723 matches
-
un „ilustru necunoscut” și că, prin această numire, Regența s-a compromis iremediabil, ea apărând în ochii opiniei publice ca o instituție aservită guvernului. De asemenea, ministrul țărănist Grigore Iunian spunea că din acel moment ""a hotărât să îmbrățișeze cauza restaurației ... țara nu mai avea nicio cârmă, nici o axă, deoarece regența era un caraghioslâc! - ne trebuia o monarhie solidă"" . Constantin Sărățeanu a ocupat funcția de membru al Regenței în perioada 9 octombrie 1929 - 8 iunie 1930, când a demisionat pentru a
Constantin Sărățeanu () [Corola-website/Science/306359_a_307688]
-
More în 1535, episcopul John Fisher în același an și Thomas Cromwell în 1540. În anul 1598, un călător german, Paul Hentzner, a numărat mai mult de 30 de capete pe pod: Această practică a fost oprită în 1660, după restaurația regelui Carol al II-lea Construcțiile de pe Podul Londrei au creat un risc mare de incendiu și au mărit greutatea pe care trebuia să o suporte arcadele; ambele cauze au contribuit la distrugerea podului de câteva ori. În anul 1212
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
În plus, într-un context în care conceptul de instaurare a unui stat sovietic în Basarabia în 1918 a fost formulat numai după Al Doilea Război Mondial, a fost total anacronică afirmația precum că rebelii din Hotin au luptat pentru restaurația puterii sovietice și reunificarea cu patria sovietică. Istoriografia ucraineană consideră actual în contextul în care regiunea Hotinului a devenit o partea a Ucrainei, Răscoala de la Hotin drept o parte a istoriei proprii.
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Restaurația () este numele dat perioadei din Istoria Franței între 1814 și 1830. Restaurația reprezintă revenirea regimului monarhic, suveranitatea fiind exercitată de către monarh în limitele Cartei din 1814. Regimul a luat naștere în urma abdicării lui Napoleon Bonaparte la data de 6 aprilie
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
Restaurația () este numele dat perioadei din Istoria Franței între 1814 și 1830. Restaurația reprezintă revenirea regimului monarhic, suveranitatea fiind exercitată de către monarh în limitele Cartei din 1814. Regimul a luat naștere în urma abdicării lui Napoleon Bonaparte la data de 6 aprilie 1814 și durează pînă în anul 1830. Aliații coaliției antinapoleoniene consideră că
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
de 22 iunie 1815 în urma înfrângerii lui Napoleon în Bătălia de la Waterloo. Perioada cuprinsă între revenirea lui Ludovic al XVIII-lea pe tron la data de 8 iulie 1815 și Revoluția din 1830 este cunoscută sub denumirea de "a doua restaurație". Perioada este marcată de domniile lui Ludovic al XVIII-lea și după moartea acestuia la data de 16 septembrie 1824 de cea a fratelui său, Carol al X-lea. Viața parlamentară a fost foarte agitată și a fost dominată de
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
este un istoric grad militar naval, fiind în general cel mai înalt astfel de rang în orice țară. Folosirea sa cea mai cunoscută a avut loc în Germania; cuvântul german este "Großadmiral". În perioada Restaurației burbonice din Franța, gradul a fost unul onorific, echivalent cu cel de mareșal în Armata Franceză. În Marina Germană, gradul era echivalent celui britanic de admiral of the fleet sau celui american de fleet admiral. El a fost instituit în
Mare amiral () [Corola-website/Science/324650_a_325979]
-
bătălia de la Waterloo, angajând fără ordin o serie de atacuri precipitate de cavalerie, necoordonate cu infanteria și artileria. Spre seară conduce apoi cu bravură atacul „Vechii Gărzi”, iar când înfrângerea devine inevitabilă, încearcă să se lase ucis. După a doua restaurație a Bourbonilor, Ney a fost judecat pentru trădare de un tribunal format din Mareșali, dar a subliniat că este "pair" al Franței și a cerut să fie judecat de un tribunal format din egalii săi. Tribunalul Mareșalilor s-a declarat
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
din cea de-a doua categorie fac parte “daimyo de exterior”, care au fost inamicii clanului Tokugawa în lupta de la Sekigahara, fiind socotiți drept niște posibili rivali. În ultima parte a regimului Tokugawa existau circa 300 de daimyo, iar o dată cu Restaurația imperială Meiji din anul 1868, ei au dispărut. În urma reformei Taika, din anul 645, vechii șefi de clanuri și-au menținut statutul. Reforma Taika a fost înfăptuită în urma distrugerii de către prințul Nakanoe a clanului Saga, care reușise să înlăture pentru
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
rol se numeau "taikomochi" sau "hōkan" și erau bărbați. Abia în secolul XVII rolul a fost numit "onna geisha" (女芸者, „gheișa feminin“) și a fost preluat de femei. Perioadă geisha a cunoscut o înflorire în secolele XVIII și XIX. După Restaurația Meiji (1868) rolul lor s-a schimbat. În majoritatea orașelor mari existau "hanamachi" („cartierele florilor“) unde exitau prostituate (geisha). În prezent în Japonia există numai câteva "hanamachi", ca de exemplu în Kyōto, care este centrul culturii gheișa. Prima gheișa albă
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
cel mai folosit de japonezi. Că toate substantivele japoneze, nu există distincție între varianta de singular și de plural a termenului. În regiunea Kansai termenii geiko (芸妓), pentru gheișa și maiko (舞妓), pentru gheișa ucenica, au fost folosiți încă de la Restaurația Meiji. Există și așa-numitele "onsen geisha" ("gheișa de băi", "onsen" însemnând "băi termale") care sunt de fapt prostituate, neavând nici pregătirea artistică și nici nivelul de rafinament al unei gheișe adevărate. În plus, în timpul ocupației americane a Japoniei după ce
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
secolul al XVII-lea a aparut tradițională "shimada", un fel de coc elaborat, purtat de gheișele consacrate. Există 4 feluri importante de "shimada": Coafurile sunt decorate cu piepteni și agrafe numite (kanzashi). În secolul al XVII-lea, și imediat după Restaurația Meiji, pieptenii erau largi și bătători la ochi, de obicei mai înfloriți pentru femeile de rang superior. În era modernă, pieptenii sunt mai mici și mai puțin bătători la ochi. Gheișele erau învățate să doarmă cu gâtul pe niște mici
Gheișă () [Corola-website/Science/303153_a_304482]
-
moștenitori, coroana revine regelui Iacob IV Stuart al Scoției astfel că Regatul Scoției intră la rândul lui în uniune personală cu Anglia. Dinastia Stuarților a fost întreruptă în timpul Revoluției engleze între 1649, odată cu execuția regelui Carol I al Angliei, și Restaurația Stuarților din 1660, când Carol al II-lea al Angliei este încoronat. În urma Revoluției Glorioase din 1689, William de Orange urcă pe tronul Angliei, instaurând astfel o monarhie constituțională. În timul domniei fiicei acestuia, Anna, ultimul monarh din Casa Stuarților
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Rigaud și Louise-Hyppolyte făcut de van Loo (ilustrația 11), dar și opere de artă că Lecția de muzică realizată de către Titian. Charles al III-lea a fost responsabil și pentru un alt palat din Monte Carlo, care i-a finanțat restaurațiile și a salvat economiile țării sale. Acest nou palat a fost Cel de-al doilea imperiu casino al lui Charles Garnier, terminat în 1878 (ilustrația 16). Primul casino în Monaco fusese deschis înainte cu un deceniu. Prin casinouri, Monaco a
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
de Duce de Orléans și de șef al Casei de Orléans (o ramură a Casei de Bourbon fondată de singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea). Tânărul prinț a vizitat Franța pentru prima dată în 1814 în timpl Primei Restaurații, stabilindu-se permanent în 1817. În 1819 tatăl său i l-a ales ca preceptor pe M. de Boismilon. La cinci ani, facultățile sale intelectuale erau dezvoltate: el vorbea și scria în franceză și germană, avea noțiuni de aritmetică, istorie
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
rege și liberali sunt însă extrem de proaste, dat fiindcă la întoarcerea în țară a lui Carol Caraiman, ulterior devenit rege al României, prin detronarea regelui legitim al țării, Mihai I al României, în 1930, prin lovitura de stat denumită eufemistic "Restaurație", I.G. Duca și Vintilă Brătianu, făcuseră declarații dure contra acestuia. În aceste condiții, sunt programate noi alegeri pentru data de 20 decembrie 1933. În prealabil însă, trebuia îndeplinită principala cerință impusă guvernului liberal de către Franța, dizolvarea Gărzii de Fier. Aceasta
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
se numărau lideri radicali și socialiști. S-au luat măsuri de înființare a unui „Comitet Central” al Gărzii, cu republicani și socialiști, atât pentru a apăra Parisul de un posibil atac german, dar și pentru a apăra republica împotriva unei restaurații regaliste. Alegerea unei majorități monarhiste în noua Adunare Națională în februarie 1871 a făcut ca aceste temeri să pară plauzibile. Populația Parisului s-a pregătit de luptă în cazul în care intrarea în oraș a armatei germane va fi o
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
la Vadu Crișului. Numele de familie al fetei era Mudura, dar în Bucuresti ea a apărut cu numele de Modura. O statuie a fetei cu ulciorul cu apă (statuia Modurei) se află și acum la fântâna Modura, la capătul Aleei Restaurației din Parcul Herăstrău. Pentru o scurtă perioadă, până în 1940, Vadu Crișului s-a numit Vadul lui Carol. Dictatul de la Viena (30 august 1940) a adus pe aceste meleaguri administrația statului ungar. Armatele horthyste au fost primite cu bucurie de populația
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
lui Stapylton și "Warwickshire", "St Paul's" și "Monasticon" (part i.) a lui Dugdale. Veniturile sale au scăzut ca urmare a faptului că librarii au continuat să-i refuze operele, iar Curtea Regală nu a mai achiziționat lucrările sale după Restaurație. În acest timp, fiul său, care-i moștenise calitățile artistice, a murit de ciumă. După Marele Incendiu din Londra el a realizat unele dintre celebrele sale "Vederi din Londra" și este posibil ca succesul acestor gravuri să-l determine pe
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
fi restaurat. Constituția octroaiată de Ludovic al XVIII-lea a aplicat un sistem limitat de monarhie parlamentară. Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conform intereselor aristocrației funciare emigrate în timpul Revoluției peste hotare și care a revenit în urma Restaurației. Deși a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziția fanatică a ultraregaliștilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea pe tronul Franței a regelui Carol al X-lea. Ludovic al XVIII
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
secolului XVIII care avea să se încheie definitive abia în 1871 prin Comuna din Paris și înfrângerea acesteia. Istoricii susțin că Revoluția franceză s-a prelungit până în anii 1870-1880. În 1830 are loc o revoluție care pune capăt în sfârșit restaurației și Dinastiei de Bourbon (după tentativele eșuate din timpul Revoluției Franceze și domniei împăratului Napoleon). În 1848 începe o revoluție care pune capăt monarhiei mileniare și este instituită Republica a II-a urmând ca în 1852 să fie impus cel
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ulterioare. Proprietatea privată era considerată sacră și inviolabilă. Ce a fost confiscat și nu a fost vândut a fost retrocedat proprietarilor. Deși catolicismul era considerat religia oficială de stat, în constituție era enunțată și libertatea religioasă. Charta Constituțională enunța că restaurația monarhică era un regim politic de compromis pentru a-și asigura niște baze solide în concepția regelui. Regele avea prerogative legislative și putea să emită ordonanțe regale. În martie 1815, Napoleon revine la conducere timp de 100 de zile, însă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
trupelor străine. Au avut loc alegeri pe baza legii electorale care dă câștig de cauza celor care susțineau revenirea la vechiul regim. “Camera de negăsit” a fost dizolvată în 1816 de rege pentru a parcurge calea de mijloc. În perioada Restaurației erau o serie de grupări: Regele a chemat la guvernare oameni politici moderați, ca Ducele de Richelieu care avusese meritul de a restabili financiar Franța și de a elibera teritoriul național. A fost un apropiat al țarului Rusiei, Alexandru I
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
să revină la conducere. Legendă napoleoniană s-a instalat în Franța abia după apariția Memorialului de la Sfânta Elena în 1823, o lucrare care nu reflectă realitatea, dar era descris un Napoleon pe placul francezilor. Interesul pentru epoca glorioasă crescuse în contrast cu restaurația modestă. Napoleon din Memorialul de la Sfânta Elena nu era acel “tiran” care fusese în realitate. În 1840, osemintele lui Napoleon au fost repatriate și reinhumate, un milion de francezi aducându-i un omagiu. În 1848, Ludovic și-a depus candidatura
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cu inscripția R.F. , iar ziua națională era 14 iulie. Drepturile civile erau promovate. În 1881 era adoptată o lege împotriva cenzurării presei. Drepturile muncitorilor le sunt recunoscute și sunt create sindicate. Învățământul primar a fost laicizat în timp ce Biserica Catolică susținea restaurația monarhei. Mulți clerici, episcopi și lideri catolici susținători ai Bourbonilor au plecat în exil. Republica devenise clar un inamic al Bisericii. Din 1869, Gambetta vorbea despre separarea Bisericii de Stat. Fetele erau educate în biserica de către învățătoare și învățători din
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]