227 matches
-
pare să fie conflictul moral între un catolic și un francmason. Montresor, practicantul creștin, îl elimină pe Fortunato, un "ocultist", anterior Postului Paștelui, o perioadă de purgație și elevare spirituală. El acționează în travesti, folosind chiar armele Bufonului pe parcursul procesului revanșard, prin aceasta reușind nu doar anihilarea rivalului religios, dar, totodată, și satirizarea practicilor francmasonice și transformarea inițierii oculte într-o parodie. Mai mulți critici au admis această posibilitate interpretativă. Marvin Felheim vede ca "punere în scenă de către Montresor a unui
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
identitatea noului venit (Sorensen 46). Pe de altă parte, Sorensen arată mistria ascunsă în mantie, care este, cu adevărat, un instrument masonic (atît operativ, cît și speculativ) și un cod, sugerînd șiretenie și determinare în acțiune, atributele incontestabile ale naratorului revanșard. Astfel, Sorensen concluzionează: "Dacă atît Montresor cît și Fortunato sînt francmasoni, Ťmiile de răutățiť făcute de Fortunato indică faptul că ș...ț el a trădat un alt membru al confreriei și ș...ț a violat sau dezvăluit secretele castei. (Pe
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
a decis să se înscrie în Partidul Mișcarea Populară. Valerian Vreme, care a activat și ca președinte interimar al PDL Bacău, activează din 14 mai ca deputat independent, după ce a demisionat din partid pe motiv că este nemulțmit de spiritul revanșard instituit de actuala conducere a PDL" și de "ruperea, într-un mod incorect, a parteneriatului cu Traian Băsescu, corelată cu poziția noului președinte al PDL, Vasile Blaga, față de Traian Băsescu". Valerian Vreme a intrat în viața politică în 1998, înscriindu
Valerian Vreme s-a înscris în Mişcarea Populară by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35781_a_37106]
-
să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu de mult cu invidie, măcar pentru singurul motiv că nu-și exhibau rîia, au devenit, la fel de rapid, simple fatalități geografice. Ungurii au devenit revanșarzi, sîrbii au intrat sub dictatură, bulgarii au început să ne sufle de la Koslodui, direct în ochi, aerosoli radioactivi, moldovenii s-au dovedit rusofili, ucrainienii naționaliști, iar Marea Neagră poluată și inaccesibilă în sezon din pricina prețurilor mari. în cei zece ani de
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticoid, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați în registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși în subtitlu epoca antimodernității apare situată între de Maistre și Barthes, Compagnon citează
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
învățăm la școală. Unu plus unu, de multe ori, înseamnă mai puțin de doi! 2. Campania "Mândri că suntem români" s-a dovedit o idee bună, care a prins la mulți oameni. Ei au perceput mesajul în sens pozitiv, nu revanșard, în sens de încredere, nu de răzbunare. Nu a fost vorba de o campanie cu accente naționaliste. De altfel, îmi amintesc, în discursul meu, la Consiliul Național al PSD, în 12 octombrie 2002 - deci acum 12 ani - subliniam "este timpul
Analiza lui Adrian Năstase, după alegerile europarlamentare 2014. "Fenomenul Diaconu" și PSD sub 40%. Dreapta mai are o singură șansă by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29845_a_31170]
-
început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu demult cu invidie, măcar pentru singurul motiv că nu-și exhibau rîia, au devenit, la fel de rapid, simple fatalități geografice. Ungurii au devenit revanșarzi, sîrbii au intrat sub dictatură, bulgarii au început să ne sufle de la Koslodui, direct în ochi, aerosoli radioactivi, moldovenii s-au dovedit rusofili, ucrainienii naționaliști, iar Marea Neagră poluată și inaccesibilă în sezon din pricina prețurilor mari. În cei cincisprezece ani de
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
sincron perfect sunt spuse cu voce tare de către protagonistă, Lena, apărută în spatele audienței înmărmurite. Asistăm la montaje discrete sau mai puțin discret ale (melo)dramei, la o serie de duble evaluate comparativ, la povestea unui film inițial masacrat prin intervenția revanșardă, mistificatoare a producătorului și ulterior pe cale de a fi recuperat și montat din nou în viziunea anterioară, autentică a regizorului. Almodovar este unul dintre puținii regizori care știu să lucreze într-un registru melodramatic fără a vulgariza conținuturile, este ca și cum
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
lui Alexandru Mușina, una singură n-a fost remarcată de nimeni: detașarea. Probabil și pentru că autorul n-a afectat-o niciodată. Așa se face că, astăzi, Mușina trece în ochii multora drept un spirit mai degrabă cârcotaș și clevetitor, adeseori revanșard, ușor sociopat și, în tot cazul, foarte incomod. O asemenea încadrare nici nu e, la drept vorbind, complet lipsită de temeiuri. Oricine ar putea-o motiva prin pasaje extrase la întâmplare din Scrisorile unui fazan (2006) sau Scrisorile unui geniu
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
e inutil să te frămînți pe marginea unui fenomen căruia nu i te poți împotrivi. Portretul pe care Adam Michnik l-a făcut Poloniei actuale a semănat cu o diatribă drastică și pesimistă: polonezii trăiesc recrudescența unui naționalism de tip revanșard. E vorba de psihologia unor oameni ce se privesc pe sine drept veșnicele victime ale uneltirilor altora, de aici mentalitatea radicală, mergînd pînă la nuanțe de extremă dreaptă, pe care conaționalii lui Michnik o au astăzi. Polonezii suferă de trei
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
riscă mereu, dar în România s-au organizat totuși și câteva (prea puține la număr) concursuri legale de „dat” pe ziduri cu spray. Politizare În România de astăzi, cel mai riscant este să inscripționezi pe ziduri sloganuri antistatale, antidemocratice, revizioniste, revanșarde sau antisemite. Timișorenii își amintesc, desigur, de un graffiti apărut în prima decadă a lui noiembrie 2003 pe statuia Sf. Maria și Sf. Ioan Newpomuk din Piața Libertății, al cărui text suna astfel: „Anti România pro autonomia”. A fost un
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
faptului că el a scris, dintr-o glumă lipsită de viitor, cele patru, extrem de controversate, versuri. Adăpostindu-l, de teama autorităților, sub pat, Angelo va ajunge să se teamă până la paroxism de un eventual șantaj, ceea ce-i va pricinui halucinații revanșarde pătate, cum se cuvine, de sânge. Amuzant mi se pare, ajuns aici, dialogul contradictoriu, parcă intenționat, purtat pe ultima copertă între Doris Mironescu și Bogdan Crețu. Dacă primul vorbește despre reducția oamenilor "la condiția de simple marionete ale imaginației", cel
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
în cheie politică. Nu e neplauzibil nici ca spontanul interes al dramaturgilor români din epocă pentru opera unor Eschil sau Sofocle să fi fost actualizat de propria condiție. Nu se aflau ei chiar la mâna Eriniilor, dar metafora acestor zeițe revanșarde se placa bine peste o dictatură de multe ori imprevizibilă. Subiectul se arată, prin urmare, extrem de fertil pentru o discuție aplicată. Căreia Alexandra Ciocârlie îi epuizează, în analize, consecințele. Cartea de acum, făcând pandant mai vechii Și totuși, clasicii..., propune
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
destule pagini, va trebui să consemneze demisia morală a unui regizor talentat care de dragul iluzoriilor avantaje de-o clipă a coborât la nivelul unui simplu băiat de la lumini, obsedat să pună cât mai bine în evidență isprăvile unui regim cleptoman, revanșard și incompetent. Nu știu care e politica noilor posturi ivite în ultimele luni (Realitatea și B1), pentru că deocamdată ele sunt accesibile doar bucureșteniolor. în restul țării suntem blagosloviți doar cu ceea ce miile de lingăi deprofesionalizați de la TVR ne oferă cu o generozitate
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
orice referire la operele sale. Bineînțeles - din când în când, propagandiștii de serviciu, recrutați din rândul scriitorilor cu un oarecare prestigiu, ieșeau în arenă. Zaharia Stancu își intitula pamfletul Pleava din căruțele dușmanului: "Legionarii se află astăzi în slujba Germaniei revanșarde a lui Adenauer și în slujba cercurilor agresive americane care pregătesc împotriva Răsăritului și împotriva noastră războiul. Oare nu se jenează nici astăzi Mircea Eliade de faptele camarazilor săi de altădată și cu care continuă să se afle și astăzi
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
și verticalitate intrarea în opoziție. Domnul Tăriceanu nu a reușit niciodată să accepte faptul că pierdut președinția PNL prin vot democratic și nu a avut maturitatea politică să treacă peste momentul 2009. A ales în schimb trădarea și o atitudine revanșardă și plină de înverșunare", a încheiat Pocora. Poziția purtătorului de cuvânt a PNL vine în urma unei scrisori în 8 puncte a lui Călin Popescu Tăriceanu, care îl atacă frontal pe Crin Antonescu.
PNL reacționează la scrisoarea lui Tăriceanu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31365_a_32690]
-
la simple generalități, am să aduc în discuție figura unui vajnic stâlp, încă în viață, al comunismului românesc. Se numește Ion Ianoși. Deși relativ necunoscut marelui public, trece drept un ,guru" al extremei stângi actuale: i se dedică volume omagiale, revanșarzii sistemului comunist se prosternează în fața lui ca în fața unui Mesia al materialismului-științific. Ce mai, un Marx pogorât pe Dâmbovița! Curios să-i cunosc biografia, am dat, pe Internet, peste aceste fragmente: ,Profesor de filozofie și estetică, teoretician, autor de monografii
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
îndărătul acestei formule aparent imprecise, ceva mai mult decât un necesar apel la sintagma lansată de Marin Preda într-un articol din 1970. Știm bine de altminteri, sensul originar al expresiei era cu totul altul decât cel pe care, cumva revanșard, uzul didactic constant l-a generalizat. Frisoanele afective invocate, pe atunci, de autorul Imposibilei întoarceri n-aveau nimic de-a face cu deconstruirea radicală, de pe poziții critice, a primului deceniu de comunism românesc. Dimpotrivă, o istorie mai degrabă aurorală - și
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
cel care știe să mărească ritmul, să controleze tensiunea dialogului, intensitățile poveștii. Nu e simplu deloc. Dar cînd ai alături actori ca Monica Ristea, Cristina Toma - proaspătă, într-o formă bună, tonică, cu mult haz în Amanda, personajul "diabolic" și revanșard, o plăcere să o revăd după atîția ani - Cătălin Mîndru(Stevie) și Theo Marton(Phillie) nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi știu prea puțin, dar m-am bucurat din plin de inteligența prezenței lor aici, de
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
foarte mult pe un om simplu, ambițios, altminteri, nu prost, dar pe care noi l-am ridicat din derizoriu pe culmi. El este opera noastră, așa cum, mai tîrziu, noi am devenit opera lui. Montarea lui Alexandru Tocilescu nu are nimic revanșard, nu vrea să judece pe nimeni. Nici pe soții Ceaușescu, nici pe "băieții" vigilenți care au intrat în fiecare din noi, inventînd forme ale dezastrului dictaturii, nici chiar pe noi, care am pus umărul, uneori voluntar, la marea construcție a
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
păzească pragul între două lumi, ca ea de "strîmbe". (Sau poate că nu, de vreme ce morala oricărei anamorfoze e că totul depinde de cum și din ce punct privești). Lumile pe care le desparte nu sînt numai "strîmbe", ci și obosite, sîngeroase, revanșarde. Cea a poligamului și-n toate dezmățatului Henry al VIII-lea, ce (n-)a omorît un om pentru eternitate (dar care, la fel ca Nero, știa totuși să compună muzică și versuri, însă nu știa că arta nu absolvă totdeauna
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Tudorel Urian Ce poate să sugereze o carte cu titlul Istoria secretă a literaturii române? Primul gând te duce spre o scriere foarte subiectivă, pe alocuri revanșardă, menită să dinamiteze ierarhiile tradiționale și să schimbe fundamental proporțiile și cromatica tradiționale ale tabloului general. Într-o astfel de abordare - făcută prin analogie cu ceea ce îndeobște se înțelege prin jurnale secrete - precizarea "secretă" se referă la scriitor și la
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Spectacolul a început. În acordurile acestui prolog. Ne aflăm cu o oră și patruzeci și cinci de minute înainte de sfîrșitul Regelui. Și cu un sfert de oră înainte ca el să afle verdictul din gura primei sale soții, cinica și revanșarda Marguerite. Nu e doar declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
editurilor italiene. Mai mult decât atât, am bănuiala că, având în mâini manuscrisul Renatei Pescante Botti - iar nu opul gata închegat - tânărul Andrei Codrescu n-ar mai fi dat curs acestei amețitoare tentații de a ajusta. Actul avangardist și nițel revanșard țintește exclusiv litera tipărită. Nemulțumirea nu e fundamentată pe criterii estetice, ci pe mici capricii de popularitate. Altminteri, n-am mai fi dat, uimiți peste o pagină de gardă în care numele autoarei e șters nervos și înlocuit de un
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
de tărăgănare, într-o desfășurare cinematografică de o coerență uimitoare. Cartea e doldora de informații, mimând diversitatea unei lumi verosimile: informații despre piața bancară, boli nervoase, America corporatistă, feluri de mâncare dintre cele mai bizare și fictive partide politice lituaniene revanșarde. Suspense-ul e o lecție bine învățată de prozatorul american, care stăpânește la fel de bine și ironia fină, dublată de trimiterile culturale pour les connaisseurs. Avem de toate, s-ar zice, și chiar un happy-ending (mă rog, măcar unul luminos, optimist) în
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]