696 matches
-
drepturile omului un stindard al politicii externe americane, administrația Carter răcește considerabil relațiile cu România, motiv pentru care dictatorul de la București așteaptă cu nerăbdare revenirea republicanilor la putere. În principiu, calculul său n-ar fi complet greșit: relațiile sale cu republicanii au fost bune (vezi cazurile Nixon și Ford), iar aversiunea față de URSS și realismul politic aplicat mai strict Îi fac pe cei dintîi mai susceptibili de a tolera Încălcarea drepturilor omului. Să ne amintim că un practician ilustru al realismului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și politic), pentru a fi considerat c) reprezinți o opțiune posibil). Diplomația de alianț) a Europei, din anii de dinaintea Primului R)zboi Mondial, este bogat) în exemple de acest gen. Chiar din perioada R)zboaielor Napoleoniene, mulți au crezut c),,Republicanii” și,,Cazacii” nu ar fi putut nici m)car s) se logodeasc), nemaivorbind de cas)torie. Curtarea Franței și a Rusiei, în timp ce fiecare se adapta într-un fel la cerințele celeilalte, s-a finalizat, totuși, prin alianță din 1894, conducând
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Italiens résidant à Délos mentionés dans les inscriptions de l’île, în BCH, 36, 1912, p. 5-218. • Idem, Les Traficants Italiens dans l’Orient hellénique, Paris, 1919. • Vezi, de exemplu, A. Donati, I Romani nell’Egeo. I documenti dell’ età republicana, în „Epigraphica“, Milano, 27, 1965, p. 3-19; A.J.N. Wilson, Emigration from Italy in the Republican Age of Rome, New York, 1966; F. Cassola, Romani e Italici in Oriente, în DArch, 4-5, 19701971, p. 305-329; N.K. Rauh, The Sacred Bonds of
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
așa-numitul „scut strategic”, nu va semna Tratatul de la Kyoto, nu va recunoaște Curtea Internațională de Justiție. Aceste lucruri au fost evident folosite de Partidul Democrat pe linie inversă: ori suntem internaționaliști și globalizanți, ori ulii (vulturii) izolaționiști (uliii fiind republicanii, porumbeii - democrații). Într-una din ultimele confruntări dintre Bush și Gore - trei parcă au fost - Bush a spus totuși lucruri foarte frumoase, afirmând că vom fi recunoscuți drept ceea ce suntem În măsura În care vom ști să arătăm compasiune și umilință, evitând aroganța
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
partide: la dreapta, regeneratorii, la stânga, progresiștii. În realitate, unitatea lor e precară și se clatină la orice criză. Cu timpul, aceste glorioase partide de guvernământ își pierd aproape contactul cu masele. Ca să supraviețuiască, aceste partide monarhiste și constituționale pactizează cu republicanii. Deocamdată, sub Don Luiz, sunt cele două partide care alcătuiesc rotativa. Regele e indiferent, visător, apatic. Lasă, în 1876, să ia ființă partidul republican care luptă pe față și prin toate mijloacele împotriva monarhiei. Lasă să ia ființă Marele Orient
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și politică, libertate de manifestare, guvern al poporului pentru popor, justiție democratică. Dar, după cum observă Arthur Ribeiro Lopes, "toate aceste principii fuseseră dinainte puse în vigoare de către Monarhie" și ideea fixă a libertății republicane nu corespundea nici unei necesități publice. Totuși, republicanii candidează la alegerile din 1884 și 1885 și dobândesc două locuri în Parlament. Braga scrie Istoria ideilor republicane în Portugalia, afirmând că "dacă revoluția de la 1848 nu ne-ar fi găsit slabi de energie morală după doi ani de luptă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e cauza degradării morale a națiunii", a fost considerat de tribunal o simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura durează numai câteva ceasuri, înfrîntă de armată. O parte din conspiratorii din Nord trec granița. Lovitura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
regenerator-liberal. José de Alpoim părăsește partidul progresist în 1905, dând naștere unei noi grupări: progresiști disidenți. Cel dintâi se orientează către o politică de autoritate, care sfârșește în dictatură; celălalt înclină tot mai mult către extrema stângă, confundîndu-se aproape cu republicanii. Mecanica politică nici nu îngăduia o altfel de mișcare. Portugalia trăia un moment revoluționar - ale cărui origini se aflau în Constituția din 1820 și războaiele civile pe care le provocase. Nu se ținea seamă decât de acele grupări politice care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se organizează în Porto o Legiune Albastră, pentru apărarea monarhiei. Zadarnic se zbate Nordul, neodihnitul centru al insurecției portugheze, manifestîndu-și cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final. Popularul tribun, José Antonio de Almeida, își pierduse la "centru" prestigiul său fabulos, pentru că regicidul nu adusese cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito Camacha, spiritul necruțător al revoluției, pare a lua conducerea mișcării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia Jose Antonio de Almeida. Justiția, Alfonso Costa; Externele, Bernardino Machado. Încă de la declararea armistițiului, armata guvernamentală fraternizează cu republicanii. Guvernul provizoriu adresează poporului portughez o proclamație în care cere ordine, muncă și respectul proprietății. Pe străzile Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu trag cu carabina asupra republicanilor. Oamenii cereau să se convingă ei înșiși de tot ce li se spusese, - mai ales în ultimii treizeci de ani, - asupra perfidiei, imoralității și primejdiei Bisericii catolice. Casa lazariștilor e atacată, dar, în loc de arsenal, republicanii găsesc acolo câteva zeci de copii înspăimîntați și călugării rugîndu-se în genunchi. Superiorul și alți câțiva călugări sunt împușcați; ceilalți sunt agresați și conduși la marele cartier republican, unde se făceau cercetările. Călugărițele și preoții sunt atacați pe străzi. Este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii politice. Un centru monarhic ia ființă la Lisabona și emigrații se întorc din exil. Destinderea aceasta e primită de întreaga țară cu un oftat de ușurare. Numai partidul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Centrului provoacă un nesfârșit scandal de presă și aduce după sine ruptura de monarhiști și, îndeosebi, de integraliști. Episcopii înșiși intervin în polemică, apărând hotărârea Centrului Catolic de a nu-și lega soarta de restaurare și de a colabora cu republicanii. Episcopul de Algarve publică o pastorală, în care atacă violent grupările monarhiste. "Eu știu foarte bine ce se urmărește: să se evite ca Biserica să se organizeze independent de acțiunea partidelor politice. Se urmărește înfeudarea ei partidului monarhist; întîi, ca să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simțită; forțele descătușate în 1910 împing fatal Republica, tot mai accentuat, către extrema stângă. Echilibrul visat de Antonio Jose și de alți sinceri democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană către o revoluție comunistă. Guvernul Liberata Pinta, venit la sfârșitul lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
garnizoana din Lisabona. Granjo hotărăște dezarmarea gărzilor republicane și a marinarilor. Un mare număr dintre ofițerii de marină sunt arestați. Un ziar de stânga, Impresa da Manha, se indignează: "Domnul Granjo, după ce s-a supărat pe jurnaliști și pe toți republicanii, își îndreaptă acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă situația aceasta! Un guvern care se pretinde republican - urând pe republicani, persecutând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republicani, persecutând pe republicani, vexând pe republicani!" La 5 octombrie, aniversarea instaurării Republicii, Granjo redă libertatea tuturor deținuților politici. Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor revoluției, mulțimea începe să-l huiduiască, strigând "Trăiască Republica și republicanii!" și "Moarte reacțiunii și iezuiților!". Nemulțumirea maselor comunizante împotriva lui Granjo crește necontenit. Acest om e vândut reacționarilor monarhiști și catolici. Din partea lui, Republica se poate aștepta la orice. "Ce guvern e acesta?!" se întreabă Impresa da Manha. "Republican? Doamne ferește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Maria da Silva; fiecare, însă voia să pună altceva în loc. Partizanii diferitelor grupări politice care colaboraseră la revoluția din 28 mai, nădăjduiau că vor putea orienta dictatura militară în conformitate cu programele lor respective. Monarhiștii întrevedeau în revoluția militară restaurarea regalității. Republicanii așteptau de la dictatura militară întărirea republicii și refacerea prestigiului regimului. Democrații sinceri sperau într-o normalizare a vieții politice și o purificare a sistemului parlamentar. Când fiecare a înțeles că dictatura militară intenționează să păstreze, puterea exclusiv în mâinile sale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însă, sprijinul monarhiștilor, dictatura militară e silită să ceară ajutorul elementelor republicane, extremiste, adică exact a acelor elemente împotriva cărora se făcuse revoluția de la 28 mai. Guvernul cere sfatul șefului Uniunii Republicane Liberale, Cunha Leal, care îl asigură că toți republicanii, și chiar membrii partidului democrat, vor vota pe generalul Carmona dacă se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Montalvar, Pabon, Arthur Ribeiro Lopes, operele citate - și memoriile lui Brandîo, Joa, Chagas (Diario, 4 vol, Lisboa, 1930-1932), A. Cabral (volumul IV din Memorii politice, Em plena republica, 1932), Joaquim Leitao etc. Un bun rezumat al regimului republican, volumul Regimen republicano. În colecția "Portugal historico", vol. XII, sub direcția lui A. Duarte de Almeida (Lisboa, f. d.). O bună bibliografie republicană publică Brandao, Vale de Josafat, p. 279-286; Despre "furnica albă", cf. Pabon, p. 137 sq.; Os Crimes do formiga branca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
minte că, în semn de protest, mi-a venit să-mi aprind o țigară acolo, de față cu ei. Ar fi fost culmea insolenței pe care mi-aș fi putut-o permite. Și desigur, să-i trimit în mama lor republicană (deși venise Bill la putere). După câteva minute de tăcere jenată, le-am zis, gender correct: - OK girls and boys! Mi-am dat seama că nu aveau cum naiba să înțeleagă. Întrebarea lor era „ce e așa de straniu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
actuale niște candidați la președinție cel puțin bizari, uneori cu o cultură joasă, alteori anoști. Ce mai există pe lumea mass-media americană în afară de aceste probleme? Intern: mai nimic, un pic de dispută despre privatizarea Medicare, sub conservatori (și, cinstit, conservatorii/republicanii sunt ceea ce au fost mereu aici: procapitaliști cu ochelari de cal la problemele sociale). Americanii, văzuți la news, par situați în două locații: la shopping și la război. America „virilă” extinde spațial imperiul, echipată Halliburton. America „feminină” își extinde consumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spui că aici cu democrații nu sunt decât Maria și Dan, mai sceptici, dar cu înclinații asemănătoare sunt și Adriana și Matei (și cu mine, da’ eu nu am importanță). Ceilalți prieteni români votează local cu democrații și federal cu republicanii. Maria zice că sunt prima generație de emigranți și siguranța bate libertatea, plus un sentiment de recunoștință față de găzduirea de prigoana din țara ta. Cred că are dreptate. Dar acesta este un motiv să ocolesc cu grație subiectul: politică americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ’44. Muniție serioasă, chiar de la sursă”. Mal spuse: „Chestia cu Sleepy Lagoon s-ar putea să se întoarcă împotriva noastră. Tinerii condamnați atunci erau nevinovați, nu l-au prins niciodată pe adevăratul ucigaș, iar cauza lor era prea populară. Republicanii au semnat petiția de protest. Poate ar trebui regândită această abordare”. Dudley Smith își stinse țigara în restul de cafea. „Au fost vinovați, băiete. Toți șaptesprezece. Cunosc bine cazul ăsta. L-au bătut pe Jose Diaz soră cu moartea, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maldaviniascî”... - Au și o republică... Cu capitala la Skopje... - Ce, ai noștri n-au? Și republică și capitală? Maldavskaia Respublica - cu stolița la Kișiniov! Mama lor de strâmbători de limbă, de istorie - ce să mai vorbim de geografie! - Eram la... republicanii mecedoneni... - Ziceam că aceia vorbesc o limbă slavă; nici măcar o limbă - ce să aibă Slavii, ajunși după secolul al VI-lea după Hristos, cu Macedonenii care aveau un regat, după aceea un imperiu cu aproape o mie de ani Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]