167 matches
-
început”, ci o cnejie a țarinei, iar locuitorii supuși ai ei. Așadar, între acest rescript (din decembrie 1769) și manifestul din ianuarie același an, deosebirile în conținut sunt relevante și agravante pentru Principate, iar principala explicație constă în aceea că rescriptul pornește de la o stare de fapt: prezența trupelor țariste pe teritoriul Moldovei și Munteniei, un teritoriu cucerit. Neîndoielnic că s-a produs o substituire de suzeranitate fără un statut clar și în detaliu precizat, ca în 1711. În practică, războiul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
criminal, ci pentru simplul motiv că ucenicii lui Cristos, neimplicându-se în cultul idolatric al maselor populare, erau considerați tulburătorii ordinii publice. Astfel, magistrații, din porunca împăratului, aplicau dreptul constrângerii (ius coercitionis) numelui de creștin (nomen christianum); acuzația implicită din rescriptul lui Traian din 112 p.Chr. către Plinius cel Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre religia ilicită și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exemplu pentru alți guvernatori pentru a viola ori a lăsa să fie violate fecioarele și soțiile creștine, pe durata persecuțiilor. Neintervenind împotriva violențelor carnale, Dioclețian cădea în cea mai grosolană contradicție a guvernării sale, favorizând extinderea destrăbălării, condamnate personal prin rescriptul despre căsătorie poruncit din respect față de disciplina și legile romane. La Antiohia, unde guvernatorul trebuie să fi fost un sadic sexual, violările erau foarte frecvente, iar unele femei pentru a-l evita se aruncau în fluviu. Chiar și Maxentius (306-312
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cea a lui Dioclețian (284-305). Numărul indicativ al acestor persecuții, reluat și de Paulus Orosius (385-418), discipolul sfântului Augustin (354-430), în Istoria contra păgânilor, redactată între anii 417-418, avea să domine fantezia istorică a epocii antice și a evului mediu. Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că Roma nu a emis nici un edict contra creștinilor, spre deosebire de edictul asupra sacrificiilor din anul 250, promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a condiționat pentru multă vreme istoriografia creștină, iar faptul este cu atât mai natural cu cât a impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale: cu mare greutate textele unor edicte și rescripte, precum și unele procese-verbale ale interogatoriilor au fost deja marcate uneori de împodobirea hagiografică. Istoricii păgâni fac aluzii rare referitor la problema persecuțiilor, iar cei contemporani, în cele mai multe cazuri, dispun doar de sursele creștine care au prezentat evenimentele, în opinia unora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doctrinelor subversive, care devenea periculos pentru stat, prin Decius, loveau cultul și doctrina însăși, declarate ilicite și nefaste în esența lor. Între unii și alții, există o diferență substanțială de intenții, de metodă și de luptă, care apare evidentă din rescriptele lui Traian și ale lui Hadrian pe de o parte, și din edictele lui Decius, lui Valerian și ale lui Dioclețian pe de alta. Din porunca sa au fost desemnate comisii locale pentru înfăptuirea legislativă a edictului. Acesta a fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin revocarea edictelor și restituirea bunurilor confiscate Bisericii, după ce împăratul Valerian a căzut rob la barbari. Gallienus, fiul lui Valerian, a oprit persecuția începută de tatăl său împotriva creștinilor, oferind tuturor ierarhilor acestui cult pacea și trimițând până și un rescript către Dionyssios, Pinnus și Demetrios precum și către ceilalți episcopi din Egipt. Prin rescript, recunoștea creștinismul ca asociație și poruncea să i se restituie bunurile confiscate: Am poruncit să fie propovăduită în întreaga lume binefacerea decretelor mele milostive, pentru ca să vi se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rob la barbari. Gallienus, fiul lui Valerian, a oprit persecuția începută de tatăl său împotriva creștinilor, oferind tuturor ierarhilor acestui cult pacea și trimițând până și un rescript către Dionyssios, Pinnus și Demetrios precum și către ceilalți episcopi din Egipt. Prin rescript, recunoștea creștinismul ca asociație și poruncea să i se restituie bunurile confiscate: Am poruncit să fie propovăduită în întreaga lume binefacerea decretelor mele milostive, pentru ca să vi se redea peste tot locașurile de cult și să vă puteți bucura și voi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor soldați de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei zeilor Romei, fapt mărturisit chiar de el în rescriptul asupra sacralității matrimoniului. Întrucât religia romană inspirase legi drepte și sacre, decor și demnitate poporului roman, cauza principală a măreției Romei, a fost protejată permanent de zeii nemuritori ai acesteia. Asemenea multor romani iluștri, ca împărat simțea îndatorirea categorică și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acționau în detrimentul religiei romane și, chiar mai mult, tindeau să se universalizeze. Universalizarea creștinismului era un fapt împlinit, pe când cea a maniheilor se afla încă la începutul ascensiunii sale, pătrunsese în Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate, care l-ar fi determinat pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care se pare că i-a dictat o rugăciune în vis, rugăciune recitată apoi de armata sa, Licinius s-a arătat ca binevoitor închipuit al creștinilor. La 13 iunie 313, ambii auguști, Constantin (306-337), Licinius (308-324), publicau de comun acord rescriptul de la Milano, lăsând creștinilor libertatea de cult. Augustul Orientului, fiind implicat în erorile păgânilor, nu a reușit să înțeleagă și nici să accepte creștinismul elementar al colegului său occidental, preluând comportamentul acestuia drept o strategie de înlăturare a sa. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
elementar al colegului său occidental, preluând comportamentul acestuia drept o strategie de înlăturare a sa. În aceste condiții, Licinius s-a dezlănțuit împotriva a tot ceea ce era creștin și creștinism pentru a îndepărta pericolul presupus. În orice caz, la momentul rescriptului de la Milano, auguști se aflau în sintonie; textul ne informează asupra intenției auguștilor și funcționalității râvnite de către aceștia, în folosul statului și al păcii Imperiului: Noi, deci Augustul Constantin și Augustul Licinius, întâlnindu-ne folositor la Milano și discutând toate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene, declarate solemn de către Galerius (311), și finalul tragic al opozanților creștinismului, era de negândit ca Licinius, care își dăduse acordul în promulgarea rescriptului de la Milano (313), deși era de credință păgână convinsă, să se fi ridicat împotriva creștinilor și a religiei lor. De fapt, persecutând creștinii, Licinius voia să-l umilească pe Constantin, care la prima vedere nu era în măsură să intervină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Imperiul roman de Orient, condus de Licinius, mișcările pacifiste erau susținute tacită de ierarhia ecleziastică, ca și altădată în timpul persecuțiilor anticreștine, în Imperiul roman de Occident, aflat sub domnia lui Constantin, aceste motive cândva justificate erau acum depășite datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în practică. În aceste condiții, mișcarea pacifistă nu mai putea fi justificată. Aici, episcopii învățau poporul asupra schimbării evenimentelor în favoarea creștinismului, în timp ce suveranul dăruind libertate Bisericii, o consolida prin legi promulgate în favoarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspândeau oriunde printre supușii săi, împăratul Constantin a dat un decret (30 iulie 318) prin care îi obliga pe fiii veteranilor să presteze serviciul militar. Persistând adversitatea acumulată în epoca precedentă față de viața militară și amplificându-se destul de alarmant după rescript milanez (313), măsurile legislative au avut efecte modeste. Plecând de la aceste rezultate, și dorind să înăbușe subterfugiile și evaziunile, Constantin a dat un alt decret (320) anulând privilegiilor oferite ecleziasticilor și tuturor acelora care ar fi intrat în rândul clericilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu Rusia. În același an, 1907, se puneau bazele Antantei (Tripla Înțelegere). Crizele care vor urma nu vor angaja coalițiile în confruntări decisive. "Criza bosniacă" a fost cauzată de diferendele existente între Serbia și Austro-Ungaria în problema bosniacă (1908). Prin rescriptul imperial din 5 octombrie 1908, Francisc Iosif anexa Bosnia și Herțegovina, contând pe sprijinul militar al Germaniei. A fost, într-adevăr, un triumf al diplomației germane și austro-ungare. Agravarea relațiilor franco-germane declanșează a doua "criză marocană" (1911), urmată de presiunile
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pacific, parlamentarism, partidă, plenipotențiar, prerogative, proclamație, raport, reacționar, republică, rezoluțiune, suveranitate, tiranie, umanitate ș.a.; b) justiție-administrație: abuz, administra, autonomie, citațiune, crimă, daună, delict, filială, inculpat, infracțiune, ingerință, instanță, interpelație, jurisdicțiune, minoră, monedă, organizare, pledoarie, posesiune, posibilitate, procedură, promulgare, recensământ, rector, rescript, riveran, sancțiune, sentență, societate, transdanubian, vamal, valida ș.a.; c) economie: agiu, anuitate, bancă, bilet, breveta, buget, bursă, capital, cesiune, comerț, compensație, concurență, construcție, contracta, creanță, credit, debitor, demonetizare, diurnă, dividende, emisiune, excedent, export, garanție, impozabil, imputare, fiduciar, fiscal, product, proletar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]