568 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am zărit de la tribord tinerețe Prin luneta adâncă a mării Imagini fugare și răzlețe Leagănate lin pe valul resemnării Te-am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri și sordide Cafard mocnind în ochiul maladiv Ne-am
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
coagulează discursul din elemente fulgurante, personalizate, din care se degajă o schiță de profil a subiectului poetic deschis spre sinele profund; [...]; volumul este expresia unui poet pentru care actul creator este arderea la temperatura Logosului ce comunică și se comunică, reverberând mereu un dor cu accente notabile» (Petre Ciobanu, «Cuvântul transfigurat...», în revista «Milenium», VIII, nr. 33 - 34, 2005); « Autorul ne plimbă prin principalele arcane ale gândirii esoterice ale omenirii așa cum apar în marile culturi; peste tot simți un parfum gnostic
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
volume, din care primul a apărut în decembrie 2010 la editura Karuna din Bistrița. Lucrarea este bilingvă, româno-engleză, într-o excelentă traducere realizată de prof. Mihaela Bozanchi, de la școala generală Mareșal Alexandru Averescu din Adjud, jud. Vrancea. „Împărtășind doruri și reverberând energii ancestrale, cartea surprinde momente ale existenței umane, dublate în permanență de metamorficele stări ale sufletului. Volumul II este ilustrat de pictorul sucevean Bortă Ovidiu Ambrozie (BOA), un favorit al criticii de artă din țară și din străinătate și laureat
METAMORFICE STĂRI/METAMORPHICAL STATES – VOL. II (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361492_a_362821]
-
pe marile scene ale lumii. Până să poarte coroana acestei glorii a făcut întâii pași, la numai trei ani, pe scena Casei Armatei din Focșaniul natal, cântând sensibila canțonetă „Mama”. De atunci și până azi, harul, comoara sufletească, s-a reverberat în splendoarea cântecului Mioarei Manea Arvunescu. Nu numai opereta a înflorit în uriașul buchet multicolor al carierei ei, ci și opera, liedul, romanța, canțoneta, muzica religioasă... frumusețea, atractivitatea, conversația cu ea, minunat de agreabilă, respiră puterea unei admirații și iubiri
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
acestor mirifice pasteluri, învăluite în borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
că ajunse până la el vuietul tunetelor și trosnetelor făcute de Uragan de Foc. Încă nu se deschisese ușa 666, că vuietele se revărsară până la ei ca o avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau, de credeai că nu cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se prăvale asupra lor. Pe Mărțișor îl apucă groaza, deși își făcuse atâta curaj. Cât despre Norocel... El era ud, ud
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
cuvânt nu te închinai des la biserică admirai mult mânăstirile dar "off Doamne" al tău îmi șoptea toată credința adunată în manuscrise unde mor păsările spin lângă o mare moartă ca doi esenieni împărțeam frățește aerul disperat al unui dor reverberat prin ochii mei ai tăi dincolo de orice zi și noapte mi-e dor de "off Doamne" al tău mai mult decât un repetat te iubesc te iubesc șopteai înainte pe adresa cerului mirarea ta mai umană și mai sfântă decât
OFF DOAMNE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363498_a_364827]
-
fiecăruia dintre noi privilegiul să-L considerăm Tatăl nostru, iar pe cei care sunt de asemenea copii Lui să-i considerăm frații noștri. Rep: Dincolo de modificare relațiilor sociale la nivel personal, modelul lui Isus Cristos, care culminează cu sărbătoarea de paști, reverberează și la nivel de națiuni. Sociolog Ioan Bugnaruc: Acele națiuni care au adăugat la perspectiva economică a vieții și perspectiva morală, au avut binecuvântări, au avut parte de prosperitate. Sociologi remarcabili vorbesc despre geneză capitalismului și etică protestanta de exemplu
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
în sensul unei continue căutări prin sine însăși, un turn nedefinitivat, care se construiește mereu : „ m-am rătăcit prin mine / zdrențuindu-mi lumină / eram atât de atentă / să-mi strâng sufletele / într-o tăcere nouă virginala / cu un profil inexorabil / reverberat de umbra troianului fictiv “ ( Tu ), „ nu-mi pot sfărâmă lanțurile / mi-am pierdut cheia “ ( Lanțurile ), „ mă caut printre fulgi “ ( Fulg ). Dorința de evadare din realitate se poate materializa / împlini, doar prin somn : „ curând / mă voi pierde în somn / dezbrăcată de
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
provocată, fiind singura în măsură să confirme sau să infirme supoziții, teze, subtilități și, de ce nu, intenții, teorii, speculații. Practicat în literatură din vechime, el, astăzi mai mult ca oricând, scurtează căi rătăcitoare, spulberând ipoteticul și misteriosul, iar celui care reverberează prelung la remanențele lecturii îi iluminează orice nepătruns. Asta vrea și reușește să facă în chip elevat conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin, de la Literele Universității timișorene, printr-un eseu hermeneutic în dialog cu Poetul Eugen Dorcescu, intitulat „ETERN, ÎNTR-O
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dadaism pe înțelesul tuturor sau: Gândirea se face în gură Motto: Elogiu celor care mătrășesc artă poetica românească cu așa-zisa poezie în vers alb. Simptomatic, idiosincrazia dilematica își reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent și disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic și aluziv metempsihotic al transmigrației alchimice înspre circumvoluțiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor
FOAIE VERDE ZIS MĂTREAŢĂ, DADAIST CU LIMBĂ CREAŢĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368397_a_369726]
-
De admirat trăirea în iubire/ Prin sufletele care-o definesc/ Odă de slavă întru fericire/ Chemării din destinul omenesc// Dorințele se mistuie-mpreună/ Eșarfele de raze de pe plai/ Vor împleti trăirilor cunună/ Să preamărească pământescul rai// Sublima dăruire cu tandrețe/ Reverberează-n clipocit de râu/ Luceferii dau stelelor binețe/ Când sunt culese spicele de grâu// De amirat iubirea fără stavili/ Pe un pământ pierdut în infinit/ De admirat gândirea fără pravili/ Ce-nfruntă secolul dezlănțuit”. (De admirat). În viziunea lui Virgil
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
bucuria de a sluji frumoasa Primăvară, iar valurile acestui cântec se revărsau în văzduh, până departe în hăurile cerului, ecoul preluându-le cu multiple reverberații, până hăt departe, în Țara Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui Ghiocel, slujitorii Iernii au început represaliile, acoperind din nou câmpiile înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Naratiune > ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR Fraților, ne-a luat dracul! spuse cu durere în glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
înțelegerea și frământările comune ale iubirii pictate cu cuvinte de inimă - adevărate culori de viață intimă și frumoasă. Dar nu-s numai cuvinte, acolo! Sunt fapte trăite demn, superior, ardent și cinstit. Doamna Enea a preluingit iubirea dincolo de moarte. A reverberat opera și personalitaea lui Nicu Enea, în conștiința contemporanilor. L-a făcut pe pictorul ei și-al nostru - și mai viu după trecerea sa în lumea umbrelor. Azi, datorită unui scriitor băcăuan - Viorel Savin, viguros și tenace promotor al valorilor
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada, în extremitatea lor sud-estică și a culmei Spring Montain, ce se întinde paralel cu primii dar pe partea opusă, în ținutul
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
de-ai tăi „din casă” i-au pus capăt, pentru a nu degenera într-un fratricid dispoporționat ca angajare, nu rundele de tratative obositoare, cu rezultate la temeiul cărora să fi stat compromisul, nici principiile statal-voluntaro-federaliste și integriste cu ecouri reverberate dinspre Capitoliu, Casa Albă sau Curtea Suprmă, ci agenți federali sadea, în carne și oase, eficienți și fermi care i-au transportat „pe sus” pe încăpățânați și cărora le-a mulțumit poate, în numele americanilor, că au revenit la sentimente mai
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
uscate în staulul animalelor, ce vegheară sfânta minune și caznă a nașterii Împăratului Lumii și Luminii. O îngenunchiere a tuturora pentru o rugăciune care să primească binecuvântarea Fiului Luminii care s-a născut și a Tatălui Ceresc, cu cântecul ce reverbera dinspre rădăcinile Universului, într-un crug și-o troiță solară de mereu aducere și luare aminte pentru puținătatea și nevolnicia puterii omului și a minții muritorilor, întru nemurirea și slava pruncului Iisus : O, ce veste minunată! ... Un “exercițiu” necesar - ca
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014. Dadaism pe înțelesul tuturor sau: Gândirea se face în gură Motto: Elogiu celor care mătrășesc arta poetică românească cu așa-zisa poezie în vers alb. Simptomatic, idiosincrazia dilematică isi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice ... Citește mai mult Dadaism pe înțelesul tuturorsau: Gândirea se face în gurăMotto: Elogiu celor care mătrășescarta
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
a fost, n-a fost așa.», dintr-un Cântec (Despărțire de o vârstă) din Dreptul la timp (1965), însă întregul noului volum punându-se sub pecețile de taină ale binomului perfecțiunii / absolutului, cu oul / ovoidul la un capăt al balanței, reverberând simbologia universală a seminței / germinației în aventură cosmică, și cu sfera la celălalt capăt, în superbul asediu al viului însetat de perfecțiune, de absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului liric“. Ultimul vers, Pasul trece, eu rămân, detașat de cele cinci catrene, reverberează din paremiologie un adevăr autohton-solarian: apa trece, pietrele rămân. Iar prin acest stih „de închidere“, eroul liric - dinspre calitatea energetică Yang („materia tânără, perfectă“) - ia distanță hyperionică în priveliștea ființei. Poezia se deschide cu un vers șocant: «Dintr-un bolovan
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
popular românesc) și la sinecdoca „supraetajată“, Nichita Stănescu înlătură orice dubiu referitor la „unitatea de loc“ și la descinderea gingașei, virginalei făpturi edenice, Ea / „Eva“; doar Ea se poate ivi „dintr-o frunză verde, pală...“. Epitetul „pală“, „paliditatea“ frunzei, paloarea reverberează „păcatul originar“, păcatul de a fi mâncat din pomul din mijlocul raiului, pom al cărui rod ispititor dă știință și facilitează cunoașterea binelui și a răului. Interdicția dumnezeiască fusese limpede: «Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
muierii tale [...], blestemat pământul întru lucrurile tale ! Întru scârbe vei mânca pre dânsul...» (ibid.). Pe registrul metaforic, pasărea amară desemnează izgonirea din rai a cuplului omenesc / primordial. „Catrenul-ax“, cu tabloul căderii cuplului edenic în păcat, „într-o secundă a șarpelui“, reverberează mitul biblic al șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Acasă > Poeme > Devotament > DOR Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Îi era dor de râsetul ei cristalin, ce încă reverberează în toate colțurile casei. Îi era dor de mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul tatuat de mireasma ei. Îi era dor de respirația ei, de visele ei, de visele lui, cu și despre ea. Se ridică
DOR de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363763_a_365092]
-
singură--- cu un nod strâns, strâns... inima aceea care... bătea... ... și bătea... tare, de se-auzea... hăt...departe, până la mine și la tine, puternic, de o simțeam amândoi căci eram unul... ...aceea, a noastră, ținând ritmul pulsului universului... ...aceea, care reverbera în sufletele noastre, ---până de dincolo de noi, noi, unul singur--- prin împărtășirea cărnii cu iubire. Mai știi, iubite cum surâdeau împăcați zeii, când le tulburam somnul cu râsul nostru? O, minune ce-ți sunt... iubite ce-mi ești ! 10 dec
MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349632_a_350961]