280 matches
-
pe fundalul unei sinteze călăuzitoare prin opera sa. Despre postmodernism se poate scrie utilizându-se o scriitură postmodernă; pentru trăsăturile demersului de față, această strategie nu-și are locul. Prin urmare, am "violentat" lipsa de metodologie postmodernă, descentrarea sensurilor și repudierea sistemului prin aplicarea unui discurs care s-a dorit cât mai sintetic și clarificator. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm că postmodernii au dreptate măcar într-o privință: sensul este mult prea diseminat, trăsăturile postmodernismului sunt mult prea diverse pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uceniciei ideatice, poate constitui o matrice istorică folositoare interpretării. 4.3. De la modernism la postmodernism Opera lui Jean Baudrillard nu are forma unei tratări unitare a unor teme, fiind de multe ori pusă sub semnul "antiteoriei" și cunoscând multiple nuanțări, repudieri sau afilieri inconstante la o serie de doctrine. În general, putem vorbi despre o "dublă perioadă" sau "dublă scriitură" pe care o întâlnim în evoluția teoretică a lui Baudrillard, o primă etapă în care a dezvoltat o teorie socială neo-marxistă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
după cum am văzut deja, consumul este considerat fie un cod, fie o activitate de manipulare a unor semne și simboluri. Interesantă pentru scopul demersului nostru este surprinderea relației dintre consum și pierderea transcendenței, relație similară celei dintre inflația limbajului și repudierea semnificatului central. Expresia sfârșitul transcendenței, împrumutată de la Marcuse, caracterizează consumul înțeles ca un proces de absorbție a semnelor și de absorbție prin semne. Logica particulară a consumului s-a soldat cu obiectivarea nevoilor și dorințelor într-un spectacol total, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulării, a jocului și a ritualului, utilizată în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca: adevăr, obiectivitate, realitate etc.; * strategia paroxistică, a aducerii receptorului în "penultima poziție înaintea extremității", a sfârșitului, prin tehnica paradoxurilor, a afirmațiilor extreme, a repudierii categoriilor și prin căutarea necontenită a exoticului, excentricului și a locurilor necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernizarea socială funcționează în continuare în virtutea unui sistem care s-a implementat și autonomizat, dar din punct de vedere cultural, înțelegerea modernității este depășită, fiind poziționați în postistorie. A doua variantă este ilustrată de către Heidegger și se caracterizează printr-o repudiere a modernității în ansamblu, atât a ideilor iluministe și a tradiției rațiunii, cât și a modernizării sociale. 116 Douglas Kellner, "Postmodernism as Social Theory: Some Challenges and Problems", p. 265. 117 Jürgen Habermas, Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
europeană spun ei -, care înseamnă transparență, civilitate, rațiune și morală, o cultură a discursului societal și tot ce ține de persona, adică de exigența educării unui om socialmente acceptabil, plăcut de către toți și neurât de către nimeni, s-a articulat pe repudierea laturilor "de umbră" ale culturii și civilizației continentului, care se întind pe un spectru semantic foarte larg, de la să spunem marginalizarea și excomunicarea anormalului, a nebuniei sau a bolii și a anomaliilor sexuale, la reprimarea retoricii de cauționare a acestora
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
drepturilor femeilor, pentru protejarea mediului înconjurător, pentru combaterea foametei în lume, pentru oprirea vânzării de arme către regimurile represive și pentru respectarea drepturilor omului. Acest activism era un îndemn adresat poporului american de a trăi conform idealurilor sale, nu o repudiere a convingerii că America este o țară minunată. Protestatarii susțineau că adevăratul spirit al Americii era subminat de către liderii săi, care se bazau prea mult pe folosirea forței, practicau un dublu standard în ceea ce privește drepturile omului și acordau prea puțină atenție
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cu învățăturile lui pentru posteritate. Refractar, spontan și cu un oarecare simț al ironiei, Lao Zi a făcut o pauză în pelerinajul său spre uitare și a compus repede Tao teh ching, scrisă în 5 000 de caractere, având următoarea repudiere în primele două versuri: Calea care poate fi spusă nu este adevărata Cale; Numele care poate fi numit nu este adevăratul Nume. Apoi, fără să mai scoată vreun cuvânt, a plecat în munți călare și nu s-a mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de-a lungul unei perioade de 1 500 de ani și oferă o comoară de informații ezoterice. Totuși, după ce se discută tot ce este de discutat despre tao, totul se reduce la versurile încântătoare din Tao teh ching care, în ciuda repudierii făcute de Lao Zi, conțin mult din tao în doar 5 000 de cuvinte și acoperă o arie largă în doar câteva pagini. Acesta se întâmplă deoarece fiecare vers poate fi interpretat pe mai multe niveluri în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
partid. Comună tuturor ordinelor era organizarea centralizată a Prokuratura care, pe toată durata epocii socialiste și-a asumat sarcinile tradiționale ale unui institut cu mari puteri de control asupra administrării justiției. După cum s-a afirmat deja, în Iugoslavia, chiar după repudierea stalinismului de către Tito, organizarea și funcționarea justiției nu s-au desprins niciodată de temeliile dreptului socialist. În Serbia, respectarea rule of law nu a fost niciodată evocată, nici măcar de formă, în agenda partidului iugoslav (Carter 1982). Serviciile de securitate jucau
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
publicistica argheziană întreprinse de Cioculescu surprind o latură semnificativă care se cere studiată în profunzime. E vorba de similitudinile tematice și principiale pe care Arghezi la împărtășește cu Eminescu (critica politicianismului, ostilitate față de statul laic, dorința reabilitării unor valori tradiționale, repudierea importului de modele străine fără discernământ etc.) și, mai ales, de elementele din sfera afectiv-spirituală, dar și social-conjuncturală, care generează două paradigme jurnalistice diferite atât din punctul de vedere al motivării intenției, al finalității urmărite, cât și al gramaticii discursive
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să fie răsplătit prin aplauze"218. Șerban Cioculescu, în încercarea de a identifica similitudini ideatice în gazetăria social-politică a celor doi poeți, invocă unele teme comune, de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc cu Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
palierului ideologic. Până acum, atacurile, și de o parte, și de alta, erau sporadice. Iorga își făcuse cunoscut refuzul de a accepta poezia modernă, în repetate rânduri, prin intervenții publice vorbite sau scrise, însă, în ceea ce-l privește pe Arghezi, repudierea sa ia forma cea mai virulentă în Istoria literaturii românești contemporane, în care lirica poetului este, pur și simplu, anulată pe motiv că ar conține "ce poate fi mai scârbos ca idee în ce poate fi mai ordinar ca formă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fusese cea mai bună aliată, dar în nici un caz soție. În relația lor, l-a scutit de minciuni și pudoare. A discutat, a sugerat, a dat sfaturi, a insistat cu siguranța unei asexualități care o apăra de comparații, dezgust sau repudiere. A supravegheat și a evaluat, asemenea unei sultane, primejdia pe care o reprezentau femeile ce intrau în camerele lui de intelectual neliniștit și complicat. I-a disprețuit în taină slăbiciunile de bărbat și îi cunoștea atât de bine felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aegyptus și s-au întors indignați - au povestit că era de nerecunoscut, că nu mai avea nimic de roman în el. Au făcut-o pe mama să plângă foarte mult. În cele din urmă, el i-a trimis scrisoarea de repudiere, ca să se căsătorească cu Cleopatra. Era o scrisoare atât de crudă, încât mama a strigat: „Nu se poate s-o fi scris el!“ Augustus i-a poruncit să nu plângă. „Scrisoarea asta concepută în aburii vinului nu rănește o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de elitele politice. Acest echilibru pozitiv este adeseori descris prin termenul de democrație stabilă. Dar în cazul în care elitele politice sînt gata să ofere o alternativă nedemocratică iar majoritatea populației respinge democrația în favoarea unei guvernări nedemocratice, rezultatul va fi repudierea noii democrații și aruncarea ei în lada de gunoi a istoriei. Democrația poate fi repudiată printr-o lovitură de stat militară "de sus în jos"sau printr-o intrigă poli-tică ai cărei artizani preiau puterea și conduc fără consimțămînt popular
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de justiție a unor foști prim-miniștri. Partidul demo-crat-creștin aflat la guvernare s-a prăbușit, iar oponenții s-au reorganizat. A fost concepută o nouă lege electorală și s-au promis noi reforme toate în același cadru, amendarea și nu repudierea constituției democratice. CĂI ÎNSPRE ȘI DINSPRE COMUNISM Pentru ca un regim să devină democratic, trebuie să existe un stat cu granițe acceptate de toți cetățenii. În exprimarea unui jurist englez care a scris despre determinarea granițelor în perspectiva decolonizării, "poporul nu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
nici directe; de aceea, punerea în practică a comunismului a fost un proces complex și adeseori confuz. Au existat diferențe în teorie între Marx, filosoful determinist, și Lenin, activistul revoluționar. La fel, între idealurile lui Marx și practica stalinistă. După repudierea lui Stalin de către Hrușciov, în 1956, au apărut diferențe între practicile stalinistă și post-totalitară. În politică și economie, au devenit vizibile marile discrepanțe între ceea ce recunoștea oficial statul și modul "neoficial" în care trăiau oamenii. Comunismul a fost o forță
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
se poate manifesta și la vot, așa cum a demonstrat-o puterea electorală a Partidului Comunist. Cît timp există un sprijin semnificativ pentru alternativele nedemocratice, noua democrație nu e consolidată. Cu cît acest sprijin este mai mare, cu atît crește riscul repudierii noii democrații, prin vot popular sau printr-o lovitură de stat a elitei. Consolidarea democrației are loc atunci cînd se termină competiția între regimuri, iar noul regim democratic cîștigă o poziție de monopol the only game in town și este
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a acestui capitol lansează întrebarea: există o cerere în creștere pentru democrație? Datele sînt încurajatoare. A doua secțiune aruncă o privire spre ofertă: care sînt constrîngerile în ceea ce privește furnizarea unei alternative nedemocratice? Se identifică numeroase obstacole interne și internaționale în calea repudierii democrației postcomuniste de către elite. Rămîn două opțiuni: o democrație frîntă sau una completă. Unele țări îndreptîndu-se spre prima, altele spre cea de-a doua, apar diferențe între țările post-comuniste din Europa Centrală și de Est și cele din fosta Uniune
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
colectivizare a agriculturii, politicile culturale și educaționale ale regimului comunist, "teroarea ideologică" prin care s-a instituit monopolul asupra vieții culturale și politica demografică pro-natalistă inaugurată în 196629. Raportul se încheie prin capitolul "Concluzii", în care este explicitată " Necesitatea analizei, repudierii și condamnării regimului comunist" (Raport, 2006, p. 628). De asemenea, documentul conține, în anexă, lista biografiilor nomenklaturiștilor, întocmind un gen de index infamis nominum al protagoniștilor umani găsiți responsabili de crimele regimului comunist. Concluzia sentențioasă a Raportului, trasă încă dinainte de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aducătorul unor alte principii, scoborând în concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu tablele logicei noi în mâini”, se poate citi în articolul intitulat Gramatică. Iar peste câțiva ani, într-una din cele mai patetice confesiuni publicate în revista unu, repudierea convenției va constitui, iarăși, tema fundamentală a reflecției: „Arta ș...ț pretinde un material luat din neobicinuit, care să supere timpanul convenției, să-i calce în picioare rochiile de mătase, certificatele de studii. Toate raporturile și gusturile admise date de-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
obstacolul, limita, închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitând fie în jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității” și al sintezei intelectuale aplicate unei lumi a obiectelor ce miza pe senzație, pe o concretețe și plasticitate în stare să ofere o replică verbală materialității lumii date etc.) invita la întoarcerea spre un afară mereu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe Cioran și Eliade nu pot camufla faptul că, pentru a-și împlini destinul artistic sau literar, ei au trebuit să părăsească ambiguul, moalele - pentru că nici măcar conservator nu era cu sistemă -"tărâm natal" și să se împlinească în vest. Iar repudierea unora dintre ei în vremea succesivelor regimuri totalitare, indiferent de prezumtiva orientare ideologică a acestora din urmă, ne spune mult despre rezistența la schimbare și despre incapacitatea de a formula și aplica consistent un manifest artistic, fie acesta de avangardă
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]