10,353 matches
-
toată țara, băteau cenaclurile literare care deveniseră adevărate curse de șoareci, iar ŤCîntarea Românieiť, singura supapă permisă, producea în serie slăvitori cu ziua, cu bucata sau cu toptanul." Iar o anume artificializare a prozei face ca personajele să nu poată "respira din toți plămînii", văzîndu-se reduse "la o viață latentă", situație sugerată printr-o comparație... agricolă: "Sînt tot mai puțin romanele generoase, cele care asigură un cîmp larg de mișcare pentru niște personaje semnificative și interesante și în tot cazul coerente
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
-a unui glas, -/ prin soarele rar cum ar străluci cuvintele/ tăcerea zădărnicește aurul acestui ceas"), Emil Botta ("Puneți mîna/ pe Ucigașul arborilor"). în unele cazuri, nu se poate stabili prioritatea. Vinea i-a anticipat pe unii sau pe alții. A respirat însă aerul tuturor. Într-un stil prea literar și imagé sînt scrise prozele din Descîntecul și Flori de lampă (1925): Cărările răcoroase măcinau la lumină veșnicul lor mucegai hrănit cu hoituri, larve și ouă de furnici și lăcuste. Spațiul se
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
1925): Cărările răcoroase măcinau la lumină veșnicul lor mucegai hrănit cu hoituri, larve și ouă de furnici și lăcuste. Spațiul se limita ca o colivie imensă prinsă în gratiile soarelui. Suluri de vapori se învîrteau pe raze izolate și se respira un parfum ud și seminal, plin de moartea apelor". Unele dintre aceste bucăți sînt niște "eboșe de poeme în proză", cum le-a numit M. Petroveanu, unul din primii lor comentatori de după al doilea război. M. Zamfir le-a examinat
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
autoarei apare dezamăgitor precum un tată kaftian cu fizionomia mult agravată, împătimit colecționar al "înjurăturilor picante, asasine", "creații ingenioase demne de iadul cel mai adânc", pe care le utiliza cu delicii, degajînd un aer tiranic: "n-am curaj nici să respir în prezența lui, darmite/ să-l fac atent că-mi displace la el ceva. îndur stând/ locului, cu grijă să nu-mi scârțâie scaunul,/ să nu mi se facă sete, să nu mă doară burta,/ să nu tușesc, să nu
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
acesta ar fi fondul,/ cerul și sfera, spațiul tău/ de manevră și antrenament./ Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul tău păzitor/ te ține strâns, nedureros,/ de mâna cu care scrii" (Spațiul de manevră). Figurînd o extremă frăgezime morală
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
cerul și sfera, spațiul tău/ de manevră și antrenament./ Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul tău păzitor/ te ține strâns, nedureros,/ de mâna cu care scrii" (Spațiul de manevră). Figurînd o extremă frăgezime morală, înaripații divini traduc o
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
ființa ți se relaxează tandru. Este un loc în care conversația este ceva firesc, plăcut, tonic. Este un loc în care bunele maniere sînt repuse în circulație. Pășind aici, ies din infern. Peste tot obiecte vechi, recondiționate sau nu, care respiră bun gust, cochetărie. Canapeluțe, fotolii mici, joase, scaune cu mătase, lăzi de zestre, candelabre. La belle epoque! De undeva vine și se strecoară o muzică divină, se amestecă cu mirosul lemnului din pardosele, cu mirosul fiecărui obiect în parte, cu
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
la o agricultură ecologică... Am avut și noi o dată minte! Fin"că, îți spun eu, nici nu ne primea UE cu tinicheaua asta comunistă de coadă! Venea domnu" comisar Verheugen și... Vezi în reportaj vreo urmă de irigații ? Sahară! Pământul respiră ușor, de parcă ar mesteca gumă. Solul e liber de contracte... -Vezi-vezi, că intri în ferma LPF-ului și... De fapt, prietenul are dreptate, mi-am zis. Iacă-tă, altă gândire științifică stă la baza agriculturii: pământul este lăsat să se odihnească
Vizită de lucru cu amintiri... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12725_a_14050]
-
debutant din Oglinda literară, de data aceasta un bărbat, invocă o lume a umezelii obscure, mai degrabă igrasioase decît la vedere. El șoptește insinuant și senzual: Încet, te rog, încet / sărută-mă pe frunte / să-ți simt umezeala sufletului. / Nu respira! Aburul tău / inspirat de lăcomia mea, / va umezi și sufletul meu./ Contopiți, vom traversa / rîul cu nuferi albi." (Copilărie-umbră) Nu putem încheia acest excurs prin ceea ce s-ar putea numi Sentimentul umidității la români, decît în Muntenia, iar acest lucru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
copilăriei). După cum imaginea viitorului se încarcă de același expansionism al eului nesătul (lumea sensibilă, înghițită cu lăcomie, e digerată fără-ncetare, asimilată în chip de metafore): "Nu știu dacă și-l va ține sau nu. Un inel de cuvinte./ Melancolia respiră suavă prin el. O garoafă festivă/ Iubirea: succesivele stări de asediu pe hărțile ei!// O cameră albă într-o dimineață din viitor.../ Cînd vechile palate vor fi devastate de iarbă;/ O pereche de cai alergîndu-se; unul alb/ Altul roș!// La
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
ne informează la un moment dat că îmbrăcații în superbe costume naționale - Maria Cârneci, Radu Ciordaș, Margareta Clipa, Nicoleta Voica, Dinu Iancu Sălăjanu și Florica Zaha (dacă am omis pe cineva, îmi cer scuze...) - se numesc în limbaj curent populăcioși. Respirăm fericiți: fătuca are dreptate: interpreți de muzică populară ni s-a părut dintr-odată o sintagmă greoaie, lungă, vetustă și chiar ridicolă. Pe când populăcioși este o definiție incomparabil mai explicită, mai concretă și, în orice caz, cu mult mai intimă
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
99-lea de apariție (XCIX). La anul sărbătorește suta! Ce-i drept între revista fondată de Garabet Ibrăileanu și Constantin Stere, și cea de astăzi, singura legătură este numele. Deși revista a obosit puțin, deși este uneori excesiv de palidă și respiră cam greu, lectura ultimului număr (8-9 / 2004), coordonat de Liviu Ioan Stoiciu, arată că ea are încă resurse și îți poate oferi pagini de mare interes. Astfel sînt fragmentele inedite de jurnal ale scriitorului Mircea Ciobanu, din anul 1981. l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
regizoarea preferă filmările cu soft focus, imaginea fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene Hackman) sau Harry Callahan (Clint Eastwood), deși
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
autorul, în toamna acestui an. De ce este el un mare scriitor?" Se întreabă marele - la rândul său - prozator brazilian Moacyr Scliar. "Mai întâi, pentru că știe să creeze personaje de neuitat? Apoi, pentru că își stăpânește la perfecție textul, Verissimo scrie așa cum respiră dar respirația lui e mai ales inspirație. Din inteligența și cultura lui răsar neîncetat idei originale, care lărgesc orizontul cultural al cititorului Și, mai ales, pentru că face ca viața noastră să fie mai bună..." Pe lângă "pofta de viață" în fața hecatombei
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale, toate zvîrlite printre
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
Diaconu (care pînă la Cuprins ajunge, sic, Diaconescu...), cîteva Inedite. Ultima-ultimă poezie e Matrimonio segreto, care spune de-a dreptul ce pregătise, ca pe cuminecătură, vers cu vers, un volum de volume cu titlu frumos: ,Bea apă din degetele mele. Respir în verdele său/ Amîndoi am navigat din subpămînt pînă la iubire./ Acum sau niciodată spune el/ Și eu îl cer de bărbat în limba morților." O limbă care se învață, din curiozitate și din teama de rece, cum învață domnișoarele
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
cu întinderile de apă, și-a dat seama și, după ce a lăsat sinistrații câteva zile să se simtă fiii ploii, a ieșit la televiziune lămurindu-i că suprafața inundată nu reprezintă decât un minuscul 1 la sută din suprafața patriei. Respirăm ușurați. Odată cu vitejii noștri oameni politici (neînfricați de învolburarea apelor) care pot să-și înceapă pregătirile fizice și psiho-tactice pentru alegerile anticipate, că era cât pe ce să-i încurce amărâții ăia cu inundațiile lor cu tot... În sfârșit, se
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
din texte de frontieră (jurnal-publicistică-proză) apărute la începutul anilor '90 în ,Luceafărul", ,Adevărul literar și artistic" și alte publicații culturale. Indiferent de temă, de subiectul abordat, intensitatea privirii autorului pare să modifice structura realității, însăși compoziția aerului pe care îl respirăm. Locurile și lucrurile familiare capătă o lucire stranie, gesturile cotidiene se înscriu într-o mecanică absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian Popescu fojgăie cerșetorii, mutilații, estropiații, surdomuții și nebunii cu acte, o umanitate bolnavă
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
a-și atinge scopurile fără a avea vreun scrupul în a folosi orice metodă, talentul de a-și asocia elementele declasate ale societății au constituit arme redutabile. Moștenitor al unei întregi tradiții de lupte violente pentru putere, Ion Iliescu a respirat de mic aerul fetid al nesfârșitelor comploturi, al înfruntărilor cu deznodământ sângeros din interiorul sectei comuniste. După decembrie 1989 el n-a făcut decât să aplice - când mai radical, când mai relaxat - aceste învățături. Și totuși, inculparea lui Ion Iliescu
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
lui Ion Iliescu pune, cel puțin pentru mine, și o problemă de cronologie. De timing, cum s-ar spune. Dacă Iliescu ar fi fost arestat, judecat și inculpat încă din 1990, totul ar fi fost în regulă. Am fi putut respira ușurați, convinși că epoca asasinatelor politice a apus în România pentru totdeauna. Nici în 1996 n-ar fi fost târziu, cu condiția ca lui Iliescu să i se fi alăturat în boxă complicii acumulați în intervalul scurs. Nici măcar în 2000
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
că filele citite în revistă l-au impresionat, le-a caracterizat ,un torso de Hercule". Desprindea din ele o forță și un elan care aparțineau geniului și voia să urmărească atent ce se întâmpla cu natura grandioasă și temerară care respira în ele. Chemarea produce minuni. Goethe răspunde laconic: ,Mă întorc la Faust". Peste câțiva ani, la 22.05.1797, își implora colegul să sacrifice o noapte fără somn ca să poată desluși, scrutând din afară, rețeaua de fire care alcătuiesc pactul
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
vineri spre sâmbătă, indica direcția Teatrului. Vremea a fost cu noroc, adică, cum se spune în buletinele meteo, răcoroasă pentru această perioadă a anului, ceea ce a făcut ca înăuntru, în "etuva culturii" (Sorin Vieru), să se poată cât de cât respira.Cu toate acestea, la etajul 4, în ziua de 3, în mulțimea adunată la "lansarea lui Cărtărescu" aerul era rarefiat ca pe un vârf de munte. Mult mai respirabile au fost lansările din vârf de clădire, de pe terasa Teatrului. În privința
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
cele axate pe calitățile lui intelectuale ieșite din comun, care îi atrăseseră la un moment dat faima ambiguă de "cel mai inteligent om al Europei"; iar pe de alta, cele vizând dinamismul și comportamentul social excesiv al unui om care "respira mai repede, vorbea mai repede, asimila mai repede decât alții" - și care, dacă era contrazis, putea avea ieșiri pe măsură, uimind sau consternând după caz. Prietenul său Rudolf Kassner observase de altfel, după o lungă perioadă de întrerupere a relațiilor
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția opusă țelului său. Cu glas scăzut, apăsat, i-am spus birjarului: "La gară!" Știam că întoarcerea la hotel era încă exclusă. Keyserling închise ochii, respira tare cu gura larg deschisă, murmurând când și când "grand huit", dar birjarul pricepuse și ajunserăm astfel la restaurantul gării. Keyserling îl pofti: "Veniți încoace, mai avem mult de mers." Calului îi fu legat de gât un sac cu hrană
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Genevei. Am oprit o clipă și am arătat spre sentința biblică. "Mai departe", rugă Keyserling încet și insistent, "te rog mai departe, să nu zăbovim lângă minciuna asta." Abia când zărirăm sclipirea Mediteranei la Saintes Maries, își încrucișă ambele brațe, respiră adânc și exclamă: Iar acum să vorbim numai cu taurii negri și caii albi - ei cel puțin ne înțeleg."
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]