226 matches
-
Hipertrofia celulelor musculare miocardice determină o alungire a duratei potențialelor de acțiune, iar fibroza interstițială determină reducerea amplitudinii potențialelor de acțiune sau chiar tăcere electrică [Weber et al., 1993]. Aceste mecanisme sunt responsabile în ultimă instanță de variabilitatea crescută a repolarizării ventriculare, iar neomogenitatea 355AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL acestor fenomene poate determina circuite de reintrare și declanșarea aritmiilor ventriculare. La fel ca în cazul pacienților non-renali cu insuficiență cardiacă, fibroza miocardică (la pacientul uremic favorizată și de hiperparatiroidism), dar și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
RENAL acestor fenomene poate determina circuite de reintrare și declanșarea aritmiilor ventriculare. La fel ca în cazul pacienților non-renali cu insuficiență cardiacă, fibroza miocardică (la pacientul uremic favorizată și de hiperparatiroidism), dar și calcificările miocardice pot influența omogenitatea procesului de repolarizare; aceasta poate explica dispersia crescută a Q-T la subiecții hemodializați [Ritz et al., 1990]. Determinarea potențialelor electrice tardive prin signal-averaged ECG (SAECG) Determinarea potențialelor electrice tardive (PET) prin SAECG reprezintă o altă tehnică de identificare a pacienților cu risc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Radiografia toracică arată o distensie toracică cu hiperclaritate difuză, iar uneori atelectazii în bandă, datorate dopurilor de mucus. * Electrocardiograma arată o tahicardie sinusală cu peste 110/min, uneori semne de cord pulmonar acut rotație axială dreaptă, aspect S1Q3, tulburări de repolarizare în precordialele drepte, unde P pulmonare (mai mari de 2, 5 mm). * Explorările funcționale respiratorii sînt impracticabile, dat fiind că de cele mai multe ori valoarea VEMS este atît de redusă încît nu poate fi cuantificată (150 l/min). III.2.5
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
anterior este rectilinie, din oblic opacitatea lichidiană acoperă spațiul clar retrocardiac, iar manevra Valsalva nu modifică conturul cardiac, nu apar hilurile pulmonare de stază. Electrocardiograma Este sugestivă prin modificările privind supradenivelarea segmentelor ST, unde T aplatizate sau negative, tulburări de repolarizare ventriculară. Modificările electrocardiogramei apar de obicei în mai multe derivații, sunt evolutive și nu dau imagini în oglindă. Pot apare tulburări de ritm supraventricular, reducerea amplitudinii complexelor QRS. Ecocardiografia Este considerată metodă de elecție, putând evidenția localizarea și aprecia cantitatea
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
His, ramul drept și ramul stâng) și se răspândește rapid în cei doi ventriculi prin intermediul sistemului Purkinje. Rezultatul este o contracție ce se corelează perfect cu umplerea atrială, cu contribuția atrială la umplerea ventriculară, cu închiderea valvelor, cu depolarizarea și repolarizarea ventriculară. Ventriculul drept și stâng se contractă în același timp și în plus, ventriculul stâng se contractă coerent, ca o singură unitate [3-6, 8]. De aici rezultă faptul că tulburările pot surveni, atât la nivelul conducerii impulsului electric (dissincronism electric
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
ventriculului stâng, în loc să fie ejectat în aortă [3-6]. Consecințele sunt reducerea ejecției cardiace și consumul ineficient de energie la nivelul unui cord cu rezerve energetice și așa limitate. În plus, întinderea tardivă a miocardului septal poate avea ca urmare inomogenitatea repolarizării și generarea de aritmii, iar o contracție neomogenă are ca rezultat și alterarea relaxării musculare, contribuind la disfuncția diastolică. O privire de ansamblu asupra urmărilor prezenței blocului de ramură stîngă ar arăta următoarele [3-6]: 1. Reducerea volumului sanguin ejectat: - volum
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
QRS La vârstnici apar creșteri ale duratei complexului QRS până la 0,1 secunde. Din punctul de vedere al axei complexului QRS, cel mai frecvent se constată o deviere axială stângă, între 30˚ și 60˚ (2). 11.1.5. Modificările de repolarizare ventriculară Modificările de repolarizare asociate îmbătrânirii sunt reprezentate de aplatizarea segmentului ST și scăderea amplitudinii undei T. Unda T este frecvent negativă în DIII sau în V1. Deseori apar unde T aplatizate în V5 V6 sau în derivațiile standard. La
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
creșteri ale duratei complexului QRS până la 0,1 secunde. Din punctul de vedere al axei complexului QRS, cel mai frecvent se constată o deviere axială stângă, între 30˚ și 60˚ (2). 11.1.5. Modificările de repolarizare ventriculară Modificările de repolarizare asociate îmbătrânirii sunt reprezentate de aplatizarea segmentului ST și scăderea amplitudinii undei T. Unda T este frecvent negativă în DIII sau în V1. Deseori apar unde T aplatizate în V5 V6 sau în derivațiile standard. La pacientul vârstnic, aceste modificări
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
omogen și miocardul cu neomogenități din punct de vedere electric (4). Miocardul cu neomogenitate electrică asociază o dispersie crescută a perioadelor de recuperare ventriculară și prelungirea repo - larizării. Astfel, valoarea practică a evaluării dispersiei QT constă în aprecierea anomaliilor de repolarizare ventriculară. Rezultatele unui studiu publicat în 2010 arată că vârsta reprezintă un modulator al dispersiei repolarizării ventriculare în segmentul superior al populației geriatrice. Dispersia QT s a dovedit semnificativ superioară în subgrupul cu vârsta peste 85 de ani (media de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
o dispersie crescută a perioadelor de recuperare ventriculară și prelungirea repo - larizării. Astfel, valoarea practică a evaluării dispersiei QT constă în aprecierea anomaliilor de repolarizare ventriculară. Rezultatele unui studiu publicat în 2010 arată că vârsta reprezintă un modulator al dispersiei repolarizării ventriculare în segmentul superior al populației geriatrice. Dispersia QT s a dovedit semnificativ superioară în subgrupul cu vârsta peste 85 de ani (media de vârstă 89 ± 4 ani, dispersia QT 69 ± 31 ms) față de subgrupul 75 84 de ani (media
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
Q patologice sau a undei QS la 17,2% dintre subiecții de sex masculin și 9,6% dintre subiecții de sex feminin, deși aproximativ jumătate dintre aceștia nu aveau antecedente cunoscute de infarct miocardic (18). 11.2.4. Tulburările de repolarizare Studiile efectuate de Molaschi și colaboratorii săi arată prezența modificărilor patologice ale segmentului ST sau undei T la 6,3 13% dintre subiecții vârstnici (10). Un alt studiu la subiecți cu vârsta peste 100 de ani demonstrează anomalii ale undei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
sau mult reduse; calcificarea pericardului este prezentă la 30-60% din pacienții cu pericardită constrictivă. Calcificările pericardice sunt mai ales evidente la examenul radiologic de profil al cordului. Uneori apare aspectul de „inimă blindată”, „inimă în cuirasă”, „Panzerherz”. Electrocardiograma: anomaliile de repolarizare ventriculare sunt constante: undele T sunt aplatizate sau negative, segmentul ST discret subdenivelat, modificări care sunt difuze. Complexele QRS microvoltate, datorită interpunerii între miocard și peretele toracic a pericardului fibrotic sau calcificat. Undele P sunt obișnuit deformate, lărgite, bifide (datorită
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
în insuficiența renală avansată (cu hiponatremie, creșterea creatininei și ureei). În majoritatea cazurilor modificările analizelor de laborator nu sunt datorate exclusiv insuficienței cardiace ci și modificărilor din cadrul tratamentului medicamentos. B. ECG - Fără modificări specifice: cele existente (tulburări de excitație, depolarizare, repolarizare, poziția axei patologică) sunt frecvent urmarea bolii de bază; - În leziuni miocardice și dilatare ventriculară sunt frecvente: bloc de ramură sau lărgire nespecifică QRS, fără model tipic de bloc de ramură; semne de hipertrofie ventriculară; modificări nespecifice ale segmentului ST
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pulsatilă” (pulsația de frecvență înaltă apărând la 6-13 minute interval, și pulsația de frecvență joasă apărând la ~ 120 minute) sugerează existența în țesutul pancreatic a unor „pacemakeri” de tipul celor cardiaci sau prezenți în SNC. Aceste pulsații presupun alternanța „depolarizare/repolarizare” a membranei plasmatice β-celulare, operând asemănător cu procesele „electrice” neuronale. În coordonarea „pacemakerilor” β-celulari pot juca un rol semnificativ joncțiunile intercelulare sau influențele nervoase incomplet elucidate (84). Caracterul excitabil al celulei β se referă la declanșarea mecanismului exocitotic (răspuns) de către
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
creierului, al cărui metabolism depinde de prezența glucozei. Genele SUR1 și Kir 6.2 au fost îndelung studiate ca gene candidate pentru etiopatogenia T2DM, în care tulburarea fundamentală este reprezentată de defectul insulinosecretor și implicit de tulburarea procesului de depolarizare/repolarizare a celulei β. Mai multe studii genetice efectuate la pacienți cu T2DM au sugerat existența unor polimorfisme fie în gena SUR1, fie în gena Kir 6.2 (1, 2, 69, 76, 77, 93, 170). Intervenția acestor defecte în explicarea patogeniei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
după un model precis. Când concentrația glucozei crește de la 60 la 140 mg/dl se înregistrează o depolarizare inițială progresivă (în trepte) de 10-15 mV, către un prag la care activitatea electrică a membranei devine oscilatorie manifestată prin depolarizări și repolarizări rapide (fig.10). Dacă glicemia continuă să crească de la 140 la 300 mg/dl, depolarizările/repolarizările se fac la intervale mai scurte, pentru ca la concentrații de glucoză mai mari de 370 mg/dl membrana β-celulară să devină depolarizată persistent (o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
o depolarizare inițială progresivă (în trepte) de 10-15 mV, către un prag la care activitatea electrică a membranei devine oscilatorie manifestată prin depolarizări și repolarizări rapide (fig.10). Dacă glicemia continuă să crească de la 140 la 300 mg/dl, depolarizările/repolarizările se fac la intervale mai scurte, pentru ca la concentrații de glucoză mai mari de 370 mg/dl membrana β-celulară să devină depolarizată persistent (o activitate vârf/undă continuă). Interesant de notat este faptul că activitatea electrică declanșată de creșterea glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la Na+K+-ATP-aza membranară și inhibarea activității pompei de sodiu determină o reducere a ratei de expulzare activă de sodiu și creșterea de sodiu citoplasmatic (11). Această creștere a sodiului intracelular va determina o intrare a calciului intracelular, în timpul repolarizării. De aceea, o cantitate importantă de calciu este preluată în reticulul sarcoplasmatic, pentru a putea fi disponibilă elementelor contractile din timpul depolarizării celulare ulterioare și, astfel, contractilitatea miocardului este amplificată (19). Au fost descrise alte două mecanisme de acțiune posibile
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
dureros este convertită În impulsuri nervoase modulate În frecvență, frecvența transmiterii potențialului de acțiune În fibra nervoasă fiind direct proporțională cu amplitudinea potențialului receptor. Atâta timp cât stimulul este aplicat la nivel eficient, potențialul generator continuă să emită curent local, iar după repolarizarea fibrei, generează din nou potențial de acțiune, atîta timp cât persistă potențialul receptor. Frecvența impulsurilor dureroase aferente În fibrele nervoase este direct proporțională cu magnitudinea potențialului generator numai la valorile mici ale acestuia, În rest fiind proporțională cu logaritmul intensității
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
post-exocitotic în celulele endocrine (21). Stimulul fiziologic al secreției de insulină, glucoza, produce la concentrații în domeniul normalului, oscilații ale potențialului de membrană între platouri de depolarizare (peste care se suprapun secvențe de potențiale de acțiune) și intervale inactive de repolarizare (22), care sunt consecința unor oscilații ale 19 concentrației intracelulare a Ca2+ și care se materializează în secreția pulsatorie a insulinei. Activitatea electrică a celulelor ß este liniar dependentă de concentrația glucozei și atunci când aceasta depășește aprox 360 mg/dl
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
ventricular și fibrelor Purkinje, respectiv potențialul de acțiune lent, corespunzător celulelor din nodul sinusal și nodul atrioventricular [8, 9]. Analiza aspectului potențialului de acțiune distinge o etapă de depolarizare, în care se produce inversarea polarității membranare, urmată de una de repolarizare, constând în revenirea la valoarea potențialului de repaus. În cadrul acestei secvențe, la fibrele cu răspuns rapid se disting mai multe faze, fiecare determinată de diferiți curenți ionici (fig. 5.4) [3]. Faza 0 - Depolarizarea rapidă Apare în momentul în care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
IKir și Ito. Faza 3 este rezultatul efluxului de K+ pe baza gradientului chimic realizat de curenții IK, IKir și Ito. Faza 4 corespunde potențialului de repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale miocardului ventricular fiind mult mai puțin evidentă la nivelul fibrelor ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
repaus generat de efluxul de K+ realizând curentul IKir (modificat după [8]). Faza 1 - Repolarizarea inițială Este mai exprimată la nivelul fibrelor Purkinje și fibrelor epicardice ale miocardului ventricular fiind mult mai puțin evidentă la nivelul fibrelor ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un curent dependent de voltaj și activat pentru un scurt interval de timp imediat după depolarizarea fibrelor miocardice. Acest curent contribuie la heterogenitatea repolarizării miocardice datorită distribuției
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare endocardice. Mecanismul repolarizării inițiale constă în activarea curentului de K+ tranzitor spre exterior (Ito - transient outward), un curent dependent de voltaj și activat pentru un scurt interval de timp imediat după depolarizarea fibrelor miocardice. Acest curent contribuie la heterogenitatea repolarizării miocardice datorită distribuției sale neuniforme în grosimea miocardului. Este puternic modulat de neurotransmițători și influențat de frecvența de activare, având rol în modificarea duratei potențialului de acțiune în funcție de frecvența cardiacă [13]. Activarea Ito duce la creșterea semnificativă a efluxului de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Pătrunderea intracelulară a Ca+2 în timpul platoului potențialului de acțiune este responsabilă de declanșarea contracției miocardice în cadrul cuplului electro-contractil [14-17]. Curenții spre exterior sunt realizați de ionul de K+. Curentul tranzitor spre exterior (Ito) care joacă rolul esențial în geneza repolarizării inițiale se continuă și pe parcursul platoului. Curentul rectificator (IKir) care asigura efluxul bazal de K+ se reduce foarte mult în această fază, fenomen cunoscut sub numele de rectificare anormală, jucând un rol important în întârzierea repolarizării comparativ cu celula nervoasă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]