238 matches
-
cercului și al pătratului. , spune George Ferguson în cartea sa despre simbolurile creștine. Interacțiunea celor două forme este reprezentată schematic într-o formă tipică a mandalei indiene sau tibetane care reprezintă integrarea naturii terestre în divin (figura 45). În arta reprezentațională, compozițiile circulare sunt confruntate cu problema abordării scenelor terestre ale figurilor în picioare, ale copacilor sau ale mobilei și clădirilor făcute de mâna omului, în care excentricitatea verticalelor și orizontalelor deține supremația. Un remediu parțial este adaptarea subiectului la structurile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unii op-artiști ai anilor ’60 le foloseau în scopuri practice. William C. Seitz, curatorul expoziției „Ochiul sensibil” din 1965, organizată la Muzeul de artă modernă din New York, scria cu acea ocazie: . Într-un sens mult mai material găsim în arta reprezentațională al doilea motiv evident pentru a nu neglija structura excentrică: este necesară ca să îndreptățească șarpanta spațiului terestru. Chiar și în Madonna della Sedia a lui Rafael (figura 47), care se bizuie în totalitate pe forme curbe, poziția verticală a scaunului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca artă, trebuie să corespundă anumitor nevoi și să contribuie la o expriență estetică. Istoric vorbind, opera este caracterizată de o singură proprietate, cea de artă, care propune o serie de proprietăți separate. De aceea, opera, în general, prezintă proprietăți reprezentaționale, expresive și formale. Fiecărei proprietăți îi corespunde o interpretare a artei și o proprietate: de a reprezenta, de a exprima sau de formă. Însă, astfel de definiții ale operei de artă nu sunt autonome, întrucât proprietățile caracteristice sunt generale și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de a exprima sau de formă. Însă, astfel de definiții ale operei de artă nu sunt autonome, întrucât proprietățile caracteristice sunt generale și aplicabile totodată altor obiecte. Începând cu Platon și Aristotel artele au început să fie caracterizate ca forme reprezentaționale sau imitative, ceea ce înseamnă că se află într-o relație ontologică de dependență cu obiectul lor fizic care, la rândul său, se află într-o relație ontologică cu forma artei. Ceea ce dă valoare operei este ideea de finalitate. Dar perceptual
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a artei ca formă de judecare pe care o întâlnim sub numele de filosofia artei. Arta tradițională prezintă mai multe forme de proprietate. Proprietatea trebuie înțeleasă ca formă de posesiune a artei. Astfel, în arta tradițională putem vorbi de proprietatea reprezentațională cu implicațiile ei mimetice, proprietatea expresivă cu implicațiile ei simbolice și proprietatea formală. Toate aceste proprietăți oferă o caracteristică și o interpretare a artei, dar nu oferă o definiție satisfăcătoare deoarece nu avem diferența dintre opera de artă și artefact
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gadamer numește instanță a ideei de Bildung - procesul de învățare și formare a omului prin intermediul experienței. Acesta este procesul devenirii omului (Werden), posibil numai cu ajutorul artei. Pornind de aici, Gadamer înțelege arta ca fiind sugestivă 3 (darstellen) mai degrabă decât reprezentațională (vorstellen). Astfel, arta are un limbaj în cadrul căruia simbolurile și semele sale funcționează ca unități semantice. O clarificare a conceptului de artă implică o distincție între știința artei și experiența artei. Prin opera de artă subiectul experimentează un adevăr ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. În mod tradițional operele de artă sunt caracterizate printr-o proprietate singulară, în timp ce construcția ontologică a unui obiect de artă este dată de o singură caracteristică. Ele sunt caracterizate în funcție de posesia lor. Pentru Platon, artele sunt caracterizate de proprietatea reprezentațională, expresivă sau formală. Aceste caracteristici nu sunt suficiente pentru a defini opera de artă, deoarece ele arată numai felul lor de a exista nu și modalitatea lor. În plus, cele trei caracteristici principale pot fi însușite și de obiecte de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se poate realiza în afara implicației subiectului. Caracteristicile lor sunt de natură epistemologică și ontologică întrucât, prin intermediul lor se pot cunoaște și pot exista. Nu există ideea de autonomie absolută în cadrul artei. După cum deja am văzut, Platon consideră că artele sunt reprezentaționale și mimetice. Obiectele de artă sunt dependente ontologic și inferioare obiectelor naturale care, în schimb, sunt ontologic dependente și inferioare față de forma imaterială. Opera de artă, văzută astfel, este aparența unei aparențe a ceea ce este real. Prin urmare, experiența artistică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prin urmare, opera poate prezenta un obiect real, specific nivelului pre-ontologic, și un obiect ce determină reprezentarea artistică. Acest lucru este posibil astfel: în cazul fotografiei putem vorbi de un obiect real (hârtia sau suportul digital), și de un obiect reprezentațional ce este constituent narativității fotografiei. Pe de altă parte, ideile sunt înțelese sub forma unui ideal, adică ele se prezintă ca entități non-temporale (ideea fotografiei). Însă orice idee are un conținut (Gehalt) prin care putem determina tipul de obiecte sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un cerc în mișcare infinită: jocul este generator de mituri. Gadamer apropie termenul de joc de artă unde natura servește ca model. Deosebirea artei de natură stă în modul în care ea este percepută de om. Arta nu poate fi reprezentațională, ea este doar prezentă și performatoare, sau ceea ce Gadamer numește "transformare în structură"42. Prezența artei în diferite structuri și forme este o prezență continuă a jocului. Fie că vorbim de teatru, de cinematografie sau alte arte, interacțiunea dintre om
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dispune. În acest sens, pentru Platon obiectul de artă este de trei tipuri: mimetic, productiv și executiv (Republica 490b). Obiectele de artă consideră aceeași realitate, dar au moduri specifice de manifestare ce survin în funcție de tipul de obiect: obiectul mimetic este reprezentațional, obiectul productiv simbolizează opera, iar obiectul executiv, ideea. Natura tridimensională a obiectului de artă lasă în afară anumite tipuri de artă ce înglobează, prin starea lor existențială, două sau mai multe tipuri de manifestare. Modul de manifestare sau de prezentare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imagine reprezintă dialectica interpretării imaginii în general. 6. Stratificarea obiectului estetic Obiectele de artă, aflate la granița dintre imitație și creație, ajung prin forța reprezentării să fie considerate obiecte ale lumii fenomenale. Prin jocul liber al formei putem diferenția artele reprezentaționale de artele nereprezentaționale. Totodată, adevărul artei refuză opunerea totală față de realitate. Arta este apariția și arătarea a tot ceea ce se ființează în mod artistic având pretenția de a oferi adevărul. Ontologia obiectului estetic aduce în vedere, după Hartmann, aceleași straturi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și modul prin care reprezentarea este posibilă. Totodată, simbolurile și semnele sunt evidențiate prin unitățile de înțeles, doar prin acest strat ele pot deveni cunoscute și contemplate. Prin urmare, unitățile de înțeles funcționează ca predeterminații ale aspectelor în care obiectivitățile reprezentaționale apar. Pentru Ingarden, unitățile semnificative pot fi înțelese pe deplin doar atunci când aveam o idee generală și o cunoștință amănunțită despre ideea de operă. Stratul unităților semnificative elimină, din câmpul artei, orice formă irațională. Momentul rațional este prezent în orice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
real Dublin deoarece, dacă acest lucru ar fi posibil, el ar reprezenta caracteristicile orașului real Dublin, deci ne-am putea plimba fizic prin el. Prin urmare, putem vorbi de mai multe tipuri de spațiu: spațiul reprezentat - redat cu autorul elementelor reprezentaționale ale operei; spațiul imaginațional 33 - redat cu ajutorul percepției subiectului; spațiul real - cel actual al subiectului ce poate fi integrat în cadrul operei literare numai suferind o transformare la nivel ontic. Spațiul și timpul sunt construcții ale spațiului imaginațional, posibile prin intermediul motivelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obișnuiește să desemneze obiectele de cult sau vitraliile. Creația expresivă duce la diferite forme ale artei picturale, ca schița, desenul, compoziția sau obiecte finale abstracte, ce au ca scop manifestarea expresivă și conceptuală a artistului. Pictura poate fi naturalistă sau reprezentațională și este dominată de motive și idei ce țin de viața religioasă, mitologie sau viața socială. Astfel, relația dintre obiectul real și pictură "nu poate fi experimentată în mod simplu și imediat, întrucât relația dintre reprezentare și materialitatea lor trebuie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
atenția anumitor idei sau obiecte. Prin intermediul reconstrucției, imaginea duce la construirea unei lumi ideale în asemănarea sa cu realitatea, având un destin temporal propriu. Relația dintre artă și obiectul real oferă o formă de reprezentare ce funcționează iconic. Prin intermediul conținutului reprezentațional se formează o clasă a formelor artei ce au însușiri asemănătoare. Din acest punct de vedere, fotografia printată sau negativul reprezintă opera fotografierii. Fotografia este determinată și de propria-i istoricitate. Din perspectivă sociologică, fotografia și cinematografia sunt explicații naturale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cea mai îndepărtată a realismului plastic, manifestată la început în Renaștere și care a găsit o expresie limitată în cultura barocă. Prin intermediul istoricității putem apropia funcționalitatea fotografiei de pictură, apropriere care arată anumite elemente comune ambelor arte. Prin urmare, conținutul reprezentațional nu este reprezentațional doar prin apariția sa ca imagine, ci și prin proprietățile sale istorice și relaționale. Proprietățile istorice nu ne ajută la a înțelege modul de existență al operei prin reprezentarea sa, întrucât nu pot fi transformate într-un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a realismului plastic, manifestată la început în Renaștere și care a găsit o expresie limitată în cultura barocă. Prin intermediul istoricității putem apropia funcționalitatea fotografiei de pictură, apropriere care arată anumite elemente comune ambelor arte. Prin urmare, conținutul reprezentațional nu este reprezentațional doar prin apariția sa ca imagine, ci și prin proprietățile sale istorice și relaționale. Proprietățile istorice nu ne ajută la a înțelege modul de existență al operei prin reprezentarea sa, întrucât nu pot fi transformate într-un conținut compozițional. Fotografia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
picturii prin intermediul unui anumit dispozitiv pentru a reda o imagine cu componente artistice. Scopul imaginilor e de a proiecta un conținut emoțional pentru imaginația privitorilor. Fotografia poate fi gândită ca o formă de artă veritabilă prin redarea realității în suprafețe reprezentaționale. Pe de altă parte, în modernism, fotografia începe să se axeze pe imagini-spontane. Fotografia este procedeul mecanic de a forma imagini. Începând cu Nicéphore Niépce și Louis Daguerre fotografia capătă o dimensiune artistică prin înțelegerea ei ca imagine scrisă cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care trece dincolo de convențiile tehnologice, financiare, etnice, simbolice sau organizaționale, pentru a culmina În Împărtășirea unei estetici. Acest miracol, adesea reînnoit, al accesuluimasiv la plăcerea artistică este un fenomen unic, care trebuie aprofundat În specificitatea sa de fapt social și reprezentațional. Acesta este principalul motiv pentru care muzica suscită În așa măsură atenția specialiștilor În științe sociale din societățile noastre care suportă acum efectele deziluziei democratice, ale diminuării credinței În progresul industrial și științific și ale căutării obsesive a binefacerilor sale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
maxime sau implicaturi conversaționale. Ca atare, potrivit pragmaticienilor, nu există informație numai în valoarea propozițională a enunțurilor, valoarea pragmatică fiind o forță de orientare care se adaugă la aceasta, căci există două tipuri de informație, una de tip descriptiv și reprezentațional și alta de tip pragmatic și integrată. Pe de altă parte, noțiunea "informație" este legată de cea de tematizare în măsura în care se consideră că, pentru ca un enunț să aibă un sens și să fie interpretabil, trebuie să satisfacă o condiție de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
romanelor, atunci e posibil să găsim o cale de mijloc. Din această perspectivă, arta nu este un supliment al vieții, și deci nu poate fi o reprezentare mimetică slabă: în general, atît arta cît și viața sînt înțelese ca fiind reprezentaționale. 4.2. Modelul actanțial greimasian Un mod în care analiza personajului a evoluat, atît din punct de vedere informal, cît și prin mijloace mai formale și mai sistematice, presupune clarificarea termenului de "trăsătură”, la care ne vom opri în cele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a stăvili explozia semnelor". În momentul în care se produce confuzia subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii așa cum crede Lucien Sfez că se întîmplă în societatea contemporană ne găsim fie în delirul reprezentațional, fie în haosul expresiv, dacă nu cumva în prezența amîndurora. Pierderea sentimentului realității și pierderea sensului sînt maladiile acestei comunicări confuze, pentru care autorul caută soluții în volumul de față. A doua parte a proiectului are în vedere prezentarea teoriilor
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
antidot sau de contragreutate. Trebuie ritual și ordine în comunicarea fuzională. Este necesară imaginea fuzională în program pentru a se asigura succesul. Totul este ca să aibă un "exterior" și un "interior". Nerespectînd această lege, te afli fie în delirul rațiunii reprezentaționale, fie în haosul expresiv. Fie chiar, și este punctul central al lucrării noastre Critica comunicării, regăsirea în cele două deliruri, fără deosebire. Confuzie a subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii. Pierderea sentimentului
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
magnetice, sau despre robotica psihiatrică, despre inteligența artificială a lui H. Simon și a discipolilor săi și despre sistemele-expert, sau despre teoriile clasice ale organizațiilor. Astfel, metafora mașinii furnizează, prin teoriile pe care noi tocmai le-am evocat, conținutul său reprezentațional și liniar. Ea furnizează, de asemenea, dincolo de experiențele pe care le provoacă și care sînt toate utile, elemente pentru argumentarea puterii omului asupra mediului său înconjurător, o filosofie a stăpînirii. Un instrumentalism. Înarmați cu unelte conceptuale, știind să fabrice obiecte
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]