361 matches
-
nimic mai prejos! — Ai spus, așadar, asta În clasă! — Da, am spus-o, eu, tânărul american imberb, eu, micul institutor de la școala Misiunii Presbiteriene, am flagelat coroană și turbane, iar elevii mi-au dat dreptate, ca și părinții lor. Numai reverendul era revoltat! Văzându-mă perplex, adăugă: — Le-am vorbit băieților și despre Khayyam, le-am spus că milioane de americani și de europeni Își făcuseră din Rubaiatele sale o carte de căpătâi, i-am pus să Învețe pe dinafară versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Din păcate, nu toți părinții au reacționat așa, unul dintre ei a venit să se plângă. În prezența pastorului, mi-a aruncat: „Khayyam era un bețivan și un nelegiuit!” I-am răspuns: „Spunând asta, faceți elogiul beției și al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi bucuros tot ce ți se pune În spinare! Vei fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi bucuros tot ce ți se pune În spinare! Vei fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a spus și asta? Am impresia că ați vorbit mult despre mine. — N-aveam altă cunoștință comună. — N-am să-ți ascund nimic, am conștiința la fel de curată ca răsuflarea unui nou-născut. Acum aproape două luni, a venit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se opri În plin elan, Își consultă ceasornicul și se ridică precum un somnambul, scărpinându-și trudnic ceafa: Ora șase deja, Dumnezeule, o noapte albă! Cu ce Înfățișare am să dau piept cu elevii mei? Și ce va zice oare reverendul văzându-mă sosind la ora asta? — Ai putea oricând să susții că erai cu o femeie! Dar Howard nu mai era În stare să zâmbească. Nu vreau să vorbesc de coincidență, pentru că Întâmplarea nu joacă un rol important În chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am venit În legătură cu această afacere a legațiilor. — Și dumneavoastră! Avea aerul că asta l-ar fi amuzat. Nu știu, stăruii eu, dacă vă dați seama de amploarea pe care a luat-o această chestiune de protocol. Nu uitați, ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
McCaffrey au avut ideea de a se înconjura de o șleahtă de bețivi și de a porni să le asedieze pe cele două demoazele în elegantul lor adăpost. Bând și urlând, alaiul de bețivi, printre care se număra și preotul, Reverendul Bernard Jacoby, au încercat să pătrundă cu forța în casă și, neizbutind, au comis tot felul de vandalisme în grădină, spurcând pajiștile și devastând arbori și arbuști rari. S-a aruncat cu pietre în ferestre și un vitraliu antic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieși un păianjen din nas. După ce se termină, când se urcă din nou în mașină, își trage de rochie, nervoasă, de parcă brusc n-o mai vrea așa de scurtă. N-ai ascultat nici măcar un singur cuvânt din ce-a spus reverendul Billy. Ba da. Toată partea aia cu repopularea Palestinei și cu împlinirea profeției și alte alea. Și n-ai vrut să împarți pâinea cu noi. Păi, n-ai de unde să știi pe unde a fost chestia aia. De ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi fost un discurs pe care trebuia să-l memoreze pentru slujba ei de la Arc. — Uneori nu vă pare rău de ei? De străini? — Mă rog, spuse Rupp, cu îndoială. Nu e ca și cum ar fi pur și simplu naivi. Reverendul Billy zice că treaba asta cu Irakul e de fapt profețită în Biblie, adăugă Bonnie. Trebuie să se întâmple ceva înainte de final. Karin sugeră că fiecare bombă lansată ar putea crea alți teroriști. —Doamne! Mark clătină din cap. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îmi pare rău, Hughie, a zis. Apoi l-a împins pe tînăr în acid. Evident, bătrînul a trebuit să facă asta pentru că doar capul și umerii... de fapt, ceea ce rămăsese deasupra acidului era tot ce mai rămăsese din tînăr. KINGSLEY, REVEREND CHARLES Mare parte a romanului Lanark este un Plagdif extins al cărții The Water Babies, o carte victoriană pentru copii, lizibilă azi, se zice, doar într-o variantă prescurtată. The Water Babies este o carte duală. Prima jumătate este semirealistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Movements. MacDIARMID, HUGH Cap. 47, par. 22. Remarca maiorului Alexander că „E mai bine să ai hărți neadecvate decît să nu ai deloc; cel puțin, ele arată că pămîntul există“, este furată din The King of Poetry I Want. MacDONALD, REVEREND GEORGE Cap. 17, The Key este un Plagdif al poveștii victoriene pentru copii The Golden Key. Călătoria lui Lanark și a Rimei prin cîmpie din cap. 33 este, de asemenea, legată de poveste, ca și moartea și nașterea eroului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eu?/ Am eu ceva ce n-au ei? N-am despre ce cînta/N-am despre ce cînta.“ VONNEGUT, KURT Cap. 43, discursul lui Mondboddo. Descrierea pămîntului ca „o minge albastru-verzuie și umedă“ din romanul Micul dejun al campionilor. WADDEL, REVEREND P. HATELY Cap. 37, par. 4. Rugăciunea auzită din întîmplare este din traducerea reverendului Waddel în scoțiană a Psalmului 23. WELLS, HERBERT GEORGE Institutul descris în Cartea 3 și 4 este o combinație între orice spital mare și orice universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am despre ce cînta.“ VONNEGUT, KURT Cap. 43, discursul lui Mondboddo. Descrierea pămîntului ca „o minge albastru-verzuie și umedă“ din romanul Micul dejun al campionilor. WADDEL, REVEREND P. HATELY Cap. 37, par. 4. Rugăciunea auzită din întîmplare este din traducerea reverendului Waddel în scoțiană a Psalmului 23. WELLS, HERBERT GEORGE Institutul descris în Cartea 3 și 4 este o combinație între orice spital mare și orice universitate cu metroul londonez și BBC-ul, dar schema generală este furată din Londra secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
William Gladstone, care era mult mai deschis la minte și mai puțin dornic să se afirme decât fusese Bellarmino. Henry călătorea acum tot timpul, ținând prelegeri despre tehnicile transgenice la seminare universitare din toată țara. Era subiectul unor controverse intense. Reverendul Billy John Harker din Tennessee îl numise „încarnarea Satanei“. Bill Mayer, cunoscutul reacționar de stânga, publicase un articol lung și mult discutat, în New York Review of Books, intitulat „Alungat din Rai: De ce trebuie să împiedicăm travestiurile transgenice“. Articolul nu menționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe noi pentru ca creștinismul să rămînă fermentul lumii moderne. Ne-a citit extrase din prima epistolă a Sfîntului Petru: „Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutînd pe cine să Înghită. Fratres, sobri estate et vigilate!“. Reverendul Părinte Jean Buzelet era un tînăr iezuit eminent, venit special de la Paris pentru a ne edifica pe noi. Scrisese mai multe lucrări de spiritualitate și așteptam să ajung Înapoi acasă ca să-l Întreb pe tata dacă Îl cunoștea și ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva superb. Un comandant cu eșarfă albastră și cu un curcubeu de panglici din cele două războaie mondiale spusese: „Părinte reverend, lăsați copiii să se odihnească În sat, căci nu mai pot. Urcați pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt, iar cei din fanfara primăriei, gâltlejuri bătrâne făcute scoarță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
frunții, de parcă aveai sinuzită. Pe urmă urcaseră din nou către cimitir, unde aștepta o furgonetă. Urcaseră În ea gălăgioși, și deja se aflau toți Înghesuiți, În picioare, izbindu-se cu instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor Jungiene, clipă de clipă. După ce acceptă o băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este preoteasă voodoo. De fapt, Îi sînt ucenică. E de acord să te ia drept client. Wakefield ar vrea să spună mulțumesc, nu, dar ochii Reverendului privesc prin el, numai globi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este preoteasă voodoo. De fapt, Îi sînt ucenică. E de acord să te ia drept client. Wakefield ar vrea să spună mulțumesc, nu, dar ochii Reverendului privesc prin el, numai globi și onix Înnourat, iar Wakefield Își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este preoteasă voodoo. De fapt, Îi sînt ucenică. E de acord să te ia drept client. Wakefield ar vrea să spună mulțumesc, nu, dar ochii Reverendului privesc prin el, numai globi și onix Înnourat, iar Wakefield Își dă seama că e oarbă. O oră mai tîrziu, sînt toți trei În drum spre locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ia drept client. Wakefield ar vrea să spună mulțumesc, nu, dar ochii Reverendului privesc prin el, numai globi și onix Înnourat, iar Wakefield Își dă seama că e oarbă. O oră mai tîrziu, sînt toți trei În drum spre locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ponosită. — Eu sînt aici doar ca observator, spune Zelda. O să fiu foarte, foarte liniștită. Ar fi ceva nemaîntîlnit, gîndește Wakefield, care habar nu are de ce se află aici, dar, În fond, ăsta e la el un adevărat m.o., nu? Reverendul Telluride Își dă jos aripile. — Te deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește o clipă un Întreg șir de aripi În toate culorile curcubeului. Apoi se așază În spatele biroului și scoate dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face de lucru aprizînd un bețișor parfumat cu aromă de salvie. — O să fiu foarte sincer cu tine, Începe Wakefield. Alături de mine locuiește un tip care bate toată ziua În pereți. Aș vrea să Înceteze. Nu fac magie neagră, se Încruntă Reverendul și Wakefield Își dă seama după ridul dintre spîncene că este cu mult mai tînără decît Își imaginase. Dar, oricum ar fi, spune-mi despre ce e vorba, spune ea și ridul dispare. De ce bate În pereți? Chiar, de ce? — Bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ea din nou și Zelda rîde. — De ce trebuie Întotdeauna să fie o femeie? — În regulă. De cînd trăiești cu ciocănitul? Lui Wakefield nu-i place jocul ăsta. — De la naștere, răspunde sarcastic, dar cu ciocănitul acesta anume, cam de două luni. Reverendul pune cărțile de tarot Înapoi În sertar. — O să-ți citesc În talpă, spune. Zelda o să Învețe și ea ceva nou. — Ce bine, strigă veșnic entuziasta practiciană a trupului. Wakefield e total confuz. — În ce să-mi citești? — În talpă. Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a unui zîmbet, ca un fulg, Îi luminează fața. Scoate-ți pantofii și așează-te pe sofa. Wakefield se supune. O simte pe Zelda urmărindu-l din priviri În timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]