568 matches
-
câta oară!) scrisul trage după el, precum ața, ca-ntr-o rimă, viața. „Sar precum gazela“, „mă împiedic“, „picioarele la spinare“, „scandal“1 anunțau ceea ce trebuia să se întâmple: un fel de țucahara pe care l-am executat la marea repezeală acasă, în birou, cu aterizare scurtă pe genunchi. Rotula stângă s-a înfipt în parchet, a făcut crac și m-a lăsat lată. Deși n-aș crede că scriu chiar cu picioarele, durerea mi-a cam luat mințile și putințele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță că musafirul, fie el și bărbat, era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dreptul uimitoare. PÎnă să o ajungă, ea intră Într-un mic magazin de Îmbrăcăminte second hand. Mai precis, se ascunse, presimțind poate ceva neplăcut sau periculos În insistența lui, se băgă printre mormanele de haine la kilogram și probă la repezeală rochii care, după ce că nu i se potriveau deloc, mai și miroseau nu știu cum. De altfel, după ce probase o bluză roșie cu decolteu, Începu să o mănînce pielea. Pragul Înalt al magazinului, pînă la care de pe trotuar urcau două trepte, nu-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
S-a săltat de pe scaun, sprintenă ca o gazelă - era de trei ori cât Dordonea - și i-a ras un pumn de l-a rostogolit pe podele. Aghiuță s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a ars huidumei două palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din pădurea de salcâmi de pe deal În lanurile de floarea-soarelui din Balta secată de comuniști, picaserăm vreo cinci inși zdraveni, pe nepregătite - tractorul care trăgea remorca de albine furioase se Împotmolise Într-o băltoacă - În casa stuparului. Femeia tăiase la repezeală un pui cam slăbănog și azvârlise În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise În cuibare. Eram mulți și mâncarea puțină. Nici pâine nu aveam, că În vremurile alea țăranii trebuia să alerge la oraș ca să-și cumpere ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase la ficați. „Nu mai există azi boieri”, mormăise el. „Toți oamenii e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică e În loc de sunt, dar Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și mai boier dacă ar fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Prin smârcurile râului pe care Armata, În urma unui vestit ordin dat de Mareșalul care conducea Întreaga țară, se străduia să-l treacă, Începuseră să apară o grămadă de răniți la picior, mai ales la stângul. Or, În tranșeele săpate la repezeală, picioarele erau cele mai ferite. „I-au bănuit pe răniți de automutilare”, povestise Colonelul, „dar gloanțele scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost rusești. Până la urmă taina s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca vai de ele, acea galerie, deci, a tăbărât cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mereu Milităria Și pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor furtunit De unde picură omenia adevărată Niște coarne și un cer Unde totul poate fi refolosit Care aici din repezeală a fost bulucit Să ucizi întreaga omenire Omorul este omul în întregime așa cum ar trebui să fie (amenință un pic) Care-i diferența Când dă cineva peste tine așa Și când pe deasupra mai poate da chiar peste un om Este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
afară va rămâne invizibilă, se explică probabil prin, să sperăm, foarte larg desfășurata autoeducație. Sau să spunem în alt fel: Casele de familie se vor pune în mișcare și voi da un ultimatum. Va trebui să se dea bătut la repezeală, ca să poată totuși crește cactuși și să aibă grijă cu multă dragoste de o seră. Eu voi pregăti în toiul verii piscina și nu voi fi făcută pentru D-voastră, cu toate că odată cu ocazia unui tur al orașului toate veverițele au
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
subterană a norocului. Sărmanul ghinion pitic, sărmanul ghinion pitic și umplut cu moarte. Acolo stă ghinionul în tic-tac... în mișcarea tic-tăitoare a gheretei de pază, a uniformei comune, a luminii de lună plină aprinsă, a chiflei cu cârnat, înfulecată la repezeală, berea rasă, toate-s gătate, gata, gata. Acolo stă nenorocul închis, închis, închis și Plictiseala îl atacă ca o femeie ordinară... ia spuneți-mi... Suptul, gaura de serviciu pentru.... Eh... iubirea puturoasă, de fapt totul (arată spre Mariedl) Una ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pot stinge puțurile de țiței în flăcări, și incendia fundul mărilor, se pot lăcui mașinile, se poate restaura Estul Europei și semna pâinea la cina celor mai sudici din Sud. O absurditate inumană. O oroare în sine, care rimează la repezeală putoarea cu onoarea de sine însuși. Un atac cuprinzător generalizat la adresa noțiunii de terapie și anume prin lipsa de particule sănătoase, de la care s-ar putea recupera ceva după boală. Sănătatea ca loc de pornire a unei fantasmagorii. Aparatură subterană
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
simbolice mai vechi pe calea titlurilor. Celui care afirmă sus și tare că noblețea se dobândește numai prin valoarea personală îi rămâne de efectuat truda care să-i permită să nu recurgă zadarnic la aceste artificii pentru a însăila la repezeală silueta unei ființe care să stea pe propriile picioare. 6. Cuvântul scris. Eseurile nu sunt așadar o carte pentru familie, pentru descendenți, pentru prieteni, ci una pentru el însuși, de felul Cugetărilor pentru mine însumi ale împăratului Marc Aureliu - în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Asta înseamnă a se ignora că ea însăși a scris mult, nepublicând nimic tocmai pentru că s-a dedicat filosofului de Bordeaux: a tradus din latină îlimbă pe care a învățat-o singură): Vergiliu, Ovidiu, Sallustius, Tacit; a scris cam la repezeală, poeme închinate pisicuțelor ei, Ioanei d’Arc, LĂonorei, fiica lui Montaigne; a fost în corespondență cu cu un număr considerabil de persoane printre care: Juste Lipse, Francisc de Sales dar și Richelieu, Ana de Austria, Marie de MĂdicis; ia apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a putut afecta, dacă nu chiar infesta, vreme Îndelungată, cercetarea comparativă În totalitatea ei și că o găsim și În ziua de azi reprodusă În manuale, sau În lucrări compilate de diletanți care au nevoie de informație de procesat la repezeală și care dau peste produsele școlii germane de istorie a religiilor În biblioteci publice, unde s-au achiziționat reeditările din anii șaptezeci. Toate argumentele Școlii germane de religie au fost respinse, unul cîte unul, În cea mai mare parte datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau a crede că așa-zisul testament s-ar motiva prin dorința primară de integrare în materialitatea cosmică, eventual în „dosul stînii”, de unde ar deriva „întreaga” semnificație a textului, mi se pare o regretabilă fundătură. Este ca și cum am afirma, la repezeală, că experiența tragică a zeiței Iștar, din seria călătoriilor pe „celălalt tărîm”, de la Inanna la Ghilgameș, de la Orfeu la eroul din basmul românesc Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte s-a consumat fără „sens”. Nimic de zis, rezultatul călătoriei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
catodic (principala sursă de imagini din epoca noastră). Fără îndoială, în ce privește sensul și folosirea lor, nu este decât o simplă omonimie între imaginea sacră care mântuiește și cea care distrează, imobilul care se bea și efemerul care se înghite la repezeală. Dar, deși de natură diferită, ele păstrează în comun proprietatea materială de a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exciting as war, and quite as dangerous. In war you can only be killed once, but in politics many times. În timpul crizei constituționale pledează (fără nici un succes) în favoarea regelui Eduard VIII, ba mai mult încearcă din umbră să formeze la repezeală un nou partid, "partidul regelui" (the King's Party), uitînd că Eduard VIII nu era George III (v. vol. 3) și că momentul istoric era depășit cu două secole. Se pronunță în același timp ferm împotriva politicii de conciliere sau
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
teama de represiune și s-au lăsat purtați de curajul de a sancționa În primul rând mizeria și lipsurile În care trăiau și apoi sistemul politic vinovat de toate acestea. Încercarea conducătorilor țării, prin reprezentanții lor, de a ascunde la repezeală specificul contestatar al revoltei din 15 noiembrie 1987 era simptomatică pentru un regim letargic. În această prelucrare a realității s-au concentrat toate eforturile organelor de represiune, ai căror angajați au fost liberi să recurgă la cele mai violente tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a doua parte începe din nou cu o cerere a lui Sofronios de trecere în revistă (de această însă dată în scris, ceea ce, evident, nu se potrivește cu un dialog) a ereziilor cristologice; acest lucru se face din nou la repezeală, înainte de a se trece la discutarea opiniilor lui Chiril și a actelor conciliului de la Efes. Apoi, în a doua parte, figura lui Sofronios dispare rapid, iar forma nu mai este deloc specifică unui dialog. în fine, așa cum am spus, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și al războiului. Totuși, așa trebuie să stea lucrurile. Nu există nici o scăpare din această situație... Cred că una dintre cele mai mari acuzații la adresa atitudinii noastre față de metoda de predare în ultimii douăzeci de ani o constituie eliminarea la repezeală a instituției războiului și ștergerea din manuale a influenței politicii de putere. Cred că politologii au greșit mult. Noi ar trebui să fim primii care să studiem politica de putere, implicațiile sale și situațiile ce rezultă, și ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui cartuș pentru pușcă de vânătoare, vârât în încărcătorul unui pistol. Micii noștri strategi de la Centru au nevoie de rezultate rapide și spectaculoase, nu-i așa, pentru a-și câștiga galoanele. Iar noi, după aia, suntem nevoiți să recrutăm la repezeală vreun tip pe care serviciile îl au în vizor de ani de zile. Dar culmea e felul cum a plecat, l-ai auzit cât de drăguț râdea: a, cade bine, luptele izbucnesc în momentul în care oricum urma să plec
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sunt pe aici din belșug, câți vrei. Dar am un prieten care va fi poate interesat de experiența dumitale de medic în Cecenia. O să am un răspuns peste... ăă... să zicem patru-cinci zile. Era legenda pe care o fabricasem la repezeală, împreună cu Șah: medic militar care fugea din Caucaz via Turcia, pentru a ateriza în America. Foarte sumară, avea avantajul să corespundă cu meseria mea de odinioară și să se încrucișeze cu meseria lui Vinner. „Patru-cinci zile“, adică până la întoarcerea colaboratorului
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu caracter practic (cele mai mari neplăceri în această polemică mi-au venit tocmai de la puținii prieteni), cât și de profunzime. Bocca nu s-a gândit o clipă la ceea ce se pregătea să spună; el a luat energic și la repezeală hotărârea de a spune un lucru universal recunoscut ca fiind evident. Fără îndoială, afirmația că „în Italia se vorbește italiana”, de exemplu, este un adevăr evident, comun, majoritar, consacrat și de netăgăduit. Dar dacă Bocca - cu acel aer al său
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]