239 matches
-
istoric al individului pentru a participa la timpul speciei. În termenii lui Carl Gustav Jung, arhetipul este chintesența operei mitologice a tuturor popoarelor și se concretizează ca o imagine a timpului primordial rămasă neconștientizată 199. Astfel, arhetipul este un traseu reprezentațional moștenit de individ prin apartenența la specie și descrie începutul absolut al gândirii umane. În concepția lui Jung, arhetipul nu poate fi definit decât prin intermediul inconștientului colectiv, întrucât imaginile arhetipale se exprimă prin motive mitologice care sunt probabil comune tuturor
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
colectiv, întrucât imaginile arhetipale se exprimă prin motive mitologice care sunt probabil comune tuturor raselor și tuturor timpurilor, constituind "o formă tipică fundamentală a unei anume trăiri sufletești, continuu repetate"200. Însă, inconștientul nu rămâne numai la stadiul de model reprezentațional străvechi, moștenit și care sedimentează arhetipul. Carl Gustav Jung delimitează în cadrul inconștientului un strat pe care îl definește ca fiind inconștientul personal și care este produsul acumulărilor existenței individuale, un factor psihologic conștientizat 201. Acest inconștient este sedimentat peste inconștientul
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
reducția de la conștient la inconștient, fragmentarea imaginii și înlăturarea treptată a elementelor ei pentru a ajunge la fondul străvechi arhetipal sunt relevante în măsura în care are în vedere conștiința individuală și capacitatea individului de a folosi moștenirile inconștiente. În acest sens, procesul reprezentațional are particularități care țin de fiecare individ în parte. "Reducția, datorită căreia se ajunge, prin analiză, la elementul fundamental și care are tendința de a proiecta rezultatele pe plan universal, trebuie să fie secundată de o integrare de ordin sintetic
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ci și în felul în care își reprezintă lumea și obiectele sociale cu care interacționează. Dacă mitul este o poveste despre un anumit trecut, sau eveniment, simbolul este o relație dintre un obiect și lumea imaginară a semnificațiilor. În procesul reprezentațional, care are la bază arhetipul, simbolul ocupă al treilea nivel, dominând existența individului și ajutându-l pe acesta să depășească planul lumii fizice pentru a-și crea un univers simbolic prin intermediul limbajului, mitului, artei și religiei, redefinindu-și în acest sens
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
arhetipului nu reiese în mod clar faptul că acesta conține o imagine, așa cum susțin Jung313 și majoritatea studiilor despre arhetip. De fapt, cercetările nu elucidează două probleme esențiale legate de arhetip: dacă și în ce măsură acesta poate fi considerat un model reprezentațional și dacă arhetipul este moștenit de individ prin apartenența la specie. În timp ce a doua problemă poate fi rezolvată prin studiile clinice ale lui Jung314, în care el identifică modele reprezentaționale la persoane din culturi și civilizații diferite, prima pare să
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
arhetip: dacă și în ce măsură acesta poate fi considerat un model reprezentațional și dacă arhetipul este moștenit de individ prin apartenența la specie. În timp ce a doua problemă poate fi rezolvată prin studiile clinice ale lui Jung314, în care el identifică modele reprezentaționale la persoane din culturi și civilizații diferite, prima pare să rămână tributară unei explicații derivată din interpretarea gândirii mitice conform căreia analiza miturilor și simbolurilor înseamnă analiza arhetipurilor. Așa cum am văzut, studiile lui Eliade susțin că societățile tradiționale refuză autonomia
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
miturile și simbolurile evidențiază faptul că arhetipul nu poate fi o reprezentare sau o imagine, ci mai curând desemnează temele fundamentale, probleme și întrebări la care omul primordial căuta răspuns. Dacă arhetipul fertilității ar cuprinde în conținutul său un model reprezentațional, atunci acesta ar trebui să exprime atributele fertilității, manifestările ei, felul în care aceasta poate fi imaginată. De asemenea, dacă arhetipul conducătorului ar conține imaginea acestuia, atunci ar fi greu de explicat diferențele de substanță dintre regii diferitelor religii și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
factori, valorile, semnificațiile și sistemul de referință pe baza cărora se formează procesul identității și alterității 346. Manuel Castells subliniează importanța pe care o are procesarea elementelor care pot intra în conținutul identității, valorizând în acest sens procesul perceptiv și reprezentațional 347: "Identitatea, spune Castells, este construită în funcție de condiționările istorice, geografice, biologice, factorii de producție, instituțiile, memoria colectivă și fanteziile individuale, dar și condiționările sistemelor de putere și religia. Cu toate acestea, individul, grupul social și societatea, per ansamblu, procesează aceste
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
condamne și să se separe 380. Astfel, în absența unor informații complete despre celălalt, alteritatea se formează pe baza unor simplificări și generalizări care determină o trunchiere a imaginii, și implicit a realității, care evident că se retrage în fața procesului reprezentațional. Fenomenul se întâlnește din cele mai vechi timpuri și până astăzi, vechile reglementări fiind înlocuite cu sisteme legislative care reglementează problema celuilalt atât prin cetățenie 381, cât și prin protejarea drepturilor minoritarilor, însă noile reguli stabilite prin norma legii nu
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
grupului, în funcție de un anumit orizont de interpretare, de interese și de context. În prezența unei interacțiuni 384 minime, alteritatea este tributară stereotipurilor și poveștilor despre celălalt, indiferent de mediul și forma în care au fost comunicate, individul preluând în cadrul procesului reprezentațional imaginile promovate de către grup, în timp ce o dată cu o interacțiune puternică apare fenomenul devenirii întru celălalt, fenomen care are trei dimensiuni majore, și asupra cărora vom reveni, pe parcurs, la momentul potrivit. În primul rând, devenirea întru celălalt presupune că individul depășește
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de a-l înțelege pe celălalt, de a-l accepta sau respinge, ci este proiectarea unui eu ideal, o identitate dorită. Situația nu are un grad de generalitate, fiind întâlnită doar în cazul în care celălalt este înzestrat prin intermediul procesului reprezentațional cu capacitatea de a rezolva problemele eului sau de a ajunge la stări și dimensiuni care rămân închise pentru eu. De fapt, este vorba despre mecanismul prin care alteritatea iese din tiparele obișnuite ale celuilalt ca opus mie, pentru a
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
devenirea întru celălalt trece în plan ideal, întrucât eul nu preia din celălalt, ci îl construiește cu ajutorul imaginarului. Capitolul 4 Imagine, reprezentare, stereotip În timp ce investigarea structurilor arhetipale și modul acestora de exprimare a trăirilor umane, miturile și simbolurile, evidențiază întrebările reprezentaționale pe care individul le moștenește și respectiv răspunsul pe care vechile culturi l-au dat acestora, analiza formelor determinate istoric ale imaginii evidențiază un model structural de procesare a realității, având rolul de a-l ghida pe individ în societate
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
punctul în care reprezentarea devine un instrument absolut necesar de a accesa lumea, de a o pătrunde, de a da semnificație obiectelor, abordare care este amplu dezvoltată în cadrul perspectivei sociale, culturale și istorice a reprezentării. Și astfel, individul preia modelele reprezentaționale pe care le primește de la cei care au puterea să le construiască, este expus la o infinitate de obiecte care conțin deja o imagine formată. În absența unor astfel de modele, care vom vedea că sunt considerate fie categorii, fie
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
simbolic. Accentuând rolul social al reprezentării, Moscovici susține că aceasta conduce și orientează indivizii și grupurile în acțiunile lor, întrucât reprezentările sociale rezumă înțelesul obiectelor și fenomenelor prin intermediul funcției lor iconice și simbolice, ceea ce conturează ideea că imaginea, în cadrul procesului reprezentațional, este dominată de modul ei de funcționare simbolic. Scopul reprezentărilor este de a traduce lumea înconjurătoare, de a rezolva problema necunoscutului, a nefamiliarului, problemă generată atât de conștientizarea limitelor individului în raport cu universul, dar și de faptul că obiectul imaginii se
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nevoie de o reproducere într-o formă familiară a lumii, cunoașterea obiectului putând fi realizată indirect, prin intermediul unei zone în care sunt eliminate elementele care contravin capacității acestuia de a procesa realitatea. În fond, din punctul de vedere al procesului reprezentațional, în absența unui proces perceptiv și a unei procesări simbolice nu există nici realitate, nici obiecte și nici lume ideală. Sensul pe care îl dobândesc acestea prin reprezentare le dă viață, așa cum același sens conferă autenticitate și un caracter real
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
aceasta fiind tributară atât valorilor și normelor, cât și generalizărilor și simplificărilor acestuia. Reprezentarea, fie că este socială sau nu, întotdeauna re-prezintă un obiect, se raportează la acesta, indiferent că este vorba despre un obiect real sau imaginar. În cadrul procesului reprezentațional, obiectul este reconstituit, motiv pentru care obiectul nu există în sine, ci doar prin intermediul unei reprezentări sau imagini, iar conținutul acestuia nu are sens decât în raport cu un subiect și pentru acesta. Astfel, odată prezentă, imaginea creionează în mintea individului anumite
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
logic, unde se regăsește semnificația și obiectul. Sensul reprezentării pentru Edmund Husserl nu este dat, ci este construit întrucât conștiința dă sens obiectelor prin modul în care se raportează la ele. Acest sens pe care îl dobândesc obiectele în cadrul procesului reprezentațional devine reper pentru altă reprezentare. Husserl vorbește indirect despre o anumită intenționalitate a imaginii, întrucât, actul psihic are o intenție care urmează să fie împlinită printr-un act de intenție corespunzător. Aici intenționalitatea dobândește semnificația de orientare și direcționare, în
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și fenomenului care însoțesc imaginea, prin intermediul conștiinței. Dezvoltând teoria constructului personal, fenomenologul George A. Kelly evidențiază faptul că indivizii se comportă față de realitate în funcție de felul cum și-o imaginează 511. George A. Kelly susține că individul își construiește un model reprezentațional asupra lumii prin care dă sens tuturor lucrurilor, conturând astfel o hartă a traseului comportamental în relație cu mediul, modul de utilizare a acestui sistem constituind o caracteristică proprie individului respectiv. În acest sens, indivizii cu imagini compatibile despre realitate
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
rezistente, indiferent de tipul lor, credințele având un rol preponderent în formarea prejudecăților și opiniilor și fiind astfel "poli activi în jurul cărora gravitează existența popoarelor, punându-și amprenta pe toate elementele unei civilizații"519. Credințele, presupozițiile absolute sunt adevărate sisteme reprezentaționale care conțin prototipurile unei societăți, unei epoci. Ele se conservă prin tradiții, se transmit prin mimetism social și contagiune mentală și caracterizează mentalul unei epoci, civilizații. Din punctul de vedere al autorului britanic, întrebarea care sunt presupozițiile ce subîntind fizica
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
purtau acei oameni 520. Astfel, chiar dacă au un fond anistoric, credințele se supun devenirii, fiind integrate în circuitul istoriei. Ele sunt răspunsul istoric al indivizilor la provocările civilizației și sunt legate de felul în care aceștia își reprezintă lumea. Structurile reprezentaționale, procesele imagologice depind de felul în care se articulează o societate. O analiză a acestora ar fi, cum spune Robin George Collingwood, o regândire a gândurilor actorilor sociali investigați aflați în circumstanțe istorice determinante care privesc evenimentele istorice prin prisma
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
același timp, "forme naturale și spontane ale categorizării"530. Din acest punct de vedere, stereotipurile au un rol în asigurarea adaptării, dar și în orientarea cunoașterii, facilitând, în acest sens, procesarea informației pentru că oferă individului posibilitatea de a folosi elemente reprezentaționale anterioare, cunoștințe dobândite anterior, obiecte care au intrat deja în procesarea cognitivă și care au devenit familiare. Există însă și autori în opinia cărora stereotipurile trebuie separate de categorii, cum ar fi Gordon W. Allport, care susține că stereotipurile sunt
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
fi considerată un stereotip, în timp ce a doua este o axiomă. Deși, conform teoriei filosofului științei, niciuna din cele două propoziții nu are valoare pentru cunoaștere, prima este etichetă mentală, așa cum sunt toate stereotipurile, și are un rol important în cadrul procesului reprezentațional, care nu operează cu noțiuni falsificabile, ci cu procesări simbolice, percepții, impresii, intuiții. La fel ca și teoriile, stereotipurile pot fi considerate închisori mentale, din care ne putem salva prin intermediul confruntării culturale și a atitudinii critice. "Pasul esențial, spune Popper
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
doilea rând, este important de subliniat faptul că la nivel social și cultural individul operează cu noțiuni, concepte și informații care să-i rezolve o serie de probleme cu care se confruntă, caz în care el se folosește de bagajul reprezentațional pe care îl preia de la grup, din interacțiunile cu acesta, dar și pe care și-l creează pe parcursul vieții sale. Practic, pentru majoritatea indivizilor cunoașterea are loc prin intermediul etichetelor și schemelor predefinite și este rezultatul interacționării unei întregi serii de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
stereotipuri negative. În acest sens, stereotipurile au un rol important în construirea realității sociale, întrucât o pot deforma și pot transfera generalizările și simplificările și asupra felului cum se percepe obiectul 575. În fond, activarea stereotipului generează în rândul obiectului reprezentațional sau a subiectului experimentului teama de a fi evaluat conform elemnetelor negative ale stereotipului. Din acest punct de vedere, în anumite cazuri, stereotipul poate schimba realitatea prin felul în care obiectul lui se poziționează și reacționează la situația concretă de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și în timp duce la formarea unei imagini stereotipale opuse. Însă, este important de subliniat faptul că acest mecanism, deși dă posibilitatea de a transforma stereotipul din pozitiv în negativ, nu presupune eliminarea totală a stereotipului, acesta funcționând ca model reprezentațional prin care individul primește informații din exterior și cu ajutorul căruia judecă lumea. De fapt, conștientizarea limitelor reprezentărilor stereotipale și a importanței pe care adevărata cunoaștere o are pentru individ nu poate oferi la nivel de grup, și acest lucru doar
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]