167 matches
-
deci autenticitatea, tradiției ortodoxe, cu rol antieretic. Eusebiu nu se mulțumește doar să relateze, în mod constant - însă - citează izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
și spirituale, instituite de Dumnezeu!!" Propunerea lui Festi este transpusă în practică cu data de 15 noiembrie 1856, cu toate că pentru meritele sale deosebite în plan școlar Moise Panga a fost premiat încă din 1843 de către Hofkriegsrath-ul din Viena. Ulterior, prin rescriptul nr.12387 din 8 iulie 1857 al Locotenenței cezaro-crăiești din Sibiu, dascălul Panga este găsit nevinovat și repus în drepturile sale. Ca urmare el se stabilește la Orlat în calitate de director al Școlii normale, al cărui elev fusese în urmă cu
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX-lea. În 1834 sediul Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericii. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi. Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
externă, cu totul deosebită de cea sârbească». După alegerea noului patriarh, în persoana episcopului Samuil Mașirevici, sinodul întrunit în data de 26 august 1864, s-a pronunțat în principiu pentru separarea bisericească a sârbilor și românilor din Banat și Ungaria. Rescriptul imperial din 24 decembrie 1864, al lui Francisc Iosif, a confirmat această înțelegere și a încuviințat înființarea unei mitropolii ortodoxe române, cu sediul la Sibiu, în fruntea căreia era numit arhiepiscop și mitropolit Andrei Baron de Șaguna. Sub jurisdicția acestei
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
49.287 florini și 24 de cruceri, sumă însemnată pentru acele timpuri făcând comparație cu întreaga avere a comunității Racovița care abia se ridica la suma de 5.116 florini și 26 cruceri. Hotărârea foștilor grăniceri a fost sacționată prin rescriptul împărătesc din 27 august 1861, doi ani mai târziu la data de 22-24 aprilie convocându-se la Sibiu în cancelaria "Astrei" prima ședință a reprezentanților foștilor grăniceri. Aceasta a fost condusă de către căpitanul pensionar racovicean Dionisie Drăgoiu, alegându-se primul
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
12 decembrie 1863 comitetul ales împreună cu președintele său, Stezar("Stejar") Constantin, a primit confirmarea guvernului țării și a fost însărcinat cu elaborarea "Statutelor" și administrarea fondului. Neaprobate de către forurile superioare în redactarea inițială, acestea au trebuit modificate primind acceptul prin rescriptul împărătesc nr.5530 din 10 martie 1871. Definind scopul "Fondului Școlastic", "Statutele" făceau părtași la el pe toți grănicerii și urmașii lor legitimi, administrarea sa urmând a se face de către ""Reprezentanța generală a foștilor grăniceri"", printr-un comitet ales din
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
edict de prigonire a creștinilor, mult mai crud; conținutul acestui edict este azi cunoscut grație unei scrisori a sfântului Ciprian, scrisoare adresată lui Succesius, episcopul de Abbir Germaniciana (Epistole l XXX). Sfântul Ciprian începe astfel: "Împăratul Valerian a expediat senatului rescriptul său cu care a hotărât ca episcopii, preoții și diaconii să fie imediat trimiși la moarte... " („episcopi et presbyteri et diacones incontinenti animadvertantur"). Papa Sixt al II-lea a fost printre primele victime ale acestui edict ("Xystum in cimiterio animadversum
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
un proiect asemănător adera și mitropolitul de Karlovitz, Ștefan Stratimirovici. Mai menționam că în istoria Mitopoliei de Karloviț, există 3 perioade distincte : epoca privilegilor (1690-1779), în care viața bisericească și raporturile cu statul habsburgic erau reglementate conform privilegilor acordate; epoca Rescriptului declaratoriu, al Regulamentului și Sistemului consistorial (1779-1782-1868), și în fine epoca Rescriptului imperial (1868-1920). Rolul Bisericii Ortodoxe Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în decursul secolelor XIX și XX a fost de o importanță majoră. În
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
că în istoria Mitopoliei de Karloviț, există 3 perioade distincte : epoca privilegilor (1690-1779), în care viața bisericească și raporturile cu statul habsburgic erau reglementate conform privilegilor acordate; epoca Rescriptului declaratoriu, al Regulamentului și Sistemului consistorial (1779-1782-1868), și în fine epoca Rescriptului imperial (1868-1920). Rolul Bisericii Ortodoxe Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în decursul secolelor XIX și XX a fost de o importanță majoră. În acest efort, un loc important l-a avut crearea Mitropoliei de Karlowitz
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
săruri de aluminiu, vegetale, pastă de var, albuș de ou amestecat cu făină sau cu var stins. În urma finisării, se putea scrie pe ambele fețe. ul putea fi și reutilizat în urma răzuirii textului vechi. Pergamentul rescris se numește "palimpsest" sau "rescript". Tehnicile moderne permit atât citirea textului "nou", cât și a celui inițial, îndepărtat prin răzuire. Deși pergamentul era un material mai solid și mai suplu decât papirusul și permitea zgârierea și ștergerea textului vechi pentru a se scrie un alt
Pergament () [Corola-website/Science/313163_a_314492]
-
care a putut funcționa pe lângă „Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în acele vremuri, el fiind menționat de N.Iorga, care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei Maria Terezia din 9 septembrie 1743 care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Astfel, bisericii îi revenea prin lege obligația de a conduce și controla școlile poporale, preotul local devenind de drept directorul școlii iar protopopul, tractual, inspectorul ei. Prin vicariatele și protopopiatele subordonate, consistoriul blăjean, a adus la cunoștința tuturor preoților prevederile rescriptului gubernial nr. 9062/1855 după care, școlile de pe teritoriul fostelor regimente românești de graniță „"care sub direcțiunea militară au stat „"binișor"”, au fost puse și sub inspecția directorilor școlilor normale de la Orlat și Năsăud, ca și mai-nainte"”. Elocventă în
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
din sat purta numele de „Școala poporală elementară comunală” și în scurt timp a fost rechiziționată de către armată, ceea ce a dus la un declin evident al ei. Spre sfârșitul războiului, ea fost inclusă în așa zisa „zonă culturală maghiară” prin rescriptul împărătesc emis în data de 12 iulie 1917 la propunerea aceluiași conte Albert Apponyi. Racovița a avut numeroși reprezentanți în înființarea, conducerea și administrarea Fondului școlastic pe întreaga sa existență, oameni care s-au implicat în organizarea și gestionarea materială
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
purtat-o teritoriul limitrof al comitatelor Caraș-Severin, Hunedoara, Sibiu, Făgăraș și Brașov, cu Regatul României, în perioada iulie 1917 - decembrie 1918, după respingerea cu succes a atacului și incursiunii armatei Regatului Român în Transilvania și Banat în august-septembrie 1916. Prin rescriptul împărătesc nr. 13619, emis în 12 iulie 1917, la propunerea ministrului "Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice" (MCIP) maghiar, Albert Apponyi, s-a decretat teritoriul acestor comitate ca făcând parte din această zonă, în vederea „păzirii cetățenilor Ungariei de orice influență din
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
prin care a suspendat, cu începere din 1 iulie 1918, toate ajutoarele de stat de care au beneficiat până atunci școlile românești, întreținerea lor rămânând doar pe seama maselor țărănești. Iminenta destrămare a imperiului austro-ungar a determinat autoritățile să revină asupra rescriptului de înființare a zonei. Astfel, noul ministru "Lovasay Marton" al MCIP, a emis o dispoziție telegrafică prin care: „ ...dispozițiunile făcute cu privire la statificarea școlilor de graniță le revoc, respectiv le scot din vigoare”. Pe fondul declanșării evenimentelor ce au dus la
Zona culturală maghiară () [Corola-website/Science/314155_a_315484]
-
O serie de documente ulterioare atestă prezența de negustori și meșteșugari evrei, dar numărul lor este foarte limitat, până când li se interzice să rămână. Până în secolul al XIX-lea, evreilor din Transilvania le era interzisă locuirea în orașele țării. Prin rescriptul din 4 iulie 1781 al împăratului Iosif al II-lea s-a permis stabilirea evreilor numai în orașul Alba Iulia, cu condiția ca acei evrei să se fi născut în Transilvania sau să se fi aflat aici de cel puțin
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
de nord-est a Cetății Praga și la sud-est de Grădinile Regale. Situată lângă Mănăstirea Sf. Gheorghe, ea se învecinează cu Turnul Alb ("Bílá svěž") la vest și cu Turnul Daliborka ("Daliborka svěž") și Turnul Negru ("Černá svěž") la est. Prin rescriptul din 16 septembrie 1597, Rudolf al II-lea de Habsburg a acordat dreptul de a se stabili aici celor 24 de gardieni regali („tunarii roșii”) și membrilor familiilor lor. Ei și-au construit casele pe cheltuiala proprie. Dimensiunile mici ale
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]