652 matches
-
34) unde: Vs este volumul molar al solventului; dp este densitatea specifică a polimerului; φp este fracția molară a polimerului în gelul umflat; χ1 este parametrul de interacțiune solvent-polimer( FloryHuggins). Mc este un parametru de bază ce descrie structura rețelelor reticulate și reprezintă masa moleculară medie a lanțurilor polimerice între două joncțiuni consecutive. Plecând de la studiul teoretic al umflării a lui Flory o serie de autori folosesc datele de umflare la echilibru în diverși solvenți pentru determinarea parametrilor structurali ai sistemelor
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
și reprezintă masa moleculară medie a lanțurilor polimerice între două joncțiuni consecutive. Plecând de la studiul teoretic al umflării a lui Flory o serie de autori folosesc datele de umflare la echilibru în diverși solvenți pentru determinarea parametrilor structurali ai sistemelor reticulate macromoleculare /19,27 33,49-64/. Rezolvarea ecuației de calcul a valorii Mc necesită cunoașterea mărimilor Φp, χ1 și δ. Aceste mărimi au fost calculate de cercetătorii din domeniu în diverse moduri. Vlad și colaboratorii /54,55/ au calculat masa moleculară
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
din entalpia de vaporizare, ca în cazul solvenților, deoarece polimerii nu pot fi aduși în stare de vapori fără descompunere. Determinarea se face indirect, din date de solubiltate pentru polimeri liniari și ramificați și din date de umflare pentru cei reticulați. Parametrul de solubilitate al polimerului se consideră egal cu parametrul de solubilitate al solventului cu care acesta se amestecă în orice proporție fără efect termic și fără modificare de volum, sau pentru care umflarea este maximă. Astfel, în cazul polimerilor
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Parametrul de solubilitate al polimerului se consideră egal cu parametrul de solubilitate al solventului cu care acesta se amestecă în orice proporție fără efect termic și fără modificare de volum, sau pentru care umflarea este maximă. Astfel, în cazul polimerilor reticulați parametrul de solubilitate se determină experimental prin metoda umflării prin imersarea acestora în solvenți cu parametri de solubilitate crescători și se determină umflarea la echilibru. Umflarea este maximă în lichidul cu același parametru de solubilitate. Evaluarea rezultatelor se face din
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
umflării pentru evaluarea parametrilor de solubilitate a polimerilor pe bază de esteri dimetacrilici, Vlad și colab. /54,55/ au folosit drept agenți de umflare toluenul și ciclohexanul. Pentru calcularea Densitățatea de reticulare, q, definită ca fiind fracția molară a unităților reticulate, a fost calculată utilizând relația: (38) unde: M0 este masa moleculară a unității polimere. Astfel de calcule au fost aplicate și altor sisteme reticulate: viniltoluen-divinilbenzen (VT-DVB) /56/, polimerilor pe bază de esteri dialilmaleici /57/, copolimerilor reticulați ai acrilamidei și schimbătorilor
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
toluenul și ciclohexanul. Pentru calcularea Densitățatea de reticulare, q, definită ca fiind fracția molară a unităților reticulate, a fost calculată utilizând relația: (38) unde: M0 este masa moleculară a unității polimere. Astfel de calcule au fost aplicate și altor sisteme reticulate: viniltoluen-divinilbenzen (VT-DVB) /56/, polimerilor pe bază de esteri dialilmaleici /57/, copolimerilor reticulați ai acrilamidei și schimbătorilor de ioni corespunzători /49/. În aceasta din urmă, Masa moleculară medie între două reticulări, Mc cât și o masa moleculară medie teoretică între două
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
fracția molară a unităților reticulate, a fost calculată utilizând relația: (38) unde: M0 este masa moleculară a unității polimere. Astfel de calcule au fost aplicate și altor sisteme reticulate: viniltoluen-divinilbenzen (VT-DVB) /56/, polimerilor pe bază de esteri dialilmaleici /57/, copolimerilor reticulați ai acrilamidei și schimbătorilor de ioni corespunzători /49/. În aceasta din urmă, Masa moleculară medie între două reticulări, Mc cât și o masa moleculară medie teoretică între două reticulări, Mct a fost calculată folosind un raport nominal de reticulare între
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
o masa moleculară medie teoretică între două reticulări, Mct a fost calculată folosind un raport nominal de reticulare între fracția molară a reticulantului și fracția molară a celorlalți comonomeri (X): (39) Între valorile obținute pentru Mc și Mct ale copolimerilor reticulați ai acrilamidei inițiali sunt diferențe mari, deoarece apa (agentul de umflare) nu este un bun solvent pentru toate segmentele acestor copolimeri. Aceste studii au permis obținerea de informații asupra densității de reticulare după transformările chimice (degradare Hofmann, hidroliză). Rezultatele arată
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
arată că sunt mici diferențe între valorile Mc înainte și după transformările chimice ceea ce înseamnă că acestea au loc fără o modificare semnificativă a gradului de reticulare. O influență semnificativă asupra densității de reticulare o are natura reticulantului, astfel copolimerii reticulați cu N,N’-metilen bisacrilamidă (MBAA) au Mc mai mari decât copolimerii reticulați cu divinilbenzen (DVB). Alți autori /59,61-63/ folosesc pentru calcularea Mc ecuația (34), cu precizarea că pentru evaluarea parametrului de interacțiune χ1 folosesc relația: (40) unde φp
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
ceea ce înseamnă că acestea au loc fără o modificare semnificativă a gradului de reticulare. O influență semnificativă asupra densității de reticulare o are natura reticulantului, astfel copolimerii reticulați cu N,N’-metilen bisacrilamidă (MBAA) au Mc mai mari decât copolimerii reticulați cu divinilbenzen (DVB). Alți autori /59,61-63/ folosesc pentru calcularea Mc ecuația (34), cu precizarea că pentru evaluarea parametrului de interacțiune χ1 folosesc relația: (40) unde φp este fracția de volum și este dată de relația: (41) unde Vs și
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
DVB. Ca referință, s-au considerat copolimerii gel omogeni, cu aceleași grade de reticulare. Pentru rețelele omogene, echilibrul între rețeaua umflată și solventul pur se stabilește conform relației: (42) în care: χ parametrul de interacțiune polimer-solvent FloryHuggins; ν* concentrația unităților reticulate într-o unitate de volum de copolimer uscat; ϕ2 fracția volumică a copolimerului în copolimerul umflat; V1 volumul molar parțial al solventului; <α2>0 factorul de dilatare izotropică, care este egal cu raportul între diferența medie pătratică între capetele lanțului
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
diluantului, ca o primă aproximație se presupune că < α2 > 1, adică în stare uscată catenele sunt într-o stare foarte apropiată de starea de referință. Dusek folosește această aproximație pentru a determina parametrul de interacțiune χ pentru sistemul toluen polistiren reticulat pe baza unor 62 măsurători de umflare la echilibru și găsește χ = 0.46. Folosind relația (42) pentru <α2> * 1 și χ= 0.46 se poate determina ν*, pentru diverse reticulări, din umflarea la echilibru în toluen. Pentru aceasta este
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
de complecși formați prin legături de coordinație). Fenomenul de suprafață a fost studiat mult în ultimii ani cu ajutorul unor modele importante, care iau în considerare interacțiunile electrostatice și chimice /103-107/. Caracterizarea prin analiză termogravimetrică Pentru determinarea stabilității termice a sistemelor reticulate macromoleculare s-au realizat analize termogravimetrice. Utilizând analiza termogravimetrică (TG), dependența dintre pierderea în greutate și temperatură a fost înregistrată atât în aer cât și în atmosferă inertă /108/. Copolimerii cu grad de reticulare mai mare sunt mult mai stabili
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
a fost înregistrată atât în aer cât și în atmosferă inertă /108/. Copolimerii cu grad de reticulare mai mare sunt mult mai stabili termic, fapt care se manifestă deasemenea într-o energie de activare mai mare. Degradarea termică a copolimerilor reticulați sau funcționalizați cu diferite amine a fost studiată prin termogravimetrie pe un interval de temperatură cuprins între 40600 0C. Pentru studiu s-a folosit o gamă largă de copolimeri acrilici cu reticulări cuprinse între 2-20 % și funcționalizați cu etilendiamină (EDA
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Din curbele termogravimetrice a fost deteminată pierderea în greutate funcție de temperatură. S-au calculat parametrii cinetici, energie de activare (Ea) și ordin de reacție (n), folosind metoda CoatsRedfern /110/ și metoda Levi Reich /111/. Studii privind stabilitatea termică a sistemelor reticulate macromoleculare au fost făcute de numeroși cercetători pe diverse structuri, cum ar fi: copolimeri pe bază de stiren metacrilonitril /112/, copolimeri reticulați pe bază de metacrilat de metildivinilbenzen și copolimeri pe bază de stiren — dimetacrilați /113/, copolimeri reticulați ai acrilamidei
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
de reacție (n), folosind metoda CoatsRedfern /110/ și metoda Levi Reich /111/. Studii privind stabilitatea termică a sistemelor reticulate macromoleculare au fost făcute de numeroși cercetători pe diverse structuri, cum ar fi: copolimeri pe bază de stiren metacrilonitril /112/, copolimeri reticulați pe bază de metacrilat de metildivinilbenzen și copolimeri pe bază de stiren — dimetacrilați /113/, copolimeri reticulați ai acrilamidei și schimbătorii de ioni derivați din aceștia prin transformări chimice (degradare Hofmann și hidroliză) /114/. S-a observat că, sistemele reticulate macromoleculare
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
a sistemelor reticulate macromoleculare au fost făcute de numeroși cercetători pe diverse structuri, cum ar fi: copolimeri pe bază de stiren metacrilonitril /112/, copolimeri reticulați pe bază de metacrilat de metildivinilbenzen și copolimeri pe bază de stiren — dimetacrilați /113/, copolimeri reticulați ai acrilamidei și schimbătorii de ioni derivați din aceștia prin transformări chimice (degradare Hofmann și hidroliză) /114/. S-a observat că, sistemele reticulate macromoleculare au o bună stabilitate termică, mecanismul de descompunere fiind complex și depinzând de gradul de reticulare
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
copolimeri reticulați pe bază de metacrilat de metildivinilbenzen și copolimeri pe bază de stiren — dimetacrilați /113/, copolimeri reticulați ai acrilamidei și schimbătorii de ioni derivați din aceștia prin transformări chimice (degradare Hofmann și hidroliză) /114/. S-a observat că, sistemele reticulate macromoleculare au o bună stabilitate termică, mecanismul de descompunere fiind complex și depinzând de gradul de reticulare, structura lor morfologică, compoziția chimică și natura grupelor funcționale existente pe aceste structuri. Caracterizarea prin microscopie electronică Realizarea imaginii cu ajutorul microscopului electronic se
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
cercetate. Practic, un material poate fi analizat în infraroșu, în orice stare fizică. Spectrul infraroșu al unei substanțe este determinat de natura, numărul și pozițiile relative ale atomilor componenți, adică de structura moleculei.. Prepararea probelor se face prin pastilarea polimerului reticulat — care este în prealabil uscat și mojarat cu KBr. În toate lucrările de specialitate sunt prezentate pe lângă alte metode de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare și analizele prin spectroscopia infraroșu /20,49,61,62,115-121/. Având în vedere faptul că
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
pozițiile relative ale atomilor componenți, adică de structura moleculei.. Prepararea probelor se face prin pastilarea polimerului reticulat — care este în prealabil uscat și mojarat cu KBr. În toate lucrările de specialitate sunt prezentate pe lângă alte metode de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare și analizele prin spectroscopia infraroșu /20,49,61,62,115-121/. Având în vedere faptul că toate sistemele reticulate macromoleculare sunt insolubile în solvenți, spectroscopia de infraroșu este o cale foarte utilizată în caracterizarea acestor copolimeri
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
în prealabil uscat și mojarat cu KBr. În toate lucrările de specialitate sunt prezentate pe lângă alte metode de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare și analizele prin spectroscopia infraroșu /20,49,61,62,115-121/. Având în vedere faptul că toate sistemele reticulate macromoleculare sunt insolubile în solvenți, spectroscopia de infraroșu este o cale foarte utilizată în caracterizarea acestor copolimeri
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
PREFAȚA Lucrarea de față se referă la (co)polimeri reticulați obținuți prin tehnica polimerizării în suspensie. Un polimer reticulat este definit ca o mică regiune dintr-o macromoleculă (dintr-o catenă polimeră) unde există măcar un punct tetrabranșat. Unirea macromoleculelor prin legături covalente duce la formarea unei singure molecule “gigant
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
PREFAȚA Lucrarea de față se referă la (co)polimeri reticulați obținuți prin tehnica polimerizării în suspensie. Un polimer reticulat este definit ca o mică regiune dintr-o macromoleculă (dintr-o catenă polimeră) unde există măcar un punct tetrabranșat. Unirea macromoleculelor prin legături covalente duce la formarea unei singure molecule “gigant”. Legăturile covalente care unesc catenele macromoleculare se numesc reticulări
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
dintr-o macromoleculă (dintr-o catenă polimeră) unde există măcar un punct tetrabranșat. Unirea macromoleculelor prin legături covalente duce la formarea unei singure molecule “gigant”. Legăturile covalente care unesc catenele macromoleculare se numesc reticulări, iar polimerul format este un polimer reticulat. Rețelele polimere covalente se înscriu printre cele mai mari molecule cunoscute. Asemenea rețele sunt denumite în mod obișnuit macrorețele. În contrast cu polimerii nereticulați, polimerii rețea, se disting prin stabilitatea lor dimensională, termică și chimică, precum și prin abilitatea crescută de a păstra
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
cele mai mari molecule cunoscute. Asemenea rețele sunt denumite în mod obișnuit macrorețele. În contrast cu polimerii nereticulați, polimerii rețea, se disting prin stabilitatea lor dimensională, termică și chimică, precum și prin abilitatea crescută de a păstra informația formei lor (memoria formei). Polimerii reticulați sunt foarte importanți în tehnologie, medicină, biotehnologie, agricultură precum și în alte domenii cum ar fi materiale de construcție sau protecție, vopsele, lentile, având o mare rezistență mecanică și chimică precum și o foarte ridicată stabilitate termică. Acești polimeri intră în compoziția
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]