207 matches
-
Ciopraga într-o recentă discuție cu prilej aniversar. Da, profesorul Ciopraga se alăturase, firesc, tandemului; era mai tînăr, mai alegru în tot ce făcea, dar și mai politicos-retractil; triumviratul acesta aducea Universității, în cumplit post-stalinism, un aer cît de cît respirabil. Ai terminat facultatea în '57 și ai intrat în ceea ce se chema presa locală. Pe-atunci presă însemna o foaie de patru pagini. Unica. Era un... organ. Cumplit! Am intrat nu pe post de redactor (ar fi trebuit să am
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
politică la UE, pe 28 noiembrie, la Vilnius, în detrimentul ofertei venite din partea lui Vladimir Puțin, aceea de a integra Kievul în Uniunea Euroasiatică. Întrebată de către sursa citată dacă exercițiul militar de la granița Rusiei va face aerul politic și mai greu respirabil înainte de summit-ul de la Vilnius, un oficial NATO a precizat că cele două evenimente nu sunt corelate în vreun fel. "Momentul și localizarea Steadfast Jazz a fost plănuita cu mult timp în urmă și le-au fost comunicate și partenerilor
NATO își flexează mușchii la granița Rusiei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55250_a_56575]
-
pe o progresivă particularizare: de la general-uman la uzual și de la uzual la actual. Subtilitatea acestui glissando nu este numai de ordin compozițional. Sugestia mai profundă e că în jurul personajului central sunt cercuri de timp tot mai condensat și mai puțin respirabil, amenințând să-l sufoce ori să-l modifice. Departe de a fi decupată și translată de pe cerul senin al unei veri eterne, silueta lui Moromete se micșorează, se comprimă, ajungând în cele din urmă la scara problemelor lui atât de
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin o permanentă frăsuială agresivă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi - măcar și pentru o clipă - acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabila. În Gară de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordite, localurile sclipesc elegant și prosper. E o plăcere să intri și să comanzi pînă la trenul spre Sinaia, un arhisofisticat sandwich. Sinaia? Păi, ajuns în Sinaia, după ce-
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
comportament politic reformist popularitatea să-i fi scăzut la fel de dramatic. Dar cel puțin ar fi rămas ceva în urma sa. Ar fi rămas o țară în curs de însănătoșire, o clasă politică mai puțin cupidă și coruptă și un climat social respirabil. Indeciziile, bâlbâielile și naivitățile sale ne-au scos, însă, din toate jocurile internaționale serioase. Și asta în ciuda împăunării cu mari realizări în politica externă. Cât de mari sunt realizările, se vede. Iar cele care sunt, se datorează exclusiv calculelor, mai
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
televiziune să nu mai facă nici o referință la isprăvile lor. Cu alte cuvinte, să-i retrimită în anonimatul păstos din care au ieșit, scoși cu forcepsul ordinului de partid. Evident că dintr-o dată aerul vieții publice românești ar fi mai respirabil și lumea ar avea ocazia să vadă și alte chipuri decât cele prematur buhăite de îmbuibarea galopantă ale politicienilor naționali. într-un fel, probabil că tocmai asta speră membrii partidelor:să-și tragă răsuflarea după nesfârșitele hărțuieli la care îi
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
puțin, așa ar trebui să se întâmple în chip pe de-a-ntregul obiectiv. Din simplul motiv că, înainte de a fi o colecție de studii asupra unei perioade - prin forța istoriei - datate, volumul Alexandrei Ciocârlie reprezintă un eseu extins, centrat - deplin respirabil - pe literatură. Că în cauză se află nu una oarecare, ci, probabil, cea mai limpede și mai exactă dintre literaturile lumii, că de la sintaxa impecabilă a autorilor clasici până la structurile interne ale limbajelor de programare din informatică nu e decât
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
de sarcină. Îmi lipseau cele patru anotimpuri cu care crescusem. Îmi lipsea mâncarea mamei și conversațiile nesfârșite despre nimicuri femeiești. Îmi era dor de casă. Da, îmi era dor de aerul asta dubios din București. Credeți-mă, este mult mai respirabil decât cel din Dubai. Cand reușeam să vin acasă, fugeam să-mi iau covrigi cu iaurt și mă duceam în Herăstrău. Știți câtă fericire se gaseste într-un covrig? Îmi umpleam bagajul de eugenii și cireșe de vară și mă
Confesiunile dureroase ale unei stewardese din România. "M-am învinuit mult timp" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21555_a_22880]
-
o metaforă irezistibilă pentru orice scriitor. În ceea ce mă privește, mi-ar fi mult mai ușor să mă descurc într-o astfel de lume decît o pot face în lumea reală. De aceea, în nevoia de a găsi un loc respirabil, citind, mă refugiez adeseori acolo. Din bibliotecă lumea se vede cu mai multă îngăduință decît din alte spații, asta fiindcă intervin o serie de operatori estetici care te ajută să păstrezi acea distanță senină față de lucruri. Altfel, cum mai e
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
pe care o trăiești parcurgînd cartea Madeei Axinciuc. E ca și cum ai pătrunde într-un univers în care singura formă de inteligență admisă e cea de tip lingvistic. O inteligență a cărei hrană sunt cuvintele și pentru care aerul, ca să fie respirabil, trebuie neapărat să fie alcătuit din noțiuni. Protagonistul cărții - Moise Maimonide - este el însuși un cărturar de tip lexical. Pentru un astfel de învățat, universul e pretextul de care are nevoie pentru a-și crea propria lume filologică: una ridicată
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
refer acum la poezie - știu că este teritoriul cel mai urgisit, dar evit să-mi dau cu părerea acolo unde nu cred că mă pricep. Vreau, în schimb, să-mi mărturisesc gravele deziluzii trăite în domeniul prozei. În atmosfera greu respirabilă a Epocii de Aur am fost fericit să descopăr prozatori ale căror (puține) cărți le-am citit cu sufletul la gură, entuziasmat. Or, aproape nici unul dintre aceștia nu se află azi în rafturile librăriilor. La început am avut răbdare, apoi
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
descoperă, traumatizat, drama de a nu mai putea fi altminteri. Nimic din neoexpresionismul tinerei generații predispuse la suferințe de tot soiul, care de care mai însângerate, nu e de regăsit aici. Și totuși, senzația de pustiu și de aer greu respirabil e dominantă tocmai din cauza încăpățânării de a nu vedea în lucruri sau oameni mai mult decât ceea ce sunt. Chiar natura și cosmosul - despre care minimalistul Sociu vorbea până acum cu reținere - devin, prin simpla lor existență, potrivnice: „vântul rece îți
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
dantesc, inclusiv procedurile alegorice, lexicale și prozodice ale divinului florentin. Dacă vom adăuga și empatica admirație pentru poetica lui T.S. Eliot, ne explicăm gradul sporit de dificultate al poeziei lui Montale în comparație cu poezia unui Saba sau Ungaretti, mai „umană”, mai respirabilă, parcă. După ce i s-a decernat Premiul Nobel (1975), Montale renunță la structurile articulate tematic, oferind culegeri în formă de note de jurnal, fragmente și diverse, titlurile acestora fiind pe măsură: „Jurnal din ’71 și din ’72” (1973), „Caiet pe
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
de năzbîtii e o simplă aflare în treabă. De regulă, se recurge la un vulgar sofism. De vreme ce, izolați la munte, dădeam impresia că se putea funcționa normal în contextul mizerabil de atunci, înseamnă că, indirect, legitimam acel context, calificîndu-l drept respirabil. E ca și cum ai spune: de vreme ce ai supraviețuit unui taifun, înseamnă că taifunul are și părți buneș...ț Nu poți să nu te miri cum de au ieșit din această populație nefericită, dar precaut resemnată, atîția îngeri exterminatori". Sechele și lichele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
a sinucis. Matei a putut pleca cam după un an, datorită intervenției personale a președintelui Giscard d'Estaing, dar pentru soția mea a fost o dramă pe care i-am impus-o". Ajuns, în fine, într-o atmosferă pe deplin respirabilă sub unghi civil și moral, Pavel Chihaia își continuă travaliul de istoric de artă, închinat Evului de mijloc, publicînd trei cărți în Danemarca, una în Spania, una în Germania, precum și o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
în "etuva culturii" (Sorin Vieru), să se poată cât de cât respira.Cu toate acestea, la etajul 4, în ziua de 3, în mulțimea adunată la "lansarea lui Cărtărescu" aerul era rarefiat ca pe un vârf de munte. Mult mai respirabile au fost lansările din vârf de clădire, de pe terasa Teatrului. În privința taxei de intrare, cei care au vizitat Târgul miercuri, joi și vineri au avut ghinion, pentru că au plătit 30.000, cât o carte cu preț redus, în timp ce la sfârșit
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
fîșii inegale de un șir de blitz-uri. Prima parte, mai curînd bricolaj decît compoziție, scoate în față, de dragul contrastului, decorul. Cîte ceva din solidaritatea de început, destrămată pe drum, inevitabil, în profiluri de autor, cîte ceva din aerul timpului, respirabil, orișicît, în anii de formare, din ce în ce mai îmbîcsit în deceniul "impunerii" lor ca alternativă, extremele "întîmpinărilor", toate, prinse de Chioaru într-un argument mai lung decît se obișnuiește, cu iz de mărturisire, par detalii dintr-un atac de noapte. Între critică
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Mengistu. Abia în momentul în care personajul principal nu mai e eroul, cînd nu teza povestirii este în prim-plan, ci curgerea ei, iar personajele se pot numi, de exemplu, Gyorgos (George), Alexis (Alexandru), Iannis (Ion), atmosfera devine în fine respirabilă și injuriile sînt doar amărăciune. în contradicție cu aceste figuri aeriene, personajele feminine sînt reprezentante perfecte ale lumii în care se trădează și se rănește la fiecare pas, în care dragostea nu există decît ca sex și prostituție. Povestirile sînt
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
fugise din țară, hotărâse acest pas teribil, într-o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc. Era în zori, după banchet. Orașul arăta bine la ora aceea, încă adormit, tăcut, cu străzile aproape pustii, aerul era respirabil, împrospătat de răcoarea nopții. Gașca lor de zurbagii (veseli-chercheliți-fără griji, doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
un vis din care nu te hotărăști: să trăiești, sau să plutești peste orașul nopților nedormite. Spune-mi, când rămâi singură, ai degetele mai lungi? DATORIA DE A FI TOAMNĂ Ce scenariu! Societate obeză! Din tramvaie nu coboară niciun adevăr respirabil. Plouă. Dar ploaia nu are destule argumente. E o liniște fără consecințe, un timp bătrân - l-am recunoscut după ghetele pe care le purta și anul trecut - e o tristețe ieftină, gata plânsă. Iar eu îmi îndeplinesc din ce în ce mai greu datoria
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
și la absența etichetei și ștaifului din conținutul manifestării. Eleganța, fastul, prețiozitatea lojii sunt substituite la Carbondale de decența, frugalul și firescul unor întâmplări sonore care, chiar dacă nu se desfășoară în spații neconvenționale, sunt îmbibate de atmosfera naturală, întru totul respirabilă a unor concerte ad-hoc, derulate într-o manieră deopotrivă familială și colocvială. Părăsirea lojii și opțiunea pentru strapontine ori pur și simplu pentru niște bănci ordinare se săvârșește sub imperativul timpului (lumea vine la concert direct de la serviciu sau de la
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
slujul își au rolul lor. Cînd scrii un articol ești lunetist. Așa că nu de noi dialoguri care sfîrșesc în vechi dileme avem nevoie. Ci de niște franctirori intelectuali cu ochi buni și mînă sigură care să ne facă viața mai respirabilă. Dacă vrem să scăpăm de burduhanul puhav al culturii române trebuie să țintim direct la cap. Acolo unde loviturile nu mai pot fi amortizate și nici protezele de prea mare folos." (p. 132) În concluzie, un autor de viitor al
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
în prefectura Ishigawa și, pe atunci, avea 94 de ani. A murit anul trecut. Auzisem că răcise și m-am gândit că era posibil să fie un semn. Chiar îmi murise bunicul? După un timp, aerul a devenit din nou respirabil. Când am trecut de stația Hibiya, o stație mai înainte de Kasumigaseki, m-a cuprins o tuse oribilă. Toți călătorii au început să tușească fără oprire. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Lumea din jur se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă mișc. La Nijūbashimae, peronul e pe partea opusă, de aceea pe la stația Ōtemachi mă mut la ușa cealaltă. La Ōtemachi se mai eliberează, așa că nu e prea greu să mă deplasez la ușa opusă. Aerul din metrou devine mai respirabil. În ziua aia mă pregăteam să fac mutarea asta și am deschis ochii. Nu puteam să mă deplasez fără să deschid ochii, nu? (râde) Dar, ce să vezi, mi-am dat seama că respiram foarte greu. Simțeam o presiune puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui ca un cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii și aprinde veioza. Continuă să stea nemișcat pe salteaua patului, în aerul greu respirabil din pricina căldurii toride de august care transformase Bucureștiul într-un adevărat cuptor. Avusese un coșmar. Poate și datorită faptului că pentru prima oară executase o sentință de condamnare la moarte. Ca să rămâi în toate mințile pe front, trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]