584 matches
-
se renunță la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conținutul-text), linia / liniile desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de ochelari etc. ("supra"). Pentru caligramă sinestezică din literatura română, "Lied", reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
cărămizile mai vorbesc despre destinul trecător: ne sărutam printre gratii/ prinși în pânze de păianjen/consemnează ce trăiești/ îmi spuneai vorbind/ din ninive/ dar unde sunt cărămizile/ din ființa-neființă (sărut). Iarna, toamna sau primăvara, cu sevele sfârșitului sau ale începutului, reverberează în amintitele peisaje lăuntrice. Se poate vorbi despre un sentiment bacovian al ființei: din orizont iluzia/ pădurii de gheață/ și croncănit de ciori atârnând (bucolică). Ca și la Bacovia, anotimpurile produc depresii, zdruncină echilibrul fragil: furnici neobosite/ invadează ochii/ aripile
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
ortodox convins, ocazional, făcând parte din corurile unor biserici din România sau din Franța, ca să câștige un ban. Matricea formării copilului, apoi a adolescentului, a rămas imuabilă ori câte straturi de existență și de cultură a primit peste. Ea poate reverbera În timp În funcție de starea individului, socială, profesională și de psihologia lui - normală, În parametrii caracterului stabilit, derutată, supravegheată, oscilatorie de către factori perturbatori ai conștientului etc. Ori Brâncuși a crescut Într-un spațiu al satului ancestral În care obiceiurile și credința
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Orient-Occident, București). Cartea are o splendidă și emoționantă dedicație, gen afinități elective, care deschide nenumărate trimiteri tematice spre oamenii care i-au drapat existența și visul lui de Înălțare spirituală prin poezie. În prim-plan se afirmă chipul mamei. Ea reverberează adesea În poezii, ea deschide volumul actual și tot ea Îl și Încheie. Din depărtarea timpului trecut, ea se manifestă simbolic prin termenii „fereastră” și casă” ori prin „bujorii” - „cum se Întorc mereu și-mi ies În cale/ În curtea
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
tapet fariseismul atitudinal, trădând La Iorga, apăsarea spre tragic, produsă prin invocarea numaidecât mentalitatea unor indivizi ipocriți. Comparația din „durerii”, rămâne un scop în sine, pentru bucuria vieții, a lui a partea ultimă a textului închide, pecetluiește caractere trăi, care reverberează în... bucurii nemernice, ticăloase. Textul fiind extrem de scurtisim - doar e cugetare, nu? - Medalia, având două fețe, atrage atenția asupra nu putem descifra o disperare metafizică, „o stare de ataraxie, lăudăroșeniei unora - socotiți prieteni în timpul vieții, care, o stare de Nirvană
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
A survivor's tale) este un roman grafic de Art Spiegelman. Acesta prezintă memoriile tatălui autorului, un evreu polonez care a supraviețuit holocaustului. Cartea urmărește, de asemenea, relația dificilă a autorului cu tatăl său și modul în care efectele războiului reverberează de-a lungul generațiilor unei familii. Toate personajele sunt prezentate ca animale antropomorfe (numele romanului, "Maus", înseamnă în germană șoarece, acesta fiind animalul care îi reprezintă în carte pe evrei). Câteva părți ale poveștii au apărut în revista Raw între
Maus (roman grafic) () [Corola-website/Science/315255_a_316584]
-
ultim vers este, în registru oximoronic, „judecata de apoi” la care este chemată poezia. Poezia lui Valentin Marica este elegiacă în toate fibrele ei, iar nostalgia paradisului pierdut capătă valențe canonice. Poemele au încărcătură interogativă, dar interogațiile sunt mute, ele reverberează doar în adâncul ființei, ca un ecou stins al tragicului. Până la urmă, cartea lui Valentin Marica este o radiografie a suferinței, o confesiune amară, a resemnării și asumării fatalității. Tonul cărții nu coboară însă sub pragul gravității, rămânând, totodată și
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
mai vechi opere literare care au supraviețuit până în zilele noastre. Ele au contribuit substanțial la formarea culturilor vechi, incluzându-le pe cele ale Sumerului, Greciei și Romei antice. Acestea, la rândul lor, au influențat puternic tradițiile culturale ale civilizațiilor ulterioare reverberând semnificativ până în prezent. Epopeile au următoarele caracteristici principale: Au supraviețuit fragmente substanțiale din a lui Ghilgameș, scrisă pentru prima dată pe tăblițe de lut în Sumeria, în jurul anului 2000 î.Hr. Ea povestește despre războinicul Ghilgameș și aspirația sa pentru adevăr
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
cf. Cl. Bertrand, "Sur Tristan Tzara" - în "Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara", vol. III - IV / no. 5 - 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanță față de «anemierea literaturii» și față de „câmpia ruginită a imaginarului“ (cf. "Mouvances", articolul-program), ceea ce reverberează (în „capitalismul sălbatic“ și-n „democrația junglei“), de fapt, un alt soi de șabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului "(Limbă-criminal / care zgâlțâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...)", desigur, și
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
ieșit frumos din plante. // Ea - dintr-o șerpească iederă și-a tras / Trupul ca o ceață, ca o amețeală. / El - dintr-un stejar făcut-a primul pas / Dat afară de o sevă inegală" («Geneza»). Nunta eroului său liric, prin „tunelul timpului”, reverberează „familia adâncă” a istoriei neamului său, în spiritul autohton al puternicului cult al perechii: "Nunta pe care am avut-o noi / Cade-n pământ, vâslind din rame roșii, / Pierzând din pitoresc și din văpăi, / Și-ajunge-acolo unde sunt strămoșii. // Cred că
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
a primit răspuns. Iar din această perspectivă a tensiunii maxime, peisajul român este perceput ca loc al acestor intimplari. Aici, la Isola Sacra, se petrece intilnirea cu un destin aflat sub semnul anonimatului, în care însă cu toții ne regăsim. Aici reverberează ceva atît de individual și de comun în același timp, încît, așa cum Romă văzută de Bogdan Vladuta este, in primul rînd, una a timpului nedefinit, tot așa și pictură să, apăsata de tonalitățile grave, de straturile de culoare suprapuse, isi
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
gata să fie predat mulțimii furioase, din porunca domnitorului. Baltazar a reușit să redea atmosfera tensionată prin gesturi largi, prin postura convingătoare a personajelor. El a insistat doar asupra câtorva dintre ele, demne să întrețină atmosfera prin atitudini gestuale care reverberează în interiorul compoziției. Prin modul de reprezentare al chipurilor participanților la această scenă, Apcar Baltazar exprimă un înțeles social și toate au fost create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
corpul era cu mine. Nu primeam nici un semn de la el. Abia după vreo trei ore anestezia a început să cedeze, să se scurgă dinspre cap înspre picioare, precum nisipul dintr-o clepsidră, lăsând în urmă un fel de tremur care reverbera în urechi, percepția fiind a zgomotului uniform al unui transformator electric. Curând, a venit și durerea. O durere surdă, macerantă, de om aruncat de viu într-un foc, strivit sub șenile, trecut printr-o mașină de tocat, despicat de două
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Toată lumea înapoi la posturi! Nobunaga dispăru în îngrăditură. De la focurile de gătit ale uriașei tabere care încercuia Muntele Hiei se înălța fum. La căderea nopții, vântul se înteți. Clopotul care se auzea de obicei din Templul Mii tăcea. Sunetul cornului reverberă peste culmea colinei și soldații răspunseră cu strigăte de luptă. Carnagiul dură din acea seară până în zorii zilei următoare. Ostașii clanului Oda sparseră baricadele pe care călugării-războinici le clădiseră de-a latul trecătorilor, în drum spre vârf. Valea era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prilej trimis din cer. Glasul lui Shingen bubui tunător. Coama albă a căștii sale se scutură încoace și-ncolo, în timp ce le dădea comenzi generalilor din stânga și din dreapta lui. Cornul sună. Când cei douăzeci de mii de oameni îi auziră sunetul, reverberând dinsșre avangardă către coada armatei, linia de marș se rupse, cu un tropăit general. Și, exact când părea să se dezorganizeze complet, se recompuse în formație solz-de-pește și porni spre armata clanului Tokugawa, în bătaia tobelor. Ieyasu fu uluit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
depărtare se auzi prin văzduh sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groaznă indescriptibilă, reverberând de ecouri triste. Dar, auzit într-o asemenea dimineață, glasul cornului era blând și aproape liniștitor. Curând, Mitsuhide se urcă și el în șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era în dimineața aceea neadumbrită și aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rău, te asigur, stăpâne, că soția ta nu va face nimic care să-ți dizgrațieze numele. Singura grijă a mamei tale și a mea este să-ți învingi propriile greutăți, în aceste timpuri atât de importante. Primul semnal de corn reverberă prin castel și oraș. Hideyoshi le dădu ultimele instrucțiuni servitorilor săi din Castelul Himeji: — Victoria și înfrângerea se află în mâinile soartei, dar dacă voi fi doborât de Mitsuhide, dați foc castelului și asigurați-vă că nu va mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe zăpada ninsă recent peste copacii abia sădiți în curtea castelului renovat. Aroma turtelor cu orez de Anul Nou plutea prin incintă, iar sunetul tobelor reverberă pe coridoare timp de peste o jumătate de zi. Dar, la amiază, din citadela principală răsună un anunț: — Seniorul Hideyoshi pleacă la Himeji! Hideyoshi ajunse la Himeji cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat de flăcările focurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ceavea efectul de a neliniști și mai mult forțele lui Nakagawa. Sebei strigă încă odată. Glasul său reverberă în inima muntelui. Unitatea de o mie de oameni a lui Nakagawa care apăra muntele erau acum slăbită de atacul declanșat din dreapta, chiar sub ochii săi. Fusese luată complet pe nepregătite. Din câte știau oamenii, principala poziție a armatei clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Hideyoshi încă n-aveau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să reverbereze de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese anihilată. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata cu eblema sa aurie fluturase în apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
capituleze curând. Totuși, chiar și după miezul nopții, nu se făcu nici o schimbare în strategia inițială de luptă. Activitățile grăbite din toate taberele indicau că zorile erau aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Reverberau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau cu ecouri ireale prin pâclă, dar deodată încetară și împușcăturile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să vă deplasați cât puteți de ușor. Orașul Inuyama și castelul său se aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc curgea râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri reverberau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau spuzite cu mica. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecarea Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o bună distanță de Prima Unitate. Oamenii se așezară să se odihnească și să-și mănânce rațiile. În timp ce luau masa, soldații ridicară privirile, întrebându-se care o fi fost motivul fumului care se înălța. Caii pășteau iarba, în timp ce peste câmpie reverberau râsete. La aflarea aceleiași informații, Unitatea a Treia se opri, în mod firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni la rândul său caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dacă oamenii lui Honda ar fi strigat, glasurile inamicilor ar fi putut ajunge înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine, iar pașii celor douăzeci de mii de oameni, amestecați cu tropotul nenumăratelor copite ale cailor, traversa râul pentrua reverbera în piepturile oamenilor care priveau. — Kazumasa! răcni Honda în spatele lui. — Ce e? — Vezi ce e pe malul opus? — Da, este o armată imensă. Coloana pare mai lungă decât însuși râul. — Tipic pentru Hideyoshi, râse Honda. Numai el are talentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de soluri cu slabe calități agricole, prin clima mediteraneană din întinsele zone litorale și a celei continental-moderate în interior, peninsula oferă condiții favorabile pentru o viață împlinită, atractivă prin peisaje, oameni, trecut comun capabil, poate, să refacă vechi tradiții ce reverberează de zeci de secole aici. Se pare că, datorită acestor confluențe culturale, turcii au fost îndemnați spre o oarecare toleranță în privința libertății credințelor, mai puțin a libertății de creație și de mișcare a numeroaselor etnii care însuflețesc peninsula, prin sărăcirea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]