206 matches
-
a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de inocență. Părea mult prea nepăsătoare și blazată. Cunoșteam tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am trecut-o pe Kate din brațele mele într-ale lui. Și ce expresie avea James pe față! Arăta de parcă subit ar fi devenit retardat mintal! Era plin de zâmbete, ochii îi străluceau, iar pe chip îi înflorise o expresie reverențioasă. Sigur că ținea copilul complet greșit. Îl ținea pe-o parte, în loc să-l țină pe de-a lungul. Orizontal, nu vertical. Oamenii care nu știu nimic despre copiii mici îi țin în felul ăsta. Știu asta pentru că și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Kate a început să plângă. Normal, bietul copil! Era ținută ca un covor strâns sul de un om total străin. Voi n-ați plânge? James s-a speriat. —Ce are? m-a întrebat. Cum o fac să termine? Expresia reverențioasă dispăruse. Fusese înlocuită de o teamă evidentă. Știusem eu că tot comportamentul ăla de băiat bun fusese numai o mască. — Ia-o, mi-a zis James aruncându-mi-o pe Kate. S-a uitat la noi amândouă cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acolo ca să caște gura la tine. — Ei, poftim: e clar că nici tu nu-i poți suferi și trebuie să existe un mo... Se auzi o bătaie discretă în ușă și silueta slăbănoagă și solemnă a majordomului făcu câțiva pași reverențioși în cameră. — Se servesc băuturile, domnule. În anticamera salonului. — Mulțumesc, Pyles. Se răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce fac copiii. I-am lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în viața celebrităților literare, imaginați-vă cu cât mai prețios i s-a părut unui tânăr scriitor necunoscut, ca mine, însetat de orice fel de dovadă a faptului că opera lui s-a impus în conștiința publică. Cronicile scurte și reverențioase din ziare și din revistele literare - pe care le învățasem, în unele cazuri, pe dinafară - erau nesmenificative, păleau în fața acestei bruște confirmări că lumea mai largă decât această lume mică ar putea ascunde ceva cu totul diferit, ceva nebănuit, viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de salcâm. Admirăpentru a câta oară? frumusețea tulburătoare a fetei. Arată parcă un pic mai plinuță. Sau e doar o simplă impresie? Oricum, o prinde foarte bine, seamănă puțin cu acei copii zâmbitori de pe reclamele la săpun. Îi sărută foarte reverențios mâna. Ținând politicos cascheta la piept, masivul portar galonat le deschide ușa, zâmbind profesional. Ca de obicei, localul este plin. Sub globurile mișcătoare de cristal, masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acesta este fundamentul gîndirii sale în perioada de maximă glorie și putere a Cuvîntului. Din cînd în cînd, tînărul ziarist reprezintă ziarul la evenimentele mondene de rang înalt, la care participau regele - despre care întotdeauna Sebastian, altfel țîfnos, a scris reverențios - sau principele moștenitor; îl găsim de exemplu comentînd, la începutul verii 1933, Balcaniada, iar în septembrie 1933, Serbările Peleșului și Consiliul Micii Antante. Conform tabloului politic trasat de Nae Ionescu ("La dreapta, forțele reacționare", adică Partidul Liberal al lui Duca
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
constituie... un drept. Relațiile între două state pot fi foarte bune, ca și relațiile între doi oameni, fie unul oricât de mare, altul oricât de mic, fără ca dreptul unuia să sufere sub pretențiunile celuilalt. Toată buna cuviință, tot dicționarul espresiilor reverențioase și politicoase le poate revărsa cel mic asupra celui mare, [î]i poate da toată cinstea cuvenită, fără ca - cu toate acestea - cel mic să cedeze din dreptul lui nici atât cât e negru sub unghie. Ce au făcut însă guvernul, d.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
idealurilor pașoptiste și sancționează ceea ce el, la fel ca alții, numește jalnica parodiere a instituțiilor politice apusene. Un cronicar monden, preocupat de vânători și baluri, se înfățișează însă V. în „L’Indépendance roumaine”. Tonul, surprinzător, e mult mai ponderat, aproape reverențios, raporturile cu Palatul părând acum a fi din cele mai armonioase. Redacta din când în când și o bine informată cronică externă. Stilul său gazetăresc e ațâțat, nervos, de regulă tranșant și caustic. Sub pseudonimul Arutnev (anagrama numelui său), V.
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
cu Carr cu aceeași exagerată, evidentă afecțiune, atât în public cât și în viața particulară.“ (t. n.) Acest comportament este sursa principală de inspirație pentru autorii de literatură apocrifă, care se grăbesc să facă o serie de comentarii mai puțin reverențioase la adresa regelui:„între timp regele se făcea de râs acasă printro nebunie de alt fel, prin acceptarea unui nou favorit, demn de dispreț, pe care îl vom urmări îmbogățindu-se pas cu pas. Acest favorit era un tânăr frumos, pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, cearta dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea vălului de sobrietate, misticism și teamă reverențioasă care de regulă îi înconjură pe monarhi. Datorită acestor memorii, cititorul are ocazia să descopere în Ludovic al XIV-lea un copil normal, care s-a bucurat de protectori care îl iubeau, îl respectau și doreau să contribuie la educația
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ironic-depreciativă a acestei utilizări poate avea mai multe surse convergente: poate proveni din preferința clasificatorilor pentru calificarea negativă, din convertirea mărcilor aproximării în mărci ale deprecierii (aproximarea implicând dezinteres), dar și din degradarea mărcii de politețe populară. De altfel, valoarea reverențioasă populară a fost asociată și cu familiaritatea. O reacție a unei persoane vizate de folosirea lui alde emfatizează (ironic) valoarea familiar-afectivă: Am văzut în ziar, cu titlu mare, că "alde Păunescu și alții" ("alde" ăsta era un semn de căldură
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
punct de vedere anamnestic, cazul se prezenta astfel: Phineas Gage era considerat de familiile din cartierul său natal un exemplu de copil reușit, bine crescut. Inteligent, a absolvit școala primară și liceul cu note foarte bune. Cu o înfățișare plăcută, reverențios în relațiile cu oamenii, devine, la vârsta de 25 de ani, șef de echipă la una din prestigioasele societăți de construcții de cale ferată, în regiunea Vermont din Noua Anglie, SUA. În calitatea sa de șef de echipă, avea în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
în derută se vede și din faptul că el judecă natura omului în perspectivă creștină, nerefuzând acestuia vreo clipă salvarea, mântuirea în lumea lumen, cu condiția ca acesta să conștientizeze cauzele destrămării și opacizării. Încrezător în destinul omenirii, el citează reverențios pe D. Stăniloae ("Omul se creează pe sine însuși") și apreciază în consens ca ilustrul teolog că acesta este lumina izbăvitoare, numai în măsura în care descoperă transparența lumii, angajându-se în dialogul spiritual. Numai așa va putea evita "complexul lui Iuda" care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i priveam cu adânc respect de la...distanță”, spune profesorul Alexandru Mânăstireanu, parcă reamintindu-ne nouă, dar mai ales părinților, profesorilor și elevilor de astăzi, cum trebuie să se comporte elevii în școală, acasă și pe stradă...Generația lui își saluta reverențios dascălii, le oferea respect oriunde i-ar fi întâlnit, inclusiv în mijloacele de transport, cedându-le locul... Alexandru Mânăstireanu a fost și a rămas fiu credincios al satului Priponești de Sus, al comunei Priponești, județul Galați. Doar câțiva ani a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcției sau al autorității vamale; j) să fie respectuos față de personalul ierarhic superior, față de colegi și de personalul din subordine; ... k) în timpul serviciului să-și decline numele și să se adreseze în mod reverențios persoanelor din afara instituției, cu care se află în relații de serviciu. Este interzis fumatul în timpul controlului vamal; ...�� l) să anunțe conducătorul ierarhic superior cu privire la lipsa de la domiciliu, precum și locul unde se află, în cazul personalului vamal al Direcției de supraveghere
ORDONANTA nr. 16 din 29 ianuarie 1998 - (*actualizată*) privind Statutul personalului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120099_a_121428]
-
cunoscute pretutindeni în lumea arabă; mi-am cerut scuze și l-am întrebat pe cel în cauză de ce nu a procedat cum se cuvenea pentru a aduce situația în limitele care se respectau în mod strict. Pe un ton foarte reverențios, cel în cauză a explicat că înfățișarea mea generală și mai ales mustața au creat impresia că aș fi arab. Am cerut din nou scuze și am părăsit clădirea. Am povestit colegilor mei cele întâmplate, inclusiv ministrului de externe, George
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din episcopii săi, mereu același, un prelat de origine vietnameză. În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să fim serioși, fetelor! Ce vă ploconiți așa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Când Ionel Teodoreanu s-a dus prima dată la Ibrăileanu și i-a prezentat manuscrisul Medelenilor, l a salutat cu „bună ziua D-le Profesor” și Ibrăileanu i-a răspuns: „Dumneata îmi spui D-le Profesor pe un ton atât de reverențios, încât trebuie să te provoc la duel, D-le Teodoreanu. Totuși, ai dreptate. Tinerețea respectă bătrânețea”. Eu n-am să vă provoc la duel, Dle Dimitriu... Am aflat de la O. (ctav) Luchian 447 chiar în vara aceea când a fost
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
decât toți (avea poate peste 40 de ani), un fel de țigan unguresc, ceilalți i se adresau cu apelativul nea Brânză. După ce ușa s-a închis, nea Brânză, făcând semn alor lui, se retrase spre perete și ni se adresă reverențios: Dumghiavoastră... pentru ce... arestați? Suntem legionari. Aaa..., a exclamat dând din cap a înțelegere. Apoi adresându-se „ostașilor” într-un jargon din care nu am înțeles nimic, s-au așezat liniștiți pe dușumele și în câteva minute au adormit buștean
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trebuia să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu, fiindcă nimic dintre cele lumești nu ne putea ajuta în confruntarea cu răul. Gardienii nu erau „școliți” pentru a oprima deținuții politici, așa cum aveau să facă mai târziu comuniștii; mulți, cu comportare reverențioasă, fiind mai mult funcționari ai ordinii interioare și nu zbiri, executori orbi ai dispozițiilor primite. Slugile își trădau stăpânii, conștiente de nebunia acelora. De multe ori ne preveneau și ne acopereau pentru a ne împlini anumite nevoi spirituale. Nu toate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am lămurit că se află în greșeală, încercând să-i scot sufletul din rătăcire. Se ținea bățos și îngâmfat în credința lui, diavolul împingându-l la răspunsuri și interpretări obraznice. Cu ajutorul lui Dumnezeu l-am făcut că accepte un ton reverențios, ca să putem discuta. Când am simțit că schelăria de trestie pe care își întemeia interpretarea scripturistică se clatină, l-am invitat să gustăm ceva împreună la ora dimineții. Am scos pâine, carne friptă și struguri, le-am așezat pe ștergar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ajuns aceste obiecte aici, singura explicație ar fi că saltelele au fost aduse de la o unitate militară. Soldatii țineau, pasămite, armele pitite în saltele. Ca să ne liniștească, au găsit o soluție: Intrați în altă cameră, care vreți, ne vorbea acum reverențios. Am cerut să elibereze o cameră alături, magazia cu efectele militare ale milițienilor. Pentru că era ciment pe jos, ca favoare, ne-au lăsat rastelele de lemn să le transformăm în priciuri. Cu un ciocan și câteva cuie am înjghebat niște
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dată, erau ochii ticălosului, capabil să-și sacrifice tot ce are mai de preț pentru a-și atinge scopul mârșav. La intrarea lui, subalternii și colaboratorii săi, care operaseră până atunci în filiala Gherla atâtea fărădelegi, au luat o poziție reverențioasă și unul dintre ei a comandat tuturor: Drepți! Toți deținuții au executat comanda, mai corect sau mai puțin corect, în funcție de posibilitățile fizice. Ni s-a ordonat apoi să ne așezăm în careu. În latura din față, cam pe la mijloc, era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cei din cameră să agite prosoapele pentru o mai bună ventilație. Astfel, alergând de la unul la altul, după câteva minute, i-am readus la viață. Milițianul se uita mirat pe vizetă. M-am întors spre el și i-am mulțumit reverențios. Mă, zice el cu ton discret, conspirativ, ești doctor? Da, să trăiți, doctor, doctor psihiatru! Mă, io nu știu ce-i aia, da’ văd că te pricepi. Mă, am să te întreb și eu ceva, dar nu acum că am treabă, vin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]