192 matches
-
cărora se învîrtesc aciia cari merg cu esactitatea până acolo încît dau de pericolul {EminescuOpXIV 345} de-a fi mai esacți decât realitatea însași. Din această aprindere pentru adevărul istoric al costumelor, cu care pare a sta or a cădea reprezentațiunea întreagă, trebuie să iasă câteodată la iveală niște costume fără nici un fel de gust estetic, îndată ce-or avea numai oarecare garanție istorică. Ba e chiar consecvent de-a prefera, cu toată lipsa de gust, un costum mai (depărtat) rar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mai indiferent pentru individualitate, din îmbrăcăminte, poate să pătrundă încă ceva caracteristic care să influințeze asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos intensiv studiul tablourilor, cu privire deosebită asupra [efectului] ce-l fac colorile în privința etică. Un alt moment, combinat cu această privire a tablourilor, ar fi ocupațiunea serioasă și fundamental[ă] cu partea aceea din scrierile lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuitivitate. Tonul fundamental ne apropie de patosul caracterului, ni descopere chiar întreaga dispozițiune a vieții sale, și prin asta el înviază în noi o dispozițiune corespunzătoare pentru desfășurarea caracterului întreg. Tonul fundamental asigură de-aceea înainte de toate impresiunea artistică a reprezentațiunii întregi. Un ton fundamental fără coloare, care nu stârnește în noi nici un fel de iluziune, i-o face foarte greu actorului ca să [ne] dispună pentru lumea aceea pe care caracterul trebuie s-o provoace în noi, un ton fundamental fals
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline, sătule - esistența care nici cugetă cât de aproape e fulgerul ce are s-o lovească. Aceste epoce ale vieții interne pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina într[e] ele cu toată preciziunea lor, trebuie însă să le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina într[e] ele cu toată preciziunea lor, trebuie însă să le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-a ni da aceasta, atunci în diferitele catastrofe nu ni se prezintă decât sărituri întîmplătoare ale individualității, cari nu câștigă pentru intuițiunea noastră niciodată o viață organică. Închipuiască-și cineva pe Lear când, în actul al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consacrată decât numai a posteriori, adică în mod empiric. Ceea ce-i de mirat însă este că între experiențele noastre se amestecă cunoștințe cari trebuiesc să aibă originea lor a priori și cari nu servă poate decât pentru a da legătură reprezentațiunilor noastre. Căci chiar dac-am omite din aceste experiențe tot ce aparține simțurilor, totuși ni rămân în mâni oarecari noțiuni primordiale și județuri născute din ele cari trebuie să se fi iscat cu totul a priori și neatârnate de experiență
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ș. a. m. d., și dintr-asta se pot trage județe analitice. Dar noțiunea unei cauze e cu totul afară de noțiunea aceea și s-arată diferent de ce[e]a ce se-ntîmplă, prin urmare nu-i defel conținută în această din urmă reprezentațiune. Cum vin eu acuma să spun "despre ceea ce {EminescuOpXIV 372} {EminescuOpXIV 373} se-ntîmplă" ceva cu totului diferit de aceea și de-a recunoaște ca aparținîndu-i, și încă cu necesitate, noțiunea cauzei, care nu-i conținută-n ea? Ce-i aicea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mijloc numai [e] intuițiunea. Această intuițiune are loc însă numai întrucît obiectul ni este dat; iară aceasta ni-i cu putință nouă oamenilor cel puțin numai întru cât obiectele lovesc într-un mod oarecare interiorul nostru. Facultatea de a concepe reprezentațiuni în modul cum suntem atinși de obiecte se numește sensibilitate. Prin sensibilitate ni sânt date așadar obiectele și ea ni-mprumută intuițiuni; prin inteligență le cugetăm și din ea se nasc noțiuni. Toată cugetarea noastră însă trebuie să se 60r
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drept că materia tuturor fenomenelor ni-i dată a posteriori, forma lor însă trebuie să fie pentru ele toate a priori în sufletul nostru și să poată fi considerată aparte și deosebit de orice simțire. Numesc pure (în înțeles transcendental) toate reprezentațiunile acelea în care nu se află nimic ce s-ar ținea de simțire. Drept care forma pură a intuițiunilor sensibile în genere vom trebui s-o găsim apriori în sufletul nostru, în care privim toată diversitatea fenomenelor în raporturi oarecari. Această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțire. Drept care forma pură a intuițiunilor sensibile în genere vom trebui s-o găsim apriori în sufletul nostru, în care privim toată diversitatea fenomenelor în raporturi oarecari. Această formă curată a sensibilității se poate numi intuițiune pură. Astfel, daca din reprezentațiunea unui corp vom scădea tot ce mintea-și cugetă despre el, precum substanță, putere, divizibilitate etc., asemenea tot ce aparține simțirei, precum impenetrabilitate, soliditate, coloare ș. a., atunci totuși din această intuițiune empirică îmi mai rămâne încă adică extensiunea și forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o formă a lucrurilor ce le-ar fi proprie și li s-ar atribui în sine, ci ca obiectele în sine înșile nici ni pot fi măcar cunoscute, și ceea ce numim noi obiecte exterioare nu sânt nimic alt decât numai reprezentațiuni ale sensibilității noastre, a căreia formă este spațiul, al cărei corelat adevărat însă, adică lucrul în sine însuți (Ding an sich) nici se cunoaște prin ea, nici poate fi cunoscut, dar după care esperiența nici n-a întrebat vrodată. DESPRE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pătrunzători o obiecție în mod așa de unanim încît conclud dintr-asta că trebuie să se fi iscat firește în toți lectorii care sânt neobicinuiți cu asemenea cercetări. Această obiecție sună: schimbările sânt reale (aceasta o dovedește schimbarea proprielor noastre reprezentațiuni, chiar de am nega toate fenomenele exterioare cu schimbările lor cu tot). Acuma, schimbări nefiind cu putință decât în timp, timpul e prin urmare ceva real. Răspunsul nu-i greu. Conced tot argumentul. Timpul e-n adevăr ceva real, el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în timp, timpul e prin urmare ceva real. Răspunsul nu-i greu. Conced tot argumentul. Timpul e-n adevăr ceva real, el e forma reală a intuițiunii interioare. Are deci realitate subiectivă în privirea experienței interioare, adică: am într-adevăr reprezentațiunea despre timp și despre determinările mele în el. Deci în realitate nu-i de considerat ca un obiect, ci numai despre maniera mea de a mă (reprezenta) imagina pe mine însumi ca obiect. Dar dacă eu însumi sau o altă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și nemijlocit prin conștiința de mine însumi (cogito, ergo sum). Acele puteau fi o iluzie numai, aceasta însă e după părerea lor ceva necontestat de real. Ei uitară însă că amândouă spețiile, deși nu se poate contesta realitatea lor ca reprezentațiuni, totuși nu sânt decât fenomene, cari au totdeauna două laturi, una: daca obiectul se consideră de sine însuși (făr-a privi la modul cum este intuit, a cărui natură va rămânea însă tocmai de aceea întotdeauna problematică); cea de a doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care nu poate avea loc fără restricțiunile pe cari natura le-a combinat cu ele. Cei dentăi câștigă atâta că pentru aserțiunile lor matematice își curățesc câmpul experienței. Cei de-ai doilea câștigă în privirea celor din urmă, adică că reprezentațiunile timpului și-a spațiului nu li-ncurcă drumul când voiesc a judeca despre obiecte nu ca fenomene, ci în raportul lor cu inteligența; dar nici pot spune motivul putinței cunoștințelor matematice apriori (lipsindu-le o intuițiune apriori adevărată și obiectiv-valabilă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dacă luăm acest fapt empiric și, fără a ne ține de concordanța lui în orice simț omenesc, întrebăm dacă acesta reprezintă un obiect în sine însuși (nu picăturile de ploaie, căci deja ca fenomene sânt empirice), atunci întrebarea despre raportul reprezentațiunei la obiect este transcendentală, și nu numai aceste picături sânt fenomene, ci și forma lor rotundă, ba chiar spațiul în care cad, nu sânt nimic în sine înșile, ci numai modificațiuni sau temeiuri ale intuițiunei noastre sensibile: obiectul transcendental ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sine însuși cari va fi subsistînd în fondul acestor fenomene. [A DOUA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE TRANSCENDENTALE: LOGICA TRANSCENDENTALĂ INTRODUCERE I. DESPRE LOGICĂ ÎN GENERE] Cunoștința noastră răsare din două izvoare fundamentale ale sufletului, din care cea dentăi primește reprezentațiunile (receptivitatea impresiilor), iar cea de a doua e facultatea prin care acele reprezentații se cunosc (spontaneitatea noțiunilor). Prin cea dentăi ni se dă un obiect, prin cea[laltă] el este cugetat în relația sa cu această reprezentație (ca determinare numa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
genere. Numai intuițiuni și noțiuni pure sânt cu putință apriori, empirice numai aposteriori. Dacă receptivitatea sufletului nostru de a primi reprezentații întru cât e atins într-un mod oarecare o vom numi sensibilitate, atunci facultatea de-a produce de sine reprezentațiuni sau spontaneitatea cunoștinței este inteligența. Firea noastră o aduce cu sine că reprezentațiunea noastră nu poate fi altfel decât numai sensibilă, adică ea conține numai modul specific al nostru și propriu în care sîntem atinși de obiecte. Facultatea însă de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dacă receptivitatea sufletului nostru de a primi reprezentații întru cât e atins într-un mod oarecare o vom numi sensibilitate, atunci facultatea de-a produce de sine reprezentațiuni sau spontaneitatea cunoștinței este inteligența. Firea noastră o aduce cu sine că reprezentațiunea noastră nu poate fi altfel decât numai sensibilă, adică ea conține numai modul specific al nostru și propriu în care sîntem atinși de obiecte. Facultatea însă de-a cugeta obiectul intuițiunei sensuale este inteligența. Nici una din aceste însușiri nu e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei asupra tuturor reflecțiilor următoare și care trebuie s-o păstrăm bine în vedere; ea sună: că nu putem numi transcendentale toate cunoștințele apriori, ci numai acelea vor fi numite astfel prin care cunoaștem cum că și modul în care reprezentațiuni certe (intuițiuni sau noțiuni) se aplică sau sânt cu putință apriorice. De aceea nici spațiul nici vro determinare geometrică a lui nu sânt o reprezentație aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii de poeme s-ar putea scrie cu acest nume. PASAJ RETRAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii de poeme s-ar putea scrie cu acest nume. PASAJ RETRAS Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE, primadonă și dănțuitoare a teatrului St. Jam din Londra. Elle joue, mime, chante et danse tout à la fois. Reprezentațiunea cuprinde mai multe arii și cântece și se va încheia cu un danț egiptean, Fermecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii de poeme s-ar putea scrie cu acest nume. PASAJ RETRAS Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE, primadonă și dănțuitoare a teatrului St. Jam din Londra. Elle joue, mime, chante et danse tout à la fois. Reprezentațiunea cuprinde mai multe arii și cântece și se va încheia cu un danț egiptean, Fermecarea șerpilor, cu costum național de Harem executat de domnișoara Nanone pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ele pe 3 ianuarie. Acum ori niciodată! ― Oh, îmi pare nespus de rău, boierule, dar nu este posibil. Sunt extrem de aglomerat. Am o grămadă de comenzi. ― Lași tot și mi le faci! Înțelegi? Pe 3 ianuarie vreau să merg la reprezentațiune cu aceste haine. ― Ah, mergeți la reprezentațiune... La domnișoara Nanone... Ce frumos!... Ochii croitorului priveau undeva, în sus, ca și cum ar fi urmărit acolo evoluția unei apariții minunate, în timp ce mâinile lui îl ajutau pe Luciano, ucenicul lui Dante Negro, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Oh, îmi pare nespus de rău, boierule, dar nu este posibil. Sunt extrem de aglomerat. Am o grămadă de comenzi. ― Lași tot și mi le faci! Înțelegi? Pe 3 ianuarie vreau să merg la reprezentațiune cu aceste haine. ― Ah, mergeți la reprezentațiune... La domnișoara Nanone... Ce frumos!... Ochii croitorului priveau undeva, în sus, ca și cum ar fi urmărit acolo evoluția unei apariții minunate, în timp ce mâinile lui îl ajutau pe Luciano, ucenicul lui Dante Negro, să-și scoată hainele pe care tocmai le probase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]