253 matches
-
află în incapacitatea de a gândi). Parodia e unanim generată de confuzie: textul arborează de multe ori persoana întâi chiar în fragmentele de omnisciență aparținându-i impersonalei persoane a treia, deci naratorului. Acesta își construiește, în afara evenimențialului din text, un retorism aparte, găsind de cuviință să se întrebe, chiar atunci când ne așteptăm mai puțin, cum să procedeze pentru a construi personaje viabile, o intrigă tensionată, dacă e cazul să ironizeze America, binecuvântând-o cu un final fericit: "Dar cum să izbutesc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Monica Lovinescu. Clandestini inocenți, de bună credință, sunt Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu, N. Steinhardt, Nichita Stănescu. Dintre suferinzii de "spionită", cum spune autoarea, face parte Adrian Păunescu, "cel mai fățiș profitor al sentimentului național, mânjindu-l cu vorbărie, retorisme și ridicol doar pentru a-și asigura un prezent de aur"55. Autoarea reconstituie imaginea clandestinilor, la câțiva ani după momentul '89, într-un articol înseriat în Diagonale, având la îndemână distanța față de evenimente și oameni, nu și distanța față de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada de afirmare a „simbolismului autohtonizat“, antisămănătorist și antipoporanist, în jurul revistei Vieața nouă, condusă de Ovid
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care este puterea supremă ce animă universul și creează viața? nu ating nivelul poemelor de vârf. Limbajul filozofant din al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tind precumpănitor, organic spre cea dintâi, de unde accente de jubilație și serafism, de reverie ori de subțire melancolie. Ego-ul lui Grigore Vieru se construiește gradual pe purități moștenite; refractar dezolării, năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni mici și dragi", aroma pâinii calde iată "bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă interzisă "gârboviților", celor departe de "poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la index a pseudo-poeților, "soldați ai clișeelor" străbătând "epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic, întrețin eterna aspirație
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de vorbire; deosebit de frecvente sunt acte de vorbire de tip directiv, precum și plângeri, diverse expresii ale nemulțumirii. Stilul B (întâlnit la locuitorii din Asia de Sud) se caracterizează prin luări de cuvânt relativ lungi, în care sunt etalate expresii ale formalismului birocratic, retorism, repetiții, paralelism. Sunt favorizate expresiile politeții pozitive, explicațiile lungi, elaborate. Cedează greu cuvântul interlocutorului. Stilul C (specific populațiilor din Asia de Sud-Est, China, Indonezia, Vietnam) se caracterizează prin luări de cuvânt scurte, prin deferență și promovarea unui sistem al politeții negative. Stilul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Ștefan sau Cozma Răcoare acoperă cu umbra lor tot cerul. Foamea și setea devin pantagruelice într-un apetit de viață delirant: "Butoaie mari plesnesc cu detunare/ Butoaiele cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la covoarele oltenești în viziunea lui Țuculescu. Dumitru M. Ion reînvie într-o formulă originală universul tradiționaliștilor subordonându-l unui singur motiv vânătoarea sau reînvie universul mirific levantin în volumul "Balcanice" (poate cel mai realizat) într-o formulă modernă, deși retorismul face poezia falsă și trăirea exterioară și plată. Mihai Negulescu "Nopțile albe ale orașului", E. S. P. L. A., 1962; "Jocul soarelui", Editura Tineretului, 1963; "Orașul lui Pintea", Editura Tineretului, 1964; "Ploile au venit târziu", E. S. P. L. A., 1965; "Mânzul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Junimea, 1975. Găsim în versurile lui Mihai Ursachi influențe din Mircea Ivănescu, melodia tandră a lui Mircea Dinescu, o anume atitudine ironică, precum în poezia lui Marin Sorescu, fără să-l uităm pe Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei", prin retorism și capacitate expozitivă: În privința tratatului meu/ Despre flacără,/ despre natura, felurile și dulceața lor/ pot să-ți spun/ că va rămâne nescris. Căci dacă l-aș scrie,/ cine s-ar osteni să-l citească". Universul este absurd și fantastic, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clopotele Mitică? al lui Lucian Pintilie, Alexa Visarion a rămas primul și unicul regizor de teatru care, după ce inovase, ba chiar revoluționase viziunea scenică a lui Caragiale, și-a propus să aducă și pe ecran o privire proaspătă, dezbărată de retorisme asupra celui mai contemporan dintre clasicii noștri. Dramaturgia i-o montase cu asumată violență iconoclastă, cu evidentă dorință de dinamitare a tradiției. Era evident că nici în film nu se putea cantona în ecranizări cuminți. În 1978, debutul cinematografic cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada de afirmare a „simbolismului autohtonizat“, antisămănătorist și antipoporanist, în jurul revistei Vieața nouă, condusă de Ovid
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unei aroganțe pseudo-liberale! se dovedește a fi nu numai o condiție de igenă mentală, dar și posibilitatea de a pacifica societatea și politica, precum și cele două instanțe între ele. "Cine vorbește?" și "Cine face?" sunt două regimuri intrigante ale unui retorism inautentic al gândirii; regimuri ale societății și ale politicii moderne. Acțiunile politicienilor și scrierile istoricilor nu ar fi de dorit să fie influențate sau manipulate de această formulare de retorică de doi lei: "Cine vorbește?". Să-i lăsăm pe scriitori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
său și astfel această fire extrem de susceptibilă își continuă munca publicându-și gândurile, cercetările, recenziile în această revistă, punând la dispoziție mijloace de cercetare altor cercetători. Bogată este contribuția lui Densusianu și în ceea ce privește metodologia interpretării producțiilor folclorice ridicându-se împotriva retorismelor, a falsului patriotism și invitând la obiectivitate, principiul pe care-l rezumă încă din 1909: „Ne-am deprins să vedem pe țăran altfel de cum este în realitate, să-i atribuim însușiri pe care nu le are, ori să trecem cu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
vedem pe țăran altfel de cum este în realitate, să-i atribuim însușiri pe care nu le are, ori să trecem cu vederea peste păcate inerente firii lui. Sub influența unor concepțiuni nebuloase și a unui entuziasm care a degenerat în retorism romantic s-a ajuns să se dea despre cei de jos o icoană zugrăvită în culorile cele mai luminoase, cele mai atrăgătoare". Un alt principiu pe care-1 promovează este necesitatea cunoașterii condițiilor istorico sociale în care se dezvoltă creația folclorică
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști ființa/ te vor acoperi rouri cerești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii lumii"113, care patronează primul volum, în care "structura discursivă încorpora senzațiile cele mai fruste, gesticulația, nu lipsită de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lipsite de haz, dar care pe noi ne încântau și ne amuzau, deopotrivă. Regretatul meu coleg și prieten Paul Iruc își făcuse un obicei constant în a culege asemenea "perle" de la Lăudat. Îmi amintesc una din aceste fraze de un retorism înduioșător, rostite cu o tonalitate înaltă și modulată, aproape "popește": "Acești călugări anonimi stăteau ei la lumina slabă a unui opaiț și copiau umilele lor texte, ca să ne ... lase nouă un tezaur!" E.S.: Se pare că ați gustat, în anul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
secolului al XVII-lea: topica progresivă, encliza predicatului, chiasmul frazeologic, tehnica de alcătuire a comparațiilor, reflexul acestor utilizări la nivel imagistic etc. De exemplu, în literatura română veche există comparația levogiră (B ca A − topica inversă fiind influențată și de retorismul biblic al adresării) cu comparant de mare anvergură. Reluarea tipului respectiv de comparație, în nuvelele și romanele istorice ale autorilor menționați, este un procedeu stilistic care marchează cu intensitate această variantă stilistică 52. Am încadrat câțiva scriitori ai epocii în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
52. Am încadrat câțiva scriitori ai epocii în o a doua variantă stilistică pe care am numit-o retorică. Termenul este utilizat în toate cele trei accepții vehiculate în literatura de specialitate: demagogie, persuasiune și oralitate emfatică. În proza artistică retorismul presupune părăsirea schemei narative de bază, oglindită, la nivelul expresiei, prin alternarea excesivă a stilului indirect cu cel direct și indirect liber. O nuvelă sau un roman care se dezvoltă dominant în această direcție trebuie să conțină fapte de stil
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de bază, oglindită, la nivelul expresiei, prin alternarea excesivă a stilului indirect cu cel direct și indirect liber. O nuvelă sau un roman care se dezvoltă dominant în această direcție trebuie să conțină fapte de stil subtil dozate. De aceea retorismul, atunci când nu caracterizează opera unui virtuoz al condeiului, devine un pericol pentru calitatea artistică. În proza artistică istorică a secolului al XIX-lea românesc sunt foarte mulți scriitori care suferă o influență dominantă a diverselor stiluri jurnalistice și a discursurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
incluși în această variantă, cu o singură excepție, sunt printre cei mai slabi realizatori ai genului: Ștefan Andronic, Alexandru Pelimon, Ion Dumitrescu Movileanu, Grigore Bossueceanu, Atanasie Marian Marienescu, Constanța Dunca-Schiau, Iulian Grozescu și Ion Veniamin Adrian. La un singur scriitor, retorismul contribuie veridic la evocarea secolelor anterioare: personalitatea artistică, genial paroxistică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, realizează în Ursita, proză istorică a secolului care pune problema unei prestigioase comparații calitative cu Alexandru Lăpușneanul. Extrem de semnificativ este faptul că retorismul Ursitei se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
singur scriitor, retorismul contribuie veridic la evocarea secolelor anterioare: personalitatea artistică, genial paroxistică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, realizează în Ursita, proză istorică a secolului care pune problema unei prestigioase comparații calitative cu Alexandru Lăpușneanul. Extrem de semnificativ este faptul că retorismul Ursitei se suprapune cu o măiastră utilizare a limbajului popular. (Nefinalizarea romanului reprezintă una dintre multele pierderi ale istoriei literaturii române). Scriitorul face parte din categoria acelora care valorifică cuvântul popular în direcția unei utilizări evocator temporale. Remarcăm, la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]