717 matches
-
a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal" și această fază de scepticism ostentativ va fi repudiată de E. Lovinescu, datorită numeroasele "insuficiențe" pe care le constată în autoevaluarea din faza imediat următoare sau în etapa maturității: "Evidente în Pași, aceste deficite nu constituie totuși un punct de plecare al unei evoluții ulterioare, întrucât, de la un ton
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Cartea verde (versiunea arabă) și Cartea galbenă(versiunea evreiască), scrise, firește, în limbile aferente, de trei autori, anume Avram Brankovic, Masudi Yusuf și Samuel Cohen. Convertindu-se și renunțând la religia lor, khazarii au pierit nu doar fiindcă și-au repudiat unicitatea, ci și fiindcă au oscilat între celelalte trei religii cu care au fost momiți, încercându-le pe toate. Dicționarul a fost dictat de monahul Teoktist Nikoljski ca un text creștino-islamico-ebraic, reconstituire asumată a istoriei khazarilor din triplă perspectivă. (Nu
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
măicuță, ar fi fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-un colț al inimii sale, mai păstra acea dragoste de părinte care nu se poate stinge niciodată. Era însă prea mândru și nu putea uita rușinea pe care i-o făcuse fata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a statului român. După ședință au fost adoptate două declarații solemne, una din partea parlamentarilor și intelectualilor din Basarabia, citită de senatorul basarabean Ștefan Ciobanu, iar cealaltă din partea parlamentarilor și intelectualilor din Bucovina, citită de senatorul Maximilian Hacman, prin care se repudia actul dictatorial și ilegal al anexării celor două provincii românești. În aceeași ședință solemnă a celor două Camere, marele istoric Nicolae Iorga prezenta Președintelui Consiliului de Miniștri, în numele mai multor deputați și senatori, un memoriu în preambulul căruia se aflau
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
care am considerat că putem infirma afirmația conform căreia precum susținuse Paul Sfetcu, fostul șef de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, timp de treisprezece ani "membrii P.C.R. în ilegalitate erau, în marea lor majoritate, evrei". Ba chiar mai mult, să și repudiem împreună cu scriitorul Titus Popovici fenomenul remarcat de el pe drept cuvânt și anume că "la sfârșitul secolului XX a devenit un loc comun, în paginile unei anumite prese, să se afirme că promotorii comunismului în lume, și în special în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
făcut-o François Mitterrand. Politica palestiniană a lui Mitterrand în calitate de președinte al Republicii Franceze a evoluat făcând însă abstracție de pozițiile guvernelor și partidelor politice din Israel care în afară de comuniști și de militanți din ceea ce se numește "stânga sionistă" au repudiat categoric OEP, planurile și aspirațiile organizației, precum și, bineînțeles, metodele sale de luptă teroristă. Relațiile dintre Israel și Franța în anii Mitterrand pun în evidență situația tristă a stabilirii între cele două părți a unui "dialog între surzi", mai ales în ceea ce privește
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a fost unicul om politic dintre toți șefii marilor partide politice din Franța care s-a pronunțat în favoarea acordurilor de la Camp David, iar doi ani mai târziu a criticat hotărârile reuniunii la nivel înalt de la Veneția care, de fapt, au repudiat aceste acorduri. În calitatea de lider al Partidului Socialist, el și-a definit în discursul rostit la 4 martie 1978 componentele politicii cu privire la problematica israeliană (devenită apoi politica oficială a Partidului Socialist), după cum urmează: a) Partidul Socialist sprijină în mod
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Ghica, Nicolae Ghica. Alte date despre el nu cunosc. In familia mea (respectiv in prezenta mamei si a bunicii mele) nu s-a insistat niciodata, din motive lesne de inteles, asupra acestei situatii. Mai exact, nelegitimindu-si fiica, tatal ei o repudia implicit si ii crea in societate o situatie dintre cele mai ingrate. Nu am dat explicatii in legatura cu situatia de mai sus, pentru urmatoarele motive: am considerat ca nelegitimitatea nu presupune rudenie, ca este vorba despre o situatie delicata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
infailibil. De o urâțenie extremă, "suplinitorul" exercită totuși o adevărată fascinație asupra celor inteligenți. Atitudinea sa incisivă devine molipsitoare, produce "o răscolire a spiritelor". Profesorul de matematică, Mihai Șerban, și cel de educație fizică, Ion Cârjan, se vor disocia curând, repudiindu-și lașitățile, de Tomina. Radicalizarea celor doi e de scurtă durată. Treziți la demnitate, ei au revelația dureroasă că sunt "condamnați a fi victimele neliniștii și (ale) suferinței", că "oamenii și relațiile de aici" nu le-ar îngădui conduita pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în dorința unora îndeobște intelectuali cu apetituri cosmopolite de a vedea România, și tot ceea ce ține de ființa ei spirituală sau materială, într-un circuit de referințe european, de liberă circulație internațională, nu s-au sfiit să denunțe și să repudieze, ca pe un adevărat balast, sau mai neaoșist spus, ca pe niște pietre de moară legate de picioare, toate elementele ce le configurau, fie și doar potențial, o identitate națională pur românească, în favoarea unui blazon superior?! de universalitate, neglijând faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
informat. Mai mult, s-ar putea nici să nu greșească, transmodernismul instituindu-se ca noua paradigmă culturală. O carte grea, așadar, fără ecou (deocamdată), ocolită de zarva mediatică și care, suntem convinși, va fi redescoperită cândva (curând). Fiindcă trendul epocii repudiază modelul unui singur nivel de realitate și anunță ieșirea din disciplinaritatea îngustă (cu reacțiile știute ale modernității: multiși interdisciplinaritate). Or, finalitatea transdisciplinarității constă în înțelegerea lumii actuale, ne asigură Basarab Nicolescu. Iar pasul decisiv spre transmodernism (dar fără a-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de închisoare și de domiciliu forțat cu Goma, dar, după căderea comunismului, părăsind "ideocritica în favoarea ideologiei sub iluzia că-și "împlinește" adevărata vocație" și, în cele din urmă, "eșuând printre ideologii provenind din Noua Stângă Americană, (...) a ajuns să-și repudieze Hermeneutica lui Mircea Eliade ("O carte pe care, aproape, vreau s-o uit") și să refuze, după 1989, reeditarea". Lui Noica, același însingurat printre "neoconservatorii" cu rădăcini troțkiste din Cartierul Primăverii nu-i poate ierta faptul că în interpretarea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mărginiți exprimă nu adevărul, ci un punct de vedere asupra adevărului, numit de Eminescu și cu metafora "cercului strâmt", doar că acest reper, al omului de bună credință, dispus, în final, să declare socratic "știu că nu știu nimic", e repudiat constant-faustic de cei pentru care singura melodie acceptată e cuprinsă în formula "statul (adevărul) sunt eu!" Th. Codreanu nu emite judecăți fără acoperire, iar logica demonstrației are mereu la bază argumentul ce ține seamă, înainte de orice, de raportarea omului la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu un căscat scurt și teribil ce-I dezgolea gingiile, cu obrajii scofâlciți dar plini de comentarii nerostite. Însă învestmântată în mantia puterii. Dură. Uneori Simon îi spunea, „Ce mai zici, Buni?“ - ba chiar, uneori, „Doamnă Lausch“. Eu n-am repudiat-o niciodată prea mult și nici n-am încercat să-I contest autoritatea ei bătrână, sau pe cea pe care o avea acum, aproape redusă la zero. Încet încet, și Simon a mai pierdut din impertinență. Însă acum, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zic. Doar dormi cu bărbatul tău într-un pat care e perete în perete cu al meu. O făcea să amuțească, căci nu putea să-i zică vreo două pentru că eram eu acolo, dar îl fixa cu priviri care-l repudiau. Ei, nu te supăra și tu acuma - înțeleg și eu de ce te-ai măritat! Nu e frumos să-i vorbești maică-ti așa, i-am spus eu între patru ochi. A râs. Ar trebui să stai vreo două zile - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spus Simon, când Happy nu ne mai putea auzi; și, straniu, privirea lui a căpătat o expresie care aducea a satisfacție și plăcere supremă, și mi-am dat seama că deja se împăcase cu consecințele acestei eventualități; avea să mă repudieze, și asta n-avea să-l atingă pe el câtuși de puțin. Cât despre planurile lui, noaptea nunții, și tot ceea ce noi doi trebuia să combinăm ca să realizăm împreună, fără îndoială că și le schimbase, hotărându-se că totul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă pusese. Am întins foaia groasă de cort pe iarba udă și după ce m-am ghemuit și m-am liniștit, am continuat să simt în mine zorul și zbuciumul. Îmi făceam griji în legătură cu Thea; știam că probabil avea să mă repudieze. Nu avea să mă ierte niciodată pentru ce făcusem. Și acum Stella ședea lângă mine aproape, pentru că era frig. Mirosea bine, părul și pudra de pe față - presupun că răcoarea muntelui îi dădea acestui parfum o savoare deosebită. Îi simțeam toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Lamartine, Heine, Hölderlin și până la Stendhal și Flaubert, toată lumea îl urăște 10. În spațiul cultural și social-politic românesc ura față de burghez este însă departe de a fi aureolată de un asemenea prestigiu. Într-un mediu istoric întârziat, burghezia nu este repudiată atât pentru starea ei materială, cât pentru originea sa etnică. Faptul că numeroși exponenți ai capitalismului primar erau alogeni a generat o reacție de adversitate față de străini, în primul rând, și abia în plan secund față de burghezi. În aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își repudiază imaginea ideală pe care sufletul său a proiectat-o asupra unei femei. Interpolând în opera ficțională conceptul de imaginar, care, între altele, se definește ca o formă de manifestare a gândirii indirecte, ajungem la ipoteza că actul creator înseamnă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
doua imagine picturală o numim generic Portret de familie, echivalentă cercului descris de capitolul în care naratorul este Fred Vasilescu. Apar aici Autorul, cele două personae ale sale (Ladima și Fred) și, nu în ultimul rând, o mamă (Emilia Răchitaru) repudiată de fiul său. Imaginea este rezultatul unui joc reversibil de refulări și defulări ale inconștientului creator camilpetrescian. Multe dintre argumentele expuse sunt coincidente cu un studiu tradus în limba română, al psihanalistei Janine Chasseguet-Smirgel. Întrucât opera de artă este un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor exersa o seducție deosebită asupra anumitor spirite: „Atacul său frontal împotriva creștinismului i-a entuziasmat pe cei care îl repudiaseră sau se credeau victimele lui”; • Al Treilea Reich a fost în mod violent antisemit și doctrina care îl proslăvea conducea direct la Dachau sau la Buchenwald, alegerea victimelor apărând mai „ecumenică” de partea cealaltă a „cortinei de fier”; • ipocrizia ambiantă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mentalitatea unei generații e totalmente unitară și totalmente opusă celei anterioare. Notele dominante ale unei generații se află într-o relație dialectică nu numai cu ceea ce a precedat-o, dar și cu ceea ce o însoțește. Generația mea, de pildă, a repudiat multe valori ce păreau incontestabile părinților noștri. Ei se formaseră în spiritul fin de siècle de după 1900, un spirit pe de o parte individualist, estet, hedonist, critic, dar pe de altă parte tributar unor dogme pozitiviste și evoluționiste care le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
estet, hedonist, critic, dar pe de altă parte tributar unor dogme pozitiviste și evoluționiste care le dădeau o suficiență plină de chietudine și confort intelectual. Așa-numita „generație tânără” a anilor 1930, față de care cei de vârsta mea eram mezini, repudia nu numai pe Max Nordau, dar, sub influența lui Pârvan și a lui Blaga, opunea înaintașilor o conștiință tragică (nu rareori cam simulată și destul de superficială și declarativă) și promova un iraționalism anticritic care, între altele, se exprima și printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Pârvan, dar a ajuns la un exces, pe care-l numim „tracomanie” și care era în fond o apologie a barbariei. Cei din generația mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de părinții noștri, repudiam chietudinea și relativismul lor lipsite de simț metafizic, dar nu acceptam totodată și iraționalismul, alergia la critică și refuzul îndoielii cartesiene pe care le proclamau unii dintre noi. În ce mă privește, mă simțeam mai aproape de Paul Zarifopol, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]