14,792 matches
-
pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu și amintirile. În ele se ascund taine multe, patimi, respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli. Ca și în teatru. Misteeeerr! Merg pe srada Regală și văd că un marinar ars de soare se uită pișicher la mine. Mă opresc și...marinarul nu e marinar, e Dragoș Buhagiar, care nu e în carne
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
controversată, suferința, degradarea, farmecul și povara lui Narcis, a pactului cu Diavolul. Dimensiunea acestui zbucium este redusă cumva, pe scena de la Odeon, chiar din lipsa spațiului. Mișcările, drumurile își reduc, astfel, din amplitudine, deși era atîta nevoie de ea, de respirație. Extraordinară, în planul dansului, este relația dintre Dorian Gray și Sibyl Vane, între Răzvan Mazilu și copila Oana Cojocaru, elevă la școala de balet, cea mai complexă și împlinită relație din acest spectacol. Fără fisură. Absolut tulburătoare. Amestecul de fragilități
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
artistică, în care stabilitatea și acțiunea au mai degrabă înțelesul de static și activ, Hans Mattis Teutsch face o adevărată radiografie a universului artistic, a creativității ca act asumat, pornind de la enunțurile unei pedagogii elementare. Tonul apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul, fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
simțit la acest spectacol încă un plus de rafinament, de siguranță, de forță, un soi de libertate a unui om obișnuit deja cu sensul cuvintelor și poveștilor, a spațiilor mentalului autorului, a personajelor sale, cu structura și tăietura replicilor, cu respirațiile piesei, ale tipului special și aproape pervers în care este construită și elaborată tensiunea. De orice fel. Vlad Massaci este un fin prelucrător pe scenă a dramatismului acut din piesa lui LaBute. Un text, și aici este, din nou, lovitura
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
de a fi reținut drept document pentru Istoria literară", "niște poeme incendiare cu Ťscamatori botoșiť, Ťoameni de fierť, Ťsoldați de plumbť, Ťcântece de fierť, "cu pâine și sânge și cu multă ură și sete de acestea", "o poezie mare, cu respirație de epocă și frământări specifice unei schimbări de veac "". Impresionat total și surprins de curajul și entuziasmul literar al confratelui său, devenit un personaj aproape ireal, Marin Preda asistă la proces și, îngrijorat de soarta acestuia, după două săptămâni de la
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
Cărtărescu au supraviețuit ca povestitori. Ioan Groșan și-a reeditat de curînd Caravana cinematografică și pare ieșit din cărți. Nouăzeciștii dădeau semne, la un moment dat, prin Ioana Drăgan, Răzvan Petrescu, Răzvan Rădulescu sau Adrian Oțoiu că vor avea o respirație mai lungă decît antologiile anuale ale lui Dan-Silviu Boerescu. Excepția se numește Răzvan Petrescu, cel mai bun dintre ei și, cu trei volume de proză scurtă apărute în șapte ani, profesionistul absolut al genului. Figură aparte mai fac Tudor Octavian
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
toamna acestui an. De ce este el un mare scriitor?" Se întreabă marele - la rândul său - prozator brazilian Moacyr Scliar. "Mai întâi, pentru că știe să creeze personaje de neuitat? Apoi, pentru că își stăpânește la perfecție textul, Verissimo scrie așa cum respiră dar respirația lui e mai ales inspirație. Din inteligența și cultura lui răsar neîncetat idei originale, care lărgesc orizontul cultural al cititorului Și, mai ales, pentru că face ca viața noastră să fie mai bună..." Pe lângă "pofta de viață" în fața hecatombei ce se
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
și prin forța revigoratoare și curativă care îi este atribuită. Acesta se vede și prin puterea cu care sărutul este investit pentru a transmite suflul vital. Este cunoscut episodul biblic în care profetul Elisei reînvie un copil mort prin practicarea respirației gură la gură: ,Elisei ș?ț s-a suit și s-a urcat pe copil. Și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mîinile pe mîinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
puse la index, recuperându-se editorial un trecut interbelic și un sertar (nu foarte plin) anticomunist, în ultima perioadă asistăm la o veritabilă deplasare înspre roșu. Se scrie despre comunismul suprapus cu însăși viața autorului, intrat în pielea și în respirația acestuia, dificil, dacă nu imposibil de eliminat ca un simplu parazit inaderent la organism. Scade și vârsta memorialiștilor și, implicit, se micșorează distanța dintre referentul scrierii lor și cel al experienței personale. Dispare senzația de lume veche și neverosimilă, frumoasă
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
-i de friptură,/ mândra de țucat în gură.// Viața mea-i de umplutură./ Mândra, de țucat în gură."), un fel de copilărire poetică, după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și extravaganțele sale, acoperă o rană nevindecabilă: aceea a expulzării, a tăierii fiului din mamă
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
sadismul tău de altădată." Jurnalul înregistrează energiile obsesiilor și viselor unei minți torturate astfel din ambele sensuri. Concurența permanentă între vise și vanități redundante dă seamă de contrariile firești dintre om și scriitor. "Jurnalul a fost atîția ani chiar duhul, respirația egală a minții mele"; de aceea nu e sigur dacă literatura se scrie din obsesiile vieții sau dacă fantasmele literaturii tensionează viața. Cert este că jurnalul este literatură și încă una la cel mai înalt nivel. Artificiile și stilul ficțiunii
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
pe marginea scrisului sînt deja o marcă înregistrată. Dincolo de impresii și analize, Jurnalul rămîne aceeași fascinantă, pentru că înșelătoare, walk on the deepest side, în "basementu-ăla întunecat" unde orice accent îți stîrnește emoții uneori violente. Dacă nu ți s-a tăiat respirația avansînd homeopatic și visînd pagini din Orbitor, dacă nu faci parte deja din "secta" cititorilor drogați cu fantasmele lui Cărtărescu, mai bine nu te aventura nici între copertele acestui jurnal. Ambele cărți sînt traseele paralele care se intersectează ale aceleiași
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
vreo aventură scripturală, la nivel de stil sau de metadiscurs, suficientă sieși. Dumitru Ungureanu scrie ca mulți alți prozatori care nu te plictisesc, dar nici nu au prea multe de spus. Puținele lucruri care se întâmplă în prozele sale au respirație scurtă, sunt banale, dar nu în sensul unui banal recuperat și resemnificat, ci pur și simplu neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul filozoafei sunt cu adevărat autobiografice așa cum o indică mărcile textuale, atunci lucrurile sunt și mai triste, căci subiectul
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
și emoțiile, amplificînd, iarăși, tensiunea. Gîndul regizorului Tompa Gabor și a colaboratoarei lui, scenografa Carmencita Brojboiu mi se pare una din cheile majore ale spectacolului. Într-un soi de intimitate, în acest amfiteatru grecesc în miniatură, simțindu-ne umerii și respirația, atît de aproape unii de alții, ne simțim și complicitatea, de multe ori prezentă în noi, în imediatul existenței. De aceea, Corul am găsit că devine aici nu doar un simplu comentator, rezoneur, ci unul dintre vinovați. Un Cor destrăbălat
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
descripției neutre, detașate) cu a II-a, ca pentru a putea empatiza mai mult cu personajul său favorit, George Bălăiță surprinde în mișcările ușoare, de noctambul odihnit, ale lui Antipa clipele miraculoase ale acestei transformări: " Aprinzi o țigară. Felicia doarme, respirația este calmă, liniștitoare, te așezi în fotoliul Baroni. Este trecut de miezul nopții. În marele cosmos ceva s-a schimbat. Să prinzi esența acestei schimbări, trecerea întunericului spre lumină. Frigul spre căldură, adâncul spre înalt. Să fii întrebat: de ce? Și
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
cumpătat. Clasicismul și, în special, Romantismul s-au întemeiat pe un tip de substanță asociativă, rezultată din armonia plămînilor și a bronhiilor la nivelul cărora s-a situat aura muzicii culte, dar și din simultaneitatea diversității ca principiu metabolic înlănțuitor. Respirația artei sonore savante romantice, de pildă,este o îmbinare de idei și combinații exaltate de sentimente, ca niște unelte periculoase și îndrăznețe, greu de pus în ordine și de strunit. Dacă în Clasicism spiritul era o coardă ce nu vibra
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
de altfel. Aproape muzical. Oglinzile reflectă și ele cât de murdar pot goliciunea peretelui opus, cojit indecent de vopsea. Undeva în colț, un mop dizgrațios care, dacă ar fi insuflețit, ar avea cu siguranță tendințe suicidare. Și acum - țineți-vă respirația! - aruncăm o privire în toaleta propriu-zisă! Nimic altceva decât closetul. Dar vă mai amintiți closetul din Trainspotting!? Cu siguranță, așa ceva nu se uită ușor! Uh, bine că am ieșit înainte să ne vărsăm mațele! Roșul acela era prea natural. Și
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
Cărtărescu și Nedelciu, iar ea avea în spate o lungă experiență cenaclistă a lui „împreună”. Experiență a unui spirit literar comun împărtășită mai apoi (în plin nouăzecism) de autorii Tabloului de familie, ai lui Cinci sau de brașovenii Pauzei de respirație (printre care Andrei Bodiu și Caius Dobrescu, doi din coordonatorii Junilor...). S-ar putea chiar spune că spiritul cenaclist însuși se continuă la Brașov (la București a murit odată cu întîlnirile lui Mircea Cărtărescu) prin acel masterat de Literatură și comunicare
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
tensionați, parcă nedormiți. Tropăiau pe loc. Cel mai posomorât popor din lume. Și cu toate acestea se opri lângă ei. Nu pentru că ar fi avut nevoie de ei, ci pentru că transmiteau o obișnuită căldură omenească. Aerul geros se topea sub respirația lor. Privea vânzătoarele înfofolite care scoteau din butoaiele înalte crapi grași, cenușii. Îi aruncau direct pe cântar. Peștii se zbăteau în ger. Vânzătoarele întrebau pe fiecare cumpărător: suna ca un refren, ca o mantra. Urechea profesorului Andrews prinse melodia acestui
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
aidoma unui tren apa e plină de strigăte geamul e spart îl lipești cu banda adezivă a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
ce îmi pare că aș avea nevoie oare de ce aș mai clama o lipsă, unde nu atît, Ce am făptuit cît mai ales Cine am fost, făptuind? nu putem nici măcar muri fără de tine atît de aproape ne ești, încît însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul divinul e mereu cu un pas înaintea noastră îmi înalț capul în noapte întîmpinînd ce-a fost, așadar ceea ce gîndesc a
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
Alexandru LUNGU Ochi nesfârșit șarpele sacru încătușat de umbrele veacului în respirația mitică a pietrei așteaptă răscumpărarea clipei foșnetul de sus e acelaș cu tainica adiere de jos așteptarea se face ochi nesfârșit dincolo de orbirea oglinzilor Pasărea din așteptare privirile prinse în capcana oglinzii preschimbă neîncetat culorile lumii și adâncesc lumina tresărită
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
totul revine: moda, gusturile, ideile... îi luă mâna, care-l mângâia ușor prin bluza întredeschisă a pijamalei și i-o așeză, frumos, peste plapumă. Apoi se întoarse spre noptieră, aprinse lampa, luă cartea și se prefăcu că citește. La fiece respirație efluviile parfumului îi umpleau nările cu încăpățânare. Cine putea fi? Ana... Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
unul, Tristan Tzara. Aude un fel de vacarm, de mare durăt, de opinteli, de pietre veșnic rostogolite, simte miros de praf și de pulbere, un gust de sudoare și sânge. Ajung până la El, amestecându-se cu tămâia, și nori de respirație puturoasă. Dar mai sunt și roze, mai sunt și pe covoare se mai toarnă parfume tari, și mai adie, totuși, câte-o mireasmă dinspre crângul acela înflorit. Doar uneori se-ntoarce spre Sine și-și zice: Doamne, de ce nu pot
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]