1,533 matches
-
tranziției. Un ziarist i a trecut pragul casei și a scris un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina clasică are și o pianină electronică.Cânta și la chitară. Intre timp soția s-a resemnat. Dar și-a luat revanșa.S-a înnoit... „Ca și Veronica Micle Damele ce le cântați Știu ca să desfunde sticle, Dar înfundă pe bărbați”. (G.Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin de inspirație. Dar sînt mistere de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mi-am dezlipit ochii pofticioși. Îmi lipseau floricelele, în rest eram ca la cinematograf. Cu deosebirea esențială că nu mă călcasem cu nimeni pe bombeuri pentru a pune laba pe bilet. Ei, ia spune, nu e tare faza? Fotograful se resemnă și îi făcu jocul, cucerit, în cele din urmă, de verva pictorului. Era cu Antoniu sau cu Cezar? Habar n-am, nu am căutat documentele ăluia, ca să zic așa, însă dama era tare de tot... De, Cleopatra, nu degeaba le
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
multe înflorituri, o sticlă de cristal (poate, dar nu ne împiedică nimeni să gândim că era chiar așa) în care lichidul vălurea ușor, într-un clipocit mut, ca o mare în miniatură, de culoarea coniacului, captivă, dornică de eliberare, însă resemnată la gândul că doar câteva picături din ea vor cunoaște o scurtă, foarte scurtă, libertate, înainte de a începe ultima călătorie, către buze. Paranteză Dacă Jimmy l-ar urmări acum pe majordom, în timp ce se apropie tăcut de fotoliul în care stă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
puțin capul și rectifică: — Poate că da. Fratele meu se înrolase pe când era încă student și fusese trimis într-o insulă din sudul Pacificului. Însă ăzboiul se terminase și noi n-am mai primit nici o veste de la el. Mama se resemnase la gândul că n-o să-l mai vadă niciodată. Eu nu aveam însă o asemenea premoniție. Eram absolut convinsă că o să-l vedem cât de curând. Am crezut că m-am împăcat cu gândul, însă pe când mâncam supa aia delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ăsta, vă înșelați amarnic. Vreau un copil de la dumneavoastră. Dacă v-aș fi cunoscut cu multă, multă vreme în urmă, când eram amândoi încă singuri, poate ne-am fi căsătorit și aș fi fost cruțată de actuala suferință. M-am resemnat la gândul că n-am să pot fi niciodată soția dumneavoastră. Ar fi grosolan din partea mea să vă înlătur soția și nu m-aș putea împăca cu gândul acesta. Doresc să vă devin amantă. (Nu-mi place cuvântul, însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
presă că le-ar putea crește procente electorale, respectiv, ratingul, pe de alta. Dincolo de semnificațiile în plan european, e limpede că forțele naționaliste din România au primit un nesperat balon cu aer. Partide muribunde și formațiuni politice ce aproape se resemnaseră că sosise vremea retragerii s-au îmbățoșat brusc, retrimițând în arenă tot ce-aveau mai bun în materie de nesimțire, isterie și demagogie. În lumea normală, atunci când apar situații dificile - cu atât mai mult chestiuni ce amenință înseși bazele societății
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
plină figură și, fiind tânăr, țesuturile mele sufletești nu știau ce-i aceea ofensa. Izolat și recalcitrant, nu cunoscusem până atunci experiența usturătoare a cenaclurilor. Așa că am fost luat ca din oală. Fiind o persoană reactivă, nu m-am putut resemna și am ripostat. Cum să ripostez decât prin scris? Scriam nu ca să pot fi asimilat de cei din generația mea, ci dimpotrivă, pentru a mă delimita de ei și chiar a mă distanța. De ei? De care? Cine era atunci
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
atunci găsesc una pe care scria "Verflucht sei dieser Ring" (Blestemat fie acest inel). Chéreau inventează rafinat gestualitatea în albia muzicii și a cuvântului. Reușise să convertească fabulosul obscur, conflictele dintre "zeii" Walhalei într-o poveste a umanității suferinde. Mă resemnez că de această dată nu voi vedea nimic. Tot la Bayreuth, Daniel Barenboim, tânăr, dirija în 1981 Tristan și Isolda. Anii elanului inițial de a lucra împreună sunt apropiați. Ascultăm acum o versiune care poate întrece în autenticitate înregistrări performante
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
Asachi a știut să se oprească la timp. A scris poezie doar atîta vreme cît a simțit că poate aduce realmente ceva nou; cînd a văzut că poezia lui neoclasică începe să dateze, depășită de noile orientări romantice, s-a resemnat și a ieșit din joc. A compus cele mai semnificative versuri cam între 1809 și 1828, deci înainte de izbucnirea romantismului; primul său volum, antologie de autor, apare abia în 1836 la Iași (Poezii), majoritatea concepute însă cu mult mai devreme
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv rătăcit într-un regim sever de extremă stângă. De ce se lasă atunci atât de ușor înfrânt? Răspunsul e simplu. Pentru că e prea moale, melancolic și resemnat într-o epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter dintre Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai lovit, tocmai
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
a femeilor. Femeile fac și desfac, își protejează tainele, au grijă de morți și comunică cu aceștia firesc. O scenă minunată deschide filmul, scenă care mi-a amintit de vechiul sat românesc cu femeile vîrstnice care nu numai că așteaptă resemnate moartea, dar o și administrează în beneficiul comunității. Pe muzica unui tango vechi, înveștmîntate în negru, cu basmale pe cap, răfuindu-se cu un vînt puternic acestea curăță mormintele; este imaginea unei Spanii vechi a tradițiilor, - regizorul a filmat în
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
sunt prin urmare povestite și răspovestite, interpretate și suprainterpretate, fără ca această insistență asupra lor să ni le clarifice. În plus, grefierul are câteodată viziuni, iluminări, alunecări într-un alt plan decât cel al realității propriu-zise; comisarul pare să se fi resemnat cu lipsa oricăror noutăți în mersul anchetei; iar judecătorul are probleme tot mai mari cu vederea. Ceea ce poate fi văzut nu poate fi înțeles, decât prin acționarea unui comutator al viziunii. Ieșite la suprafața societății, personajele fantastice (Sadim, piticul cocoșat
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
într-un ocean de fluctuații cu neputință de influențat. Și cum una din trăsăturile speciei umane este ca, suferind de un morb al amînării perpetue, să întîrzie mereu să-și clarifice moral dramele trăite, nu-ți rămîne decît să te resemnezi la rîndul tău. Nu tu ești chemat să faci dreptate în lume și cu atît mai puțin să-ți luminezi semenii. Doar n-o să îndrepți de unul singur universul, mergi așadar și caută-ți consolarea în chichițele teoretice al obsesiilor
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
semenii. Doar n-o să îndrepți de unul singur universul, mergi așadar și caută-ți consolarea în chichițele teoretice al obsesiilor tale filozofice. Acolo poți delira în voie fără teama că vei produce o cît de minimă perturbație la scară planetară. Resemnează-te, asadar. Ei bine, Glucksmann refuză să se resemneze. Numărîndu-se printre gînditorii pentru care rostul filozofiei stă în încercarea de a-i trezi pe contemporani la conștiința lumii în care trăiesc, filozoful francez scrie polemic și coroziv împotriva psihologiei înmărmuritoare
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
mergi așadar și caută-ți consolarea în chichițele teoretice al obsesiilor tale filozofice. Acolo poți delira în voie fără teama că vei produce o cît de minimă perturbație la scară planetară. Resemnează-te, asadar. Ei bine, Glucksmann refuză să se resemneze. Numărîndu-se printre gînditorii pentru care rostul filozofiei stă în încercarea de a-i trezi pe contemporani la conștiința lumii în care trăiesc, filozoful francez scrie polemic și coroziv împotriva psihologiei înmărmuritoare de care se suferă astăzi mințile europenilor: o psihologie
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
basarabeni nu sunt deloc iubiți și înțeleși, cum se așteptau. Dimpotrivă, sunt persecutați, chiar repudiați, suspectați. Crezând că se salvează la români, basarabenii refugiați urmează o altă serie de umilințe și de suferințe. Despărțindu-se de rușii sovietizanți, de basarabenii resemnați cu ocupația rusească, refugiații descoperă că, în 1949, românii (la început, numai ardelenii) sunt la fel de detestabili, de răuvoitori: "Autoritățile ne pândesc, ne iau periodic, ne mai sperie, ne mai întreabă dacă nu ne-am răzgândit (cu repatrierea)... Noi... ne vedeam
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
de vin alb, am mâncat varză călită" Produc rău în jurul meu, fără să vreau, și asta mă deranjează cel mai mult, că oameni nevinovați suferă din cauza mea", a punctat Voiculescu, care spune că pune răul înainte, dar că nu e "resemnat". Am dus un război cu demnitate, dacă e nevoie îmi duc viața mai departe în penitenciar, tot cu demnitate. La demnitate și la onoare n-am să renunț", a arătat președintele fondator al PC. Întrebat cum și-a petrecut noaptea
Sentință în dosarul ICA: cele trei soluții posibile. Voiculescu: Dacă e nevoie, îmi duc viața în penitenciar, cu demnitate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81778_a_83103]
-
de vin alb, am mâncat varză călită" Produc rău în jurul meu, fără să vreau, și asta mă deranjează cel mai mult, că oameni nevinovați suferă din cauza mea", a punctat Voiculescu, care spune că pune răul înainte, dar că nu e "resemnat". Am dus un război cu demnitate, dacă e nevoie îmi duc viața mai departe în penitenciar, tot cu demnitate. La demnitate și la onoare n-am să renunț", a arătat președintele fondator al PC. Întrebat cum și-a petrecut noaptea
Sentință în dosarul ICA: cele trei soluții posibile. Voiculescu: Dacă e nevoie, îmi duc viața în penitenciar, cu demnitate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81777_a_83102]
-
Locul unde victimele virusului letal vor fi îngropate este el însuși controversat: oficialii care transportă cadavrele au fost așteptați de protestatari săptămâna trecută, care cred că proximitatea cimitirului improvizat le pune viața în pericol. Într-un final, nemulțumiții s-au resemnat, iar trupurile au fost îngropate. Episodul este emblematic pentru a revela problemele logistice cu care se confruntă oficialii însărcinați cu sumbra sarcină de a îngropa victimele virsului fără ca acesta să-i infecteze pe cei vii, comentează WP. Lucrurile devin și
EBOLA: Cadavrele, mai contagioase decât pacienții vii by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82150_a_83475]
-
harduri și softuri specifice, ei sunt permanent în contact cu materia sonoră. Pentru ei compoziția este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator. - Ești deopotrivă compozitor și pianist. Cine este
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator. - Ești deopotrivă compozitor și pianist. Cine este mai resemnat, compozitorul sau pianistul? - în nici un caz nu este o competiție. Fie și pentru
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
terminarea slujbei religioase, să-și pună pe hîrtie impresiile. În privința stofei din care era croit elvețianul cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
e vizitat de o muză stranie/ îi șoptește ceva ce nu poate desluși." (p. 26) Nici cafenelele nu sunt în stare să-l scoată pe poet din starea de vague a l'âme. Izolat, el îi privește cu o curiozitate resemnată pe cei din jurul său și își notează ironic marile lor "angoase". Printre cuvinte se poate citi lipsa de comunicare, temperatura existențială sensibil diferită care desparte drama foarte reală a poetului de cea mai mult sau mai puțin fantezistă a cititorilor
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
cu ochii În lacrimi” (p.201). Ca și compatriotul nostru Caragiale, ghinionist În seara premierelor pieselor sale, Flaubert va face teatru În viață. Dacă Însă Ion Luca a avut parte, ulterior, de succese scenice autentice, „autorul Doamnei Bovary se va resemna să exerseze scriitura cu voce tare a lui Roland Barthes sau teatrul crud al scriiturii” p.205). În final, după ce elucidează chestiunea bovarică În literatură, cum ne și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]