2,173 matches
-
treabă să salvăm vieți omenești, egoiștilor! Ce, nu mai are mortu' ochi în orbite? Ete, scârț! Da' ce? Îi faceți poze la înmormântare sau îl trageți pe video, să vă delectați la parastasuri? La ce-i mai trebuie? Uite, o retină-i la dom' senator și alta la mămica lu' celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și tu, dacă tot faci pe nebunu' că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moștenire gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă unul, iar când mă trezesc văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una dintre fundăturile rețelei care unea toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la desfășurarea au relenti a peliculei, în cadru apărînd înarmat Bugsy, șeful bandei rivale decis să-i lichideze, după avertismentul contondent dat lui Max și Noodles. Avem una din acele întîmplări rare în cinematograf cînd imaginile se imprimă direct de pe retină în memorie, fuga dezordonată a copiilor, alunecarea mezinului, neîndemînatică, cu brațele în față - împușcătura nici nu se aude -, Noodles care-l ține în brațe și ultimele cuvinte ale lui, mirate, "am alunecat", scenă care-l va bîntui pe adult în
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
ceva din tristețea unei scene goale după ce spectacolul s-a terminat. Timpul prohibiției, anii '30 sunt rememorați ca un timp paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
patrulează prin cele șase camere ale apartamentului nostru la fel ca o armată de gherilă care străbate ținuturile zonei sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putere într-o parte și în cealaltă, simțind șuvițele de păr atingându-mi fruntea și sprâncenele. Chiar în clipa în care mă trânteam înapoi pe scaunul acoperit cu pluș, închizând ochii pentru a potoli ploaia de scântei aurii produse de retină, mi-am dat seama că totul fusese în zadar. Mă aflam încă în vagon, iar profesorul era tot în fața mea. — Nu încerca să fugi, spuse el. Monstrul îmi citea gândurile. — Băiete, tu ești un ins care pândește trenurile imaginației. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de apartamentul său. Scânteia alb-gălbuie lumină pentru o clipă fereastra scufundată în întuneric. Când se stinse, o siluetă se contură pe retina lui Bull. Stătea peste drum, în fața centrului alimentar Budgen Freezer Food, privind întrebător spre apartamentul lui Bull, ca și cum îl știa de undeva, numai că nu-și amintea de unde. Era Alan Margoulies. Alan o luase spre nord de la Archway Tower, trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-un dulăpior de lângă bancheta din spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă neîngrijită, cifruri traduse de mine și Vaughan în timp ce stăteam îmbrățișați în mijlocul furtunii electrice care ne traversa retinele. I-am mângâiat umărul, amintindu-mi de momentele de teroare în care mă agățasem de soția mea. Și totuși, Vaughan, cu toată duritatea lui, era un partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă a anului ne aflam. Schimbările de lumină de pe retina mea amestecau fără veste anotimpurile. Într-o dimineață, când Catherine mă lăsase singur pentru a merge la ultimele ei lecții de zbor, i-am văzut avionul deasupra autostrăzii, o libelulă de sticlă purtată de soare. Părea să atârne nemișcat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și vei vedea că cea magheară este maro sau castanie, iar a noastră, gri. Sau pune mâna ta lângă mâna unui american, a lui va fi mai albă și mai roz decât a ta... dacă nu cumva și ochii tăi, retina, pupila etc. au o pânză gri pe ei... - Ciudate lucruri zici, moș Francisco, am spus. Și griul ăsta cum ajunge pe case, oameni, castane? - În primul rând, prin vopsea, prin materiale. Lucrurile făcute în România, de la filme la blocuri, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dăm niște bile-n deal la Acvariu și-a venit Dinte cu motocicleta lui, să dai pe spate... Meseriașă! - Meseriașă... - Băăăă, ți se scurgeau ochii, era adevă’... Când ai ajuns să observi numai cusururi în jurul tău, de parcă ai zgârieturi pe retină, a dat cineva c-un cui și-a sărit smalțul, știu, sunt absolut convins de asta, înseamnă c-ai început să îmbătrânești, nu mai ai spontaneitatea tinereții, nu te mai bucuri de viață așa cum e ea, nu te mai lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea zob de pietre sau a unor ochi Încă vii, care priveau rugători, conștienți de propria lor teamă și de faptul că erau incapabili să se răzvrătească Împotriva celui care Îi ținea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care să pună capăt tuturor războaielor. Sau măcar celor mai multe dintre ele. După ce Flint și-a recăpătat controlul asupra țâțelor sale, au mers din colegiu în colegiu. Oriunde oamenii beau bere și n-au nimic de făcut. Flint avea deja o retină dezlipită plutind în interiorul ochiului, ceea ce însemna că nu vedea cu ochiul respectiv. Webber își pierduse auzul în proporție de șaizeci la sută de cât îi sunase apa în cap. Leziuni cerebrale traumatice, i-au spus la urgență. Cum tremurau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9. Secțiune orizontală prin ochi 1 - sclerotică; 2 - cornee transparentă; 3 - cristalin; 4 - mușchii ciliari; 5 - irisul; 6 - coroida; 7 - retina; 8 - canalul nervului optic; 9 - centrul foveal; A - axa geometrică; B - axa vizării directe. 2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelortc "2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelor" Unghiul de câmp este mărimea care ne arată ce capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau pentru moment retina, și-i crea o senzație de confort psihic și mai puțin oamenii și modul lor de viață, felul lor de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Avea un început de nevroză astenică, ce se petrecea cu ea? Ar fi vrut să fie la mare într-un șezlong, alături, pe salteaua pneumatică să șadă întins cineva. Ce era oare cu imaginea asta? Când i se întipărise pe retină, acum câți ani oare? Da, avea și o fotografie, ea prinsă în fața unei forme de piatră, bătea vântul, ea avea părul desfăcut, în fundal se vedea marea. Fotografia fusese executată de un amator, aste era cert, nimeni n-o întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea părul desfăcut, în fundal se vedea marea. Fotografia fusese executată de un amator, aste era cert, nimeni n-o întrebase vreodată cine fusese persoana care prinsese instantaneul, persoana era acolo, prezentă și ea în imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vaza de flori, ca și cum și-ar developa în grabă visul în memorie, pentru a nu se voala. Acum, deja, nu mai simte nicio durere, prin urmare renunță să mai ia vreun medicament, stinge lumina, închide ochii, trandafirul încă persistă pe retina ei. Oare va mai izbuti să adoarmă? Mâine îl va suna în mod cert pe Damiel. Poate va avea puțin timp să petreacă cu ea. Nu l-a căutat niciodată până acum. S-au întâlnit doar întâmplător sau în ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acolo unde probabil se odihnește copilul meu, valuri de căldură și unde magnetice se degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere nevralgică în zona abdomenului. Mă trezesc brusc, semn că trebuie să-mi schimb poziția. Am încă pe retină amintirea visului pe care tocmai l-am spart. Se făcea că umblu cu bunica pe ulițele Sânnicolaului din casă în casă. Făcea vizite scurte la toate rubedeniile în fiecare vară, de câte ori ajungea la țară. Făcea vizite scurte, pentru că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și care o și trimisese hotărâtă spre mormânt. Prin tunelul timpului, hăt, la dracu' în praznic și mai departe de el, la capătul capătului, se vedea incredibil de frumos, ceea ce nu se putea tăgădui, Big-Bang-ul! Dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a parfumului lor, a ceea ce s-a impregnat pe retină și în simțuri, nu e nimeni de vină că rădăcinile lor au putrezit și eu sunt putredă, Mitică, dar nu înseamnă că nu păstrez amintirile proaspete ale tinereții; și pe noi ne va tăia cineva, dar va rămâne în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
largul firii mele / O eclatantă, pură galaxie / Magnetizând miraculos, din germen. / Ideile. Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să te susțină?“ Atras de ideea de performanță formală, autorul merge uneori și mai departe. Se obligă, de pildă, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]