456 matches
-
să lucreze la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului și a stat departe de ceilalți deținuți timp de trei luni. Între timp, a mai fost anchetat în jurul lui 15 octombrie 1951, când i-a mărturisit lui Șleam că îi repugnă total metoda violentă și că multe nopți s-a frământat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-a făcut la Pitești, pe care nu și le va ierta toată viața. I s-a răspuns că lui Țurcanu îi vine să
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
că, până în noiembrie 1951, Pătrășcanu a lucrat, la cererea sa, cu Andreev și deținuții de drept comun la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului. Într-o altă întâlnire cu Șleam, în octombrie 1951, i-a spus acestuia că îi repugnă total metoda violentă și că multe nopți s-a frământat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-a făcut la Pitești și pe care nu și le va ierta toată viața. Aflând de la un reprezentant al Securității că lui Țurcanu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este împinsă la extrem, ating neverosimilul în ce privește caracterul ei senzual. Un exemplu strălucitor pentru acest gen de concepție ni-l oferă celebrul și cunoscutul episod al Rămăyanei despre descendența zeiței Gangă... În parte, acestea sînt plăsmuiri oribile și grotești, care repugnă imaginației noastre și bunului simț încît acesta, în loc de a prezenta lucrurile în înfățișarea lor reală, se mulțumesc doar să indice care este semnificația lor. Schlegel n-a tradus această parte a episodului, ci povestește cum a revenit pe pămînt Gangă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de educare religioasă a copilului, implicându-se efectiv într-o cateheză „de casă”, care îl ajută să își formeze adecvat conștiința. Pregătit în mod corespunzător, el va da dovadă de capacitatea de a-și vedea păcatele și de a le repugna prin propria conștiință. Dialogul dintre confesor și copilul-penitent va fi facilitat în măsura în care copilul exprimă convingeri clare și corecte cu privire la bine și la rău, lucru ce se evidențiază și prin dispoziția sa. Pregătirea îndelungată și constantă pe care familia o oferă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ei, disciplinele de învățământ și temele de studiu sunt simple „instrumente pentru dezvoltarea intelectuală”, și nu scopuri în sine. Potrivit lui Eisner, cognitiviștii disprețuiesc cultura și valorile culturale, socotind că nu au importanță decât ca „instrumente”. Ideea de „om cultivat” le repugnă și o înlocuiesc cu sintagma „cap-bine-făcut”. Cognitiviștilor nu le trece prin minte că ei pledează pentru spolierea culturală programată a ființei umane nutrind, în subconștient, credința că singurul ei rost este supraviețuirea cu ajutorul inteligenței. Campionii acestei orientări sunt „scientiștii”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
absolut refuzul asentimentului: 2) Suarez admite posibilitatea înșelătoriei dacă se consideră atotputernicia divină și o neagă dacă se ia în considerare bunătatea lui Dumnezeu: „Însă (...) ne învață despre miracolul că Dumnezeu nu poate conduce intelectul al fals, căci nimic nu repugnă mai puțin bunătății sale decât a minți.” “Posito autem illo miraculo...non po(test) Deum inducere intellectum ad falsum, quia non minus hoc eius bonitati repugnat, quam mentiri.” Și Descartes reia: „Dar poate că Dumnezeu nu a vrut ca eu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Fallat me quisquis potest» «aliquem Deum...deceptorem...»... «me 94 deludat»58) Acesta este motivul pentru care înșelătoria, ca și minciuna, poate-la Suarezsau ar putea-la Descartes să fie contracarată prin bunătate „Dumnezeu nu poate conduce intelectul la fals căci nimic nu repugnă mai puțin bunătății sale decât a minți.” “... non po (test) Deu(s) inducere intellectum ad falsum, quia non minus hoc eius bonitati repugnat, quam mentiri”(Suarez) ; „Dar poate că Dumnezeu nu a vrut ca eu să fiu înșelat în felul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sunt aspectele legate de reconstrucția spiritului comunitar în spațiul românesc, înțelegerea acestora este posibilă doar prin raportarea la idei și proiecte ce au apărut în varii spații culturale la momente diverse, și nu exclusiv în spațiul nostru. Oricât de mult repugnă, eventual, unora dintre noi ideea că suntem ceea ce introduce societatea în noi, evidența nu poate fi contrazisă. Fie că este conștient de aceasta sau nu, comportamentul individului uman este condiționat de societate, de totalitatea grupurilor, normelor și instituțiilor prezente în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
bun amic din copilărie. Asemănarea poate să nu fie de fizionomie, ci în ce privește glasul, gesturile sau opiniile sale. Astfel își găsesc explicația multe simpatii sau antipatii la prima vedere. d. Transferul justifică doar extinderea obiectelor ce ne atrag sau ne repugnă. Formarea unor sentimente noi s-ar putea explica printr-un transfer combinat. Fenomenul a fost denumit de Thodule Ribot compoziția sentimentelor: când uneia și aceleiași imagini i se asociază, în repetate rânduri, diferite stări afective, ele tind a se combina
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
conținutul se evaporează și cînd imitatorul nu mai știe măcar pe cine imită)." Pentru autorul rîndurilor de mai sus, fie el de invenție, ca Ștefan Gheorghidiu, fie Camil Petrescu, referința literară survine cu o anumită notă patetică. Cerebralilor eroi le repugnă o asemenea demisie în fața teatrului sentimentelor, s-ar spune. S-a și spus. Am avea de a face cu o voită punere în opoziție a modelului livresc de rang secund, cu o certă tentă melodramatică și a conduitei "antiromanești", antiromanțioase
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o "poză" studiată, care trădează înstrăinarea ei. Imitația nu înseamnă doar supunere penibilă, lipsă a consistenței sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-un fel de pervertire care repugnă întotdeauna naratorului. Virulența observațiilor din fragmentul citat are și o altă conotație. Distanța între emblema fictivă ("Dama cu camelii") și cea care pozează, aici, readuce în planul discursului o chestiune esențială pentru definirea personajului feminin, la Camil Petrescu. Cocota de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
băut! Venit în târlici și cu bască găurită în sfârcul capului la oraș, a dat lovitura, pupând cu râtul lui de râmător toate mâinile întâlnite în cale; a plimbat copii de oameni sus așezați pe bulevarde: cuvântul RUȘINE i-a repugnat totdeauna. Este reputat, zbiară, cere, are! Casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei mașini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric și dame în patru labe pe sub birou, de toate ... Lăsat slobod e în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu-mi poate conveni. Pentru că nu-s plătit și în concediu. Poate se va rezolva în vreun fel. Dar tot ce fac este inconsistent pînă nu am liniștea asigurată în acest sens. Sau măcar să știu una și bună. Provizoratul îmi repugnă atunci cînd se prelungește abuziv! Îl am pe nepotu' aici, așa că prezența lui candidă mă distrage de la amărăciune. Dar nu prea pot citi. Mi-a fost întotdeauna ciudă că-s sărac. Dar n-am vrut să mă fac nici comerçant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dispunea cum voia de episcopate. Papa l-a avertizat că acestea erau sacre, că nu puteau fi scoase la mezat; că Biserica trebuia să confere scaunele; că acestea erau destinate urmașilor Apostolilor, cei chemați de Cristos, prin intermediul alegerilor; regelui îi repugna să trimită și să primească scrisori și misiuni diplomatice 226: Pascal rămînea de neclintit precum o stîncă; Sf. Anselm, pe vremea aceea Primat al Angliei, îl susținea. Acest sfînt Arhiepiscop, din cauză că luptase pentru libertate, suferise deja prea multe persecuții și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
am ajuns pe întuneric - mizeria era la ea acasă: pereții murdari, pătați de sânge, uși la fel de murdare și sparte, cu două-trei rânduri de lacăte înțepenite de rugină, camera... cu opt paturi de fier dotate cu niște saltele negre ce-mi repugnau, pe jos alte saltele, la fel ca primele. Veneam curați și purificați de la Belapur pentru a ne proba aici valențele energetice. Cât de bine puteam să ne păstrăm în aceste condiții? - You: there, you: there... you, uncle: down, you, uncle
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de bună voie și nesilit de nimeni", cu anii am căpătat experiență, devenind un "diplomat de carieră" apreciat în fiecare an de șefi cu calificativul "foarte bine". Îmi făceam datoria corect, fără gânduri ascunse sau blamabile, ca atare, deși îmi repugnau vecinătatea și intromisiunea "serviciilor" în instituția pe care eu o percepeam ca pe o "catedrală", îi acceptam conform "cutumei" existente în minister, fără a accepta niciodată atitudini sau acte care nu ar fi fost conforme cu conștiința mea. De aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în materie de religie, este acela de a voi să modelăm autoritatea divină după gândirea și trăirea noastră personală, în loc să conformăm și să supunem rațiunea și bunul simț autorității divine. Deseori credem pentru că ni s-a demonstrat, că misterele nu repugnă și nu sunt în contradicție cu rațiunea; lucrăm pentru că sugestiile aceleași rațiuni ni se par asemănătoare cu cele ale credinței; luăm decizii pentru că sunt conforme ideilor noastre. Și toate acestea înseamnă «credință»? Trebuie ca, chiar și în fața a treizeci de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca și cum am fi El însuși; se întâmplă oarecum un fel de ascensiune minunată a persoanei noastre în persoana lui Isus pentru a produce, pe Sf. Altar, Trupul și Sângele Mântuitorului“; dar, atunci, cum putem să ne permitem anumite libertăți care repugnă unei demnități atât de sublime? Cum să împăcăm cu ea țigara, frizurile mondene, brățările elegante, cizmele de călărie, lănțișorul zăngănitor al ceasornicului de pe costum? Spuneți ce vreți; dar este știut că după o predică plină de evlavie și mișcătoare, surprinderea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vanitățile lumii, chiar de la Sfântul Botez. Biserica a biruit destule bătălii de reformă internă și trebuie s-o depășească și pe aceasta. Lumea creștină are dreptul să pretindă ca Instituțiile noastre să dea cele mai bune rezultate. Orice exterioritate mondenă, repugnă persoanei sacre a preotului și a călugărului. Noi, preoții, trebuie să fim asemenea asceților, „iar dacă preotul nu este ascet - observă card. Schuster - atunci cine va mai fi vreodată?“ 55. Isus să fie punctul central al tuturor activităților noastre Acel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
poate prescurtarea cea mai bună care explică de ce nu am lăsat totul baltă măcar șase luni, deși cu actorii m-am împăcat bine. Eu nu joc jocul social românesc, după cum am mai spus ; găștile, relațiile, cluburile de admirație reciprocă îmi repugnă. Evangheliștii a ajuns cea mai bună piesă a anului trimisă anonim prin poștă, că așa era la începutul tranziției, dar după aceea a dispărut. În plus, a curs cu amenințări legate de piesă, de la Andrei Șerban la Benoît Vitse, toți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Regale [...]. Ori că din Îndemnul Eufimiei sau poate chiar din firea lui ardelenească, mai dârză decât a mea, Bucuța era, fără să ni se arate, aprig după câștig și, la fel ca țăranului ardelean din păr țile noastre, nu-i repugnau mijloacele. Cu alte cuvinte, scria la o revistă a ceferiștilor, la o alta a societății func ționarilor publici, pagini de un scris literar de ocazie, con trafăcut, numai fiindcă i se plătea; și era totdeauna gata să țină o conferință
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-un colț al odăii mele, când scriu astfel de rânduri, toți Amorașii cu aripioare tran dafirii din mitologia păgână, cum și toți Îngerii cu robe albe și aripi lungi, până-n călcâie, ai credinței creștine.) Nimic, prin urmare, nu le repugnă femeilor din tot catalogul socotelilor, practicilor și rătăcirilor infamante, depra vante și degradante. Le patronează, le depozitează, le instigă și le pro pagă. Iar dacă nu iei seama din timp la tine și la capcana lor dulce, te de-vas-tea-ză! Sufletește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și numai Într-o oarecare măsură, din considerentul, rar la categoria mea de infractori, că nu am râvnit și nici Încercat virtutea femeilor cu bărbat, fie el soț sau amant. și nu pentru cine știe ce Înalte motive, ci fiindcă mi-a repugnat fizicește orice promis cui tate sexuală, pe care, dacă e vorba s-o guști În toată imensa și sumbra ei profunzime, n-ai decât să apelezi la serviciile bor delului, unde bărbați de toate categoriile și de toate vârstele ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare curiozitate, de nu cu admirație, lecțiile lui fiind atât de anoste. Din ce știu, profesorul nostru de chimie, Nistor, care a ajuns ministru sau ambasador sub comuniști, a fost prozelitul lui Ilie Cristea, la Aiud. Spre deosebire de fizică, chimia îmi repugna (mi se părea prea terestră, pragmatică), dar lecțiile acestui profesor erau atât de clare, dovedindu-i inteligența didactică, încât amintirea lui nu-mi displace - doar a materiei predate de dânsul. Dintre disciplinele „științifice“ nu mi-a plăcut, în afară de fizică, decât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]