1,256 matches
-
cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-a consemnat senin
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în jurul căreia gravitează starea de spirit a localității elvețiene. Amărăciunea cu care Toni Halter înfățișează simptomele unei schimbări pe care elvețienii o trăiesc fără s-o conștientizeze nu poate fi egalată decît de luciditatea autorului. O amărăciune calmă și definitiv resemnată, ca cea încercată în fața unei răsturnări implacabile: enoriașii simt că nu se mai regăsesc în sacramentele bisericii și cu toate acestea le este jenă să-și recunoască alienarea în fața preotului. Și cu cît ruptura crește mai mult cu atît li
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
cât trebuie, epic cât cuprinde, Constantin Arcu, încă pândit de tentația anecdoticului, a senzaționalului din mass-media sau a facilelor reglări de conturi pe plan local, își confirmă vocația de prozator mai ales atunci când se implică în existențe aparent neînsemnate și resemnate, iluminate subit de mesaje dintr-o lume paralelă.
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
poveste pariziană. Gheorghe Mocuța este un talentat poet optzecist din Arad, pe care am avut privilegiul să îl cunosc la ediția din anul 2006 a celebrului Salon du Livre de la Paris. Mai degrabă timid, avea întipărită pe față o tristețe resemnată. Oarecum aerian, era și nu era cu noi acolo, ne vorbea dar în permanență părea preocupat de altceva, aveai uneori sentimentul că în mijlocul conversației gândul îi zbura în altă parte. Ulterior, i-am aflat drama. Gheorghe Mocuța nu venise la
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
cu multă dezinvoltură toate straturile limbii. Bețivul incurabil, fost pe vremuri strungar de categoria 1 la IMGB, mereu cu sudalma grea, apăsată pe buze și cu pumnul strâns pentru a lovi, mama terorizată de un soț violent, posesoarea unui bun-simț resemnat, care dorește să-i facă viața suportabilă copilului ei, filosoful interiorizat ce-și pune sub semnul întrebării propria identitatate, domnișoara notar, modernă emancipată, șoferiță de Matiz și abonată la "Elle", "Cosmopolitan" și "Financial Times", tinerii studenți care stau în gazdă
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
tulburată din somn răcnește în direcția sursei de gălăgie: — Liniște! Nu ne putem odihni! Faceți băiatul să tacă! Băiatul, cu mersul lui împleticit, atârnat de gâtul tatălui, urlă, plânge, cu ochii dați peste cap. Părintele își vede de mersul lui resemnat, de mângâieri și alintări. Exasperată, femeia își lungește gâtul peste pervaz și vocea stridentă plesnește din nou, fără mila: Faceți băiatul să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
imaginea de sine, se zdruncină autoîncrederea, siguranța de sine. Momentul pare imposibil de depășit cu forțe proprii. Dacă În această fază nu intervine cineva sau ceva, el are toate șansele să rămână un om mutilat sufletește, fără identitate, marginalizat și resemnat, Împins la 38 periferia societății, de unde, Întoarcerea la statutul inițial devine destul de improbabilă. În concluzie, trebuie să recunoaștem că șomajul este o problemă a oricărei societăți În tranziție În care statul are cel mai important rol În soluționarea perioadelor de
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
lacrimi mama lui Costăchel. Parcă ar vrea să spună ceva, dar nu are glas - a completat Măriuca. O lumânare ardea la capul bătrânului... Costăchel s-a așezat pe marginea laiței, i a luat mâna uscată într-a lui, privindu-l resemnat. În liniștea ca de templu, doar răsuflarea grea a bătrânului sublinia trecerea clipelor. La un timp, lui Costăchel i s-a părut că în mâna secătuită de vlagă a tatălui a pâlpâit o urmă de viață, în timp ce pleoapele au tresărit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a marilor sale creații scenice. Întîlniri epocale, ecouri În rîndul publicului, opinii ale criticii. Evenimente istorice dramatice. Jocuri de culise dezagreabile. Finalul este trist, Aglae Pruteanu suferind pe motiv de pensionare prematură și, În ultimele rînduri, chiar privind oarecum /senină, resemnată, drumul ineluctabil „care duce la liniște eternă”. O calitate a acestor amintiri (Începute, timid, În 1915 și redactate, efectiv, după 1918) este discreția absolută asupra vieții personale a artistei. Dacă n-ar exista un indiciu discret, ai crede că iubirea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru' curat, să-nlemnesc!". Virgil se feri de orice comentariu, însă îl întrebă cu o figură pe care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Auzi? Ziceai că parcă nu-i așa de insuportabil, ă? Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai problemele mele de sănătate. Da' eu, cu ficatu' meu, nu mai suport..." Asistenta o privi cu un aer resemnat: "Vreți să țin eu seminarul?". "Te-aș ruga!", se miorlăie madama. Adaugă cu un gest repezit: În fond, nici nu-i cine știe ce pentru tine. Doar ai mai ținut tu o grămadă..." "Bine, nu-i nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
duc să vorbesc cu Costache și cu Măriuța ca să aibă grijă de tine până luni, când venim cu un nou transport. Îi bine, Vasilică băiete? Răspunsul nu a venit îndată. După o scurtă veme însă s-a auzit un „Bineee” resemnat. Tristeța din privirea bolnavului oglindea părerea de rău pentru faptul că rămânea atâta vreme fără tovărășia cărăușilor. În cele din urmă, a închis ochii, semn că nu are încotro și va suporta și acest supliciu. Cotman a ieșit grăbit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rătăcit, dar nici n-ar fi vrut să-l mintă. Temerile lui legate de accidentul de bicicletă erau desigur justificate, căci se Întîmplase de cîteva ori să fie lovită de bicicliști. Îi vedea de la distanță, știa ce urmează și accepta resemnată că, În continuare, destinul nu-și va face decît datoria. În spații oricît de largi sau pe alei Înguste, veneau spre ea ca hipnotizați - probabil Îi atrăgea ca un magnet tocmai frica ei. CÎnd ajungeau În apropiere, deveneau nesiguri, Își
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mărite cîndva cu un polițist. Habar nu avea că, la cîteva minute după plecarea ei, Christina și Vic Îi vor proiecta un cu totul alt viitor. Într-adevăr, după ce Kiki fu În sfîrșit Împachetat pentru expediere și, cu un aer resemnat, Își luă rămas-bun de la părinții săi, și după ce Marychka Îi asigură Încă o dată că va avea grijă de el ca de ochii din cap, odată cei doi plecați, confuzia și tensiunea mocnită de pînă atunci dispăru ca prin farmec, În locul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la noi. De fapt, pot să vă dezvălui că e vorba tot de niște extratereștri, dar de o natură ceva mai complicată. Colonelul Își desfăcu bretelele pantalonilor, iar după ce descheie și nasturii prohabului, se aplecă mult În față, sprijinindu-și resemnat coatele pe birou, În așteptarea intervenției asistentei, care Între timp intrase În cabinet, urmată de secretară. Cele două se apropiară prudent, pășind pe vîrfuri, ca și cum ar fi pregătit o ambuscadă. — Nici nu mă așteptam să fie altceva, Majestate. De fapt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic, Îi șopti Marlon la ureche. Mi-ai putea Împrumuta o sută de dolari? Naggie confirmă oftînd resemnată. Abia după aceea, actul lor clandestin se consumă În liniște. Este cunoscut faptul că una din proprietățile metafizice ale cristalului constă În realizarea unui coridor Între dimensiunea fizică și cea mentală, permițînd proiectarea energiei la distanțe de mii de mile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se va mai Întoarce, dacă vor mai fi vreodată Împreună. CÎnd, Într-un tîrziu, deschise din nou ochii, o văzu pe Marychka roșie În obraji și transpirată, trăgîndu-l furioasă după ea pe Kiki, care i se Împotrivea bosumflat și totodată resemnat. Ceea ce nu Însemna altceva decît că lucrurile reintraseră oarecum pe făgașul lor normal. Între timp, folosindu-se de Aurametru, Joanna Jeni Începuse examinarea cîmpului auroral al participanților, cu scopul de a alege persoana căreia să-i Încredințeze misiunea cea mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că extratereștrii nu-s decît un fel de securiști. Și, În orice caz, ăsta care te-a adus aici are ordin să nu ne facă nici un rău, Îl asigură David. Vocea nu-i mai era iritată, ci domoală și oarecum resemnată. Și dacă nu se mai Întoarce niciodată? — Are să se Întoarcă repede, fii fără grijă. — Dar dacă Între timp pățește ceva? N-o să știe nimeni unde suntem! Modul cum pui problema dovedește că ești un tip destul de inteligent. Atunci Într-adevăr
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pe măsură ce orele de așteptare se prelungeau, Michel devenea tot mai prietenos, căutînd să-și disimuleze neliniștea Îndărătul asigurărilor vehemente că totul se va termina cu bine, destinate aparent lui Pablo, care, la rîndul său, le accepta cu o recunoștință Întrucîtva resemnată. Era de altfel convins că Michel nu e un oarecine, de vreme ce Vic se ostenise să-l tîrască pînă În grota aceea și i se adresase cu savantule, numai că acum Îl frămîntau cu totul alte gînduri. Nu știa dacă Vic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl cam indispunea pe colonel, că În pereții intestinali există la fel de mulți neuroni ca și În creier, și Îi vorbi despre obiectivul său principial, de a restabili echilibrul concentrației de neuro-transmițători prin acțiunea unui cîmp electromagnetic de slabă intensitate, acceptă resemnat schema de tratament propusă, tocmai din cauză că gesticulația excesivă a medicului și abundența de termeni specifici din explicațiile sale sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de tratament
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe vremea Războiului Rece, fusese el Însuși un mare patriot, și tocmai de aceea hotărîse să urmeze cariera militară. Numai că, pe măsură ce se apropia de pensie, era tot mai convins că ar fi trebuit să se facă medic veterinar. Oftă resemnat și Împinse cu amîndouă mîinile În birou, ca să se poată ridica, scoțînd și un mic geamăt. Trupul lui masiv se puse anevoie În mișcare, parcurgînd cei cîțiva metri care Îl despărțeau de fereastră. Odată ajuns acolo, după ce reuși să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
undeva către mine și Încă nu ajunsese. Nu se mai ostenea să-și toarne În pahar. Bea lichiorul direct din sticlă și Îmi relata destul de incoerent peripețiile personajelor sale, ca și cum ar fi fost vorba despre niște cunoștințe comune. Îl ascultam resemnat, fără să acord vreun credit fabulațiilor generate de exaltarea lui bahică. Se făcuse tîrziu, eram și obosit, nu mai aveam puterea să-l contrazic. Nici n-ar fi folosit la nimic, dimpotrivă, probabil că l-ar fi Întărîtat. Inițial crezusem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În ,,decor,, să se ofere următorului client, dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]