrează actualitatea. Chiar dacă au condus la o relativizare a conceptului ideii regulative, prefacerile pe care le-a cunoscut știința naturii după Kant i-au subliniat însemnătatea. Sugestia lui Friedman este că aceste două elaborări, cele care privesc condițiile de posibilitate ale cunoașterii și științei și, respectiv, cele care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
forme fără fond, care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian Sârbu, comentând, pe internet, reacțiile la stufoasa carte a lui Patapievici, Omul recent 84, scria în 2002 că sub raportul "relativizărilor" (dimensiune a canonului postmodernist), "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ". Din păcate, o postmodernitate "malignă", care a permis politicienilor, industriașilor, miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
filosofiei are tocmai această semnificație, a schimbării căilor pe care filosofia încearcă să ajungă la absolut. Schimbarea tematizării intervine aici întrucît, o dată cu modernitatea, filosofia descoperă că ceea ce este real este relativ la ceea ce poate fi cunoscut. Pentru a lămuri sensul acestei relativizări putem recurge la experiența noastră comună: ceea ce nu cunoaștem nu există pentru noi; ceea ce nu cunoaștem nu are realitate. Până să ajungă la formulări clare și clasice, cum sunt cele ale lui Berkeley, pentru care "a fi înseamnă a fi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
privirea din podea / Afară corbii nu mai sfârșesc de căzut / în lumina roșie a iernii” (O dimineață). Alături de „naivitate” apar notele expresioniste în formule care au rolul de a declanșa memoria culturală a cititorului (Gheorghe Perian). Critica sesizează acum o relativizare a modalităților poetice și o aliniere moderată, prudentă la canonul postmodernismului. Pe traseul a două motive, singurătatea și melancolia, un splendid poem încheie cartea: „Ca să fiu sincer / nici cu trupul / nici cu sufletul n-am ajuns la vreo concluzie // Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]