3,846 matches
-
Sevastos și alți comilitoni, care învățaseră bine năravul. Odată, povestește Ibrăileanu, supărat că i se dezorganizează munca redacției, întrebîndu-i ce au intenționat să vîneze, a primit răspunsul. Dar întrebîndu-i dacă au vînat ceva și răspunzîndu-i-se negativ, scandalizat celebrul critic a replicat " Atunci de ce nu spuneți că ați fost să vînați lei?" Înțelegîndu-se, într-o perfectă armonie, "viețiștii" nu se puteau concilia cu de toți recunoscutul conducător al revistei, Ibrăileanu. Își făceau și vacanțele împreună, la mînăstiri sau în localități din apropierea munților
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
mențiune de tipul: "Faptul că la Caragiale se vorbește mult și că vorbitul în ipostaza de viermuială și trăncăneală devine pentru insul caragialian o adevărată ocupație a fost remarcată întîi de V. Fanache..." Nu importă atît faptul că se poate replica citînd din Comediile d-lui Caragiale, cît mai ales impresia dezagreabilă pe care o produce permanenta gratulație între ucenic și maestru, între notele lucrării și postfața lui V. Fanache. O lectură simbolică a operei lui Caragiale, așa cum propune Ștefan Gencărău
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
sacrificiu", mioritici sau nu, ciobănași sau oițe bârsane. Mai trebuie să aflăm cine sunt "ei" (cei care nu "construiește" și nu "gândește"). Evident, guvernul, parlamentul, primăria. Cum televiziunile interactive sunt, la noi, abia la început, am pierdut ocazia să-i replic cetățeanului indignat că, de fapt, gândirea sa este tipică "piaței de sacrificiu"! într-adevăr, cine ar trebui "să se gândească" și "să construiască" în România? Doar clasa politică? Doar cetățeanul? E drept că cei mai răi și mai nesimțiți dintre
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
de comunism, ea (critica) fusese înlocuită prin ukazurile transmise de C. C., directive care va să zică "traduse" doar în limbaj literar de personaje de genul Ov.S. Crohmălniceanu, M. Gafița, Savin Bratu, N. Tertulian, D. Micu etc.". Deja un loc comun agasant, ar putea replica cineva! Dar cum am putea uita că unii din corifeii sus-numiți ai ideologizării au sucit mințile multor promoții de studenți, că au rămas, vorba frumoasă a basmului, "pînă la adînci bătrîneți", la catedre universitare, că s-au bucurat nu numai
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
serie de alte condiții se subînțelege a fi îndeplinite, precum o politică susținută a investițiilor, care să nu coboare sub 30% din P.I.B., lipsa de crize generale, cu efecte imprevizibile - și ar mai fi! Sceptic nemântuit, pățit cu repetiție, ar replica veninos că economia românească sortită este să n-o ajungă niciodată din urmă pe cea a statelor avansate, prin mecanismele infernale ale anticului pariu eleat cu broasca țestoasă și infelicele Achil. Dar analistul și-a luat măsurile de precauție: trenul
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
reduși, prin calambur, la tăcere. Ion Iancovescu, marele actor, mereu lipsit de bani, s-a războit, odată, cu Lemnaru. Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce eu sunt un franc?", aluzie la situația celor mereu fără bani despre care se spunea că "împușcă francul". Iancovescu, umilit de replica inteligentă, a trebuit, cavalerește, să dispară din cafenea. Tot lui Lemnaru i se atribuie apostrofa despre
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Agenții diplomatice românești răspândesc deja zvonul că iminentul tratat cu rușii se va semna pentru că... ne-o cer americanii. Am auzit această aberație la New York, din gura cuiva care o auzise de la un înalt reprezentant al diplomației românești. Le-am replicat prietenilor americani de la care dețin informația: Dacă e adevărat, însemană că iar faceți o mare gafă politică. N-o să treacă nici un an până când o să vă smulgeți părul din cap pentru concesiile inutile făcute acum rușilor. N-aveți nici un drept să
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
un țâști-bâști de 20 de ani"). În ianuarie 1998, aflând, de la mine, că a fost premiat de Flacăra, mi-a spus o vorbă pe care n-am s-o uit niciodată: ,,Arioane, ești mesagerul lui Dumnezeu". La care i-am replicat: ,,Nu sunt decât un mesager". Nu, nu" - m-a contrazis - ,,ești așa cum am spus eu. Habar n-ai din ce pasă sufletească prostă m-a scos vestea pe care mi-ai dat-o". Dragă Johnny, îți doresc să ai parte
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
n-ar fi dat fuguța în politică, să prindă un oscior cât mai gras!) Salariul profesorului universitar ar trebui să echivaleze cu salariul unui general. Iar cel al conferențiarului cu al unui colonel. Punct. Probabil că d-na ministru ar replica, în stilu-i digresiv, că nu se poate, că e greu, că nu s-a consultat cu premierul, că în România sunt prea mulți profesori universitari. Dar generali nu sunt? Nu trece anotimp în care președintele țării (cum se va fi
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
simți fratele meu îmi dădu curaj. Am încrucișat tacâmurile în farfurie, așa cum ne învățase doamna Forbes că trebuia să facem, când terminam de mâncat și am spus: - Nici eu n-o să mănânc desert. - Nici n-o să vă uitați la televizor - replică ea. - Nici n-o să ne uităm la televizor - am spus. Doamna Forbes puse șervetul pe masă și toți trei ne scularăm să spunem rugăciunea. Apoi ne trimise în dormitor, avertizându-ne că trebuia să adormim până când ea avea să termine
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
oficiu. Pătrășcanu se comportă demn, refuzînd să răspundă întrebărilor, declarînd că tot procesul e o sinistră parodie și că, de aceea, renunță la apărare. Președintele completului de judecată, întrebîndu-l dacă, la ultimul cuvînt, mai are ceva de adăugat, Pătrășcanu a replicat: "N-am de spus nimic, decît că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc". Și cînd președintele l-a prevenit că aceasta e o insultă și că se dă în spectacol, acuzatul a răspuns: "Da, lasă să mă dau, viața
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
orașul de pe Bega. Evident, făceam o metaforă, pentru că pe tot parcursul vizitei verheugeriene la Timișoara nu m-am aflat nici o clipă mai aproape de o jumătate de kilometru de domnia sa!) Și chiar dacă i-aș fi comunicat, probabil că mi-ar fi replicat evropenește: "Românii să manifeste încredere în guvernul țării!" Și abia atunci aș fi înțeles că e vorba de guvernul României, doar că noi nu mai suntem demult români, ci o masă de manevră pentru o adunătură cinică și scelerată de
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
interzis tocmai pentru că e idolatrizat, iar pentru alții de asemenea interzis pentru că reprezintă valoarea în sensul incorect politic, pentru criticul britanic, dramaturgul e fundamentalmente tangibil. Adică viu, receptiv la reproș și admirație în egală măsură. Lui Kermode, unele expresii, monologuri, replici îi displac teribil; altele îl încîntă. Și pe unele și pe celelalte le discută, le reașază într-un context istoric, le problematizează cu instrumentele unei retorici istorice mai degrabă decît ale unei stilistici contemporane, în nădejdea că în final vom
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
Începutul de autoritarism s-a manifestat în frenezia apărării lui Priboi: greșeală colosală, simetrică aceleia, de exact acum patru ani, a lui Emil Constantinescu: reproșându-i-se c-a adus la Cotroceni o bună parte din clanul Petre, ex-președintele a replicat cu emfază: "La popularitarea mea, îmi permit și astfel de reproșuri!" Atunci fusese vorba doar de un oarecare fiu al d-nei Zoe Petre. Acum, la mijloc se află ditamai securistul cu o activitate despre care francezii știu mai multe decât
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
trei decenii în urmă. Cronicarul a văzut mai multe numere ale revistei dîmbovițene, trimise cu amabilitate de către editori. A remarcat o oarecare ostilitate față de România literară ori față de unii dintre dirigenții ei. A înghițit în sec, stăpînindu-și pofta de a replica. N-a vrut să fie ținta, Doamne, apără-l!, vreunui blestem care se împlinește, din cele despre care Ion Ghica susține că s-ar chema "gură de Tîrgoviște", de la suferințele pe care ultimul domnitor fanariot din Țara Românească, fiica lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
centrală pe Ion Iliescu în campanie preelectorală - l-au ascultat mai întîi admirativ pe regizor sugerînd cît se poate de transparent, de pe podium, că el e cel mai bun din lume, apoi, în timpul proiecției, au salutat cu aplauze spontane cvasiunanime replica de pe ecran, pusă de fie iertatul scenarist Titus Popovici, încă din anul de grație 1971, în gura eroului titular: "Europa?! Nu-mi pasă de Europa!". Important e că realizatorul-senator s-a întors oportun în partidul actualmente de guvernămînt pe care
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
răspunde Habermas, marxismul occidental era varianta cea mai radicală a tradițiilor Luminilor și a antifascismului". Și: Din punctul de vedere al unui german, nu puteai fi un antifascist radical decît aruncîndu-te în marxismul occidental". Cronicarului îi stă pe limbă să replice, tot cu o fărîmă de sadism, că și din p.d.v. al unui marxist român din anii '50 lucrurile arătau la fel. Ca și cum democrații și liberalii nu puteau fi (și n-au fost) antifasciști. Doar că ei erau și antiobscurantiști, indiferent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
scepticismul, puterea de observație, percepția iute, lipsa de imaginație și de viața interioară. Nichifor Crainic, care a acaparat conducerea Gîndirii prin 1926, fundează alt punct de vedere potrivit căruia ortodoxia e fundamentală determinării sufletului românesc. În zadar i s-a replicat (inclusiv de N. Iorga) că e aici o eroare, că trăsătura specifică se sprijină pe un postulat diferențiator, pe cînd ortodoxia e unul unificator pentru că nu numai românii sînt ortodocși ci și rușii, grecii, bulgarii, sîrbii etc. iar nu toți
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
literară ca atare nu mai intră în discuție. Mari scriitori au fost țintuiți la stîlpul infamiei. Reacțiile s-au produs tocmai în acest punct. S-a protestat contra tratării nediferențiate, iar justițialismului arătat de unii cenzori morali i s-a replicat că un mare scriitor, chiar dacă a colaborat cu oficialitatea comunistă, nu trebuie tratat ca un simplu infractor. Părerea mea a fost din capul locului aceea că adevărul se cuvenea rostit, fără menajamente, dar că exclusiva reconsiderare morală, oricît de necesară
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
puțin accent, nu?, i-am spus că sunt român și vin pentru prima oară la Paris, că am fugit din România, de sub teroare. În decembrie '47 trebuia să știe că se fuge din partea Europei livrată Fiarei. Dar el mi-a replicat foarte sec: "Eu știu că România a fost eliberată de fascism". Știa el. Pe ăsta l-aș situa în atotștiutorimea franceză. Dacă aș fi rău aș spune că am fost expulzat din Franța înainte de Pont de Quelles, podul care trece
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
și un aspect benefic al mitului Eminescu. Mă aflam în septembrie 1990 la fântâna de la Universitate. Acolo trona un tip primitiv, figura clasică a activistului PCR de la "muncipiu" sau sector; individul exalta acțiunea minerilor din iunie; am încercat să-i replic, spunându-i că aceștia au devastat Universitatea; din nefericire n-am talentul necesar pentru a reda vehemența cu care m-a pus la punct tovul; i-am arătat că au distrus aparatură, zbieretele au fost mai puternice; iar când am
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
aveți în mintea dumneavoastră niște sertare. Aș fi curios să aflu în ce sertar al imbecilității mă așezați pe mine". Capodoperă de ipocrizie smerită! Evident, folosise termenul "imbecilitate", ironic, pentru a mă culpabiliza. Am intrat, însă, în "joc" și am replicat pe același ton, fără să-mi dau seama, decît prea tîrziu că intram pe un teren alunecos: Cum aș putea să vă socotesc imbecil, domnule Gherman? Imbecilii sînt inocenți, or, dumneavoastră, iertați-mă, nu sînteți inocent"". Această directitate aspră, lipsită
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Și nu e vorba doar de bani. E vorba de spații comerciale, de terenuri, de tratamentul investitorilor români sau străini. Cum legea e destul de vagă la aceste capitole, calea abuzului și a îmbogățirii nemăsurate e larg deschisă. Mi se va replica, poate, că primarul nu face de capul lui nimic, că există un consiliu municipal și un birou juridic, sau că ochii de vultur ai prefecturii detectează orice abatere de la lege. Să fim serioși. În actualul context politic, în care P.D.S.R.
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
că viața spirituală a românului arată cum arată și că degradarea fibrei naționale a atins cotele disoluției finale? A devenit aproape de prost gust să mai vorbești despre cultură într-o țară în care se moare de foame. Dar am să replic: se moare de foame tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
acuma la TV, îndeosebi, tot felul de specialiști și strategi pe hîrtie care discută și imaginează tot felul de soluții în legătură cu actul de la 23 august, ignorînd tot ceea ce am spus mai sus". Depășind aparențele divagației solemne, ce n-ar admite replica, avem impresia că opiniile lui Alexandru George nu pot fi, totuși, ignorate, indiferent de direcția în care se îndreaptă radarul intelectual al acestui om "foarte știutor", așa cum, cu justețe, îl apreciază Alexandru Paleologu. Astfel că putem citi sub condeiul d-
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]