2,564 matches
-
se rătăcească și să Înghețe ori s-o mănânce vreun lup. Merse cât merse, nici ea nu știa cât, dar simțea că nu mai poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de un copac.O cuprinse toropeala,simțea că amorțește, că Îngheață, dar așa slăbită de puteri și cu ochii Închiși se rugă În șoaptă: „Maica Domnului, nu mă lăsa! Maica Domnului, nu mă lăsa...” Când se trezi era dimineață.Mare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Am luat câte o bucățică, ținând bețișoarele în unghi drept, așa cum ține mama lingura când mănâncă supă. Înghițeam puțin câte puțin, de parcă hrăneam o păsărică. Pe când mă moșmondeam eu cu mâncarea, mama și terminase. S-a ridicat și s-a rezemat de peretele în care bătea soarele. M-a privit o vreme în tăcere. — Kazuko, nu așa se mănâncă. Ar trebui să faci din micul dejun masa cea mai plăcută a zilei. — Ție îți place, mamă? — Nu contează. Nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
zise ea cu un zâmbet sfâșietor de trist. Mama a plecat a doua zi, imediat după prânz. A condus-o fostul nostru șofer, Matsuyama, care a adus-o înapoi în jurul orei opt seara. A intrat în camera mea, s-a rezemat cu mâinile de birou și s-a prăbușit pe un scaun. — S-a aranjat totul, au fost singurele ei vorbe. — Ce anume? — Totul. — Cum? Înainte de a vedea ce fel de casă este? am întrebat, înmărmurită. Mama a pus un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
drăguță pe care o observasem înainte, stătea în picioare. Mă aștepta. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea cu un zâmbet prietenos. — Nu. Am niște pâine la mine. Nu prea avem ce să-ți oferim, zise femeia cea bolnăvicioasă, rezemându-se, obosită, de sobă. Înghite ceva aici. Dacă stai cu bețivii ăia, n-o să capeți nimic de mâncare toată noaptea. Te rog, așază-te lângă Chie. — Hei, Kinu! Am rămas fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la magazinul de vânătăi/ câtă Veneție neconsumată în ochii tăi". Dinescu scrie, în același timp și o poezie de factură rimbaldiană, alogică, fără conexiune și, deseori, fără referință; el construiește peisaje imaginare suspendate în afara oricărei realități tangibile, plăsmuiri care se reazemă doar pe propria lor forță impresivă și expresivă - și care se risipesc subit pentru că privirea nu reține decât ceea ce recunoaște:... "și seara mă descrie frumos pe nicio pânză" (Invocație nimănui). Din când în când, aceste secvențe ajung - printr-o fericită
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
nu spune poetul, de spațiul de meditație pe care fiecare cititor este liber să îl umple cu propria sa imaginație. Voi cita integral acest poem, în pofida relativei sale lungimi pentru că el este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
aci o afirmație a lui Benn potrivit căreia n-ar exista decît două transcendențe verbale înrudite, "teoremele matematice și cuvîntul ca artă". Poezia aspiră spre echivalarea sa cu o construcție numerică, numerele fiind în vederile pitagoreicilor principii materiale (presocraticii se rezemau mereu pe materie), cu toate că insesizabile sub raport empiric: "Anselmus ce crezi că a fost/ acel număr l-am întrebat/ pe Anselmus: o fi fost/ Fiara? Un Diablero? Dimineața/ pe lîngă ape oamenii plătiseră/ mulți bani ca să vadă proporția aceasta" (13
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
ea parcă ațipită. Pe urmă trupul ei tresări, mai tresări o dată, se destinse și încremeni. Duminică rămase cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de ușă. Mergea spre Săuca. În dreptul dispensarului opri. O luă în brațe și o duse înăuntru. Pe scări întâlni o femeie. - Dumneata nu vezi că a murit? întrebă ea. (...) Împrospătă rezervorul cu benzină și lăsă bidonul în drum. Mergea
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
venit foarte mulți îngeri. D.P.: Au venit, cumva, ca mijlocitori între tine și Dumnezeu? M.P.: Nu, de data asta n-au venit decât îngerii. Au venit tot felul de îngeri, care stăteau rezemați. Unii băteau în geam, iar alții stăteau rezemați de-o poartă. D.P.: Erau buni, cumsecade, sau era îngerul ăla, al morții, pe care-l tot invoci tu? M.P.: Era ăla. Era ăla, multiplicat. D.P.: Deocamdată este pașnic, este binevoitor, este cald cu tine? M.P.: Stă și așteaptă. Stă
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
D.P.: Erau buni, cumsecade, sau era îngerul ăla, al morții, pe care-l tot invoci tu? M.P.: Era ăla. Era ăla, multiplicat. D.P.: Deocamdată este pașnic, este binevoitor, este cald cu tine? M.P.: Stă și așteaptă. Stă și mă așteaptă, rezemat de poarta de nord. Poarta de nord, da, dinspre amiazănoapte. Stă. E limpede că are o forță enormă. Asta e absolut limpede. Îngerul, da. Nu eu. Stă și se uită cum se rulează morții cu viii. Stă și e limpede
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
inițiați. Însă doamna Hobmeier nu și-a ridicat ochii; tocmai rupea un plic mare în patru părți egale. Poate că știa de preferința soțului ei pentru băieței. - Mă grăbesc, am spus. Cât îmi dați pe ele? Domnul Hobmeier s-a rezemat de perete. Avea aerul unui om descumpănit. - Nu pot să fac una ca asta, a spus el, n-am cum să vând gioarsele astea. Nu mai scap de ele niciodată. - În șase luni vin să le recuperez de la dumneavoastră. A
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că ești soră/ Cu o mimoză știută numai de noi/ Din Grădina botanică" (Pe străzile Clujului). Uneori extazul e umbrit de o neliniște ce-i accentuează luminozitatea (Stare, Nehotărîre, Numai
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
lovit de mașină. Era probabil cea mai nemiloasă moarte din natură. Încă țin pumnii strânși, vena mi se zbate vizibil în mijlocul frunții. Unghiile îmi intră și mai mult în palmă și se albesc cu cât strâng mai tare. Mi-am rezemat coatele pe pervaz și am rămas cu privirea țintă spre ozonul subțire. Nici nu știu cât a durat zgomotul ușii izbindu-se de pereți. Sourness pentru Maria Pe scările blocului - transmisia e tâmpită, undele se rarefiază. Într-o lumină albă ce explodează
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mult de câteva clipe. Ați ajuns, a constatat ea zâmbind în continuare, de parcă avusese convingerea că așa va fi, și ne așteptase fără grijă că vom ajunge acolo. Da, i-am răspuns și am lăsat rucsacul jos, apoi m-am rezemat și eu de tei, lângă ea, privind poienița, acum calmul și liniștea cu care ne întâmpinase Iasomia mi se transmisese și mie, era o libertate nesfârșită în acea poiană, ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
însă aveam încredere, dincolo de orice motiv, că n-avea să procedeze așa, și că avea să se întoarcă. M-am așezat pe o movilă de pământ, privind în sus, la cerul plin de stele. Ghidușa s-a ghemuit lângă mine, rezemându-și capul de umărul meu. Privind în sus, eu am văzut că pe boltă apăruse forma unui dinozaur, înstelat. O nouă constelație. Uite, i-am spus Ghidușei, un dinozaur pe cer!... Unde? m-a întrebat pe jumătate adormită, însă devenind
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
umeri. Poate ar trebui oricum s-o ducem în adăpost. A, acolo, s-a lămurit imediat, observând adăpostul pe carel ridicaseră Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de secol XIX. Există artiști care ilustrează cărți, regizori care pun în scenă
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
ce să mai facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se spăla de funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de Tamara Dobrin, așa era, În lumea teatrului, și spaima față de Silvestru. Din păcate, ori din fericire, genul acesta de personalitate n-avea cum să reziste după 1990. - De ce din păcate? - Pentru că am nostalgia criticului de părerea căruia să mă reazem. Vine câte un critic de la București și spune: „eu sunt deșteaptă, voi sunteți proști, nu pricepeți nimic!”. - Dar de ce ați folosit un feminin? - Pentru că, Întâmplător, mă refer la o femeie. Cum bine știi, de altfel... Interogațiile tale iezuite sunt ușor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru Precuvântare, Doamna Lume și Destinul. UN BĂIAT: Pe ăsta cine-l face? REGIZORUL: Și tu ai dreptate! Bufonul! El trebuie să fie și să facă orice. Și să facă bine! Ceilalți, așezați-vă unde vreți, treceți în sală sau rezemați pereții. (Interpreții se așază pe jos, într-un fel de semicerc. Regizorul trece în sală.) REGIZORUL: Nea Costică! Așezământul pentru Precuvântare! COSTICĂ (din culise): Vine! (Intră cu un cadru pe care scrie Așezământ foto și litografie. Îl așază, iese. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
folositor oamenilor, ba și necuvântătoarelor. Nu cunosc treabă însemnată și treabă mai puțin însemnată; socot că tot ce-i bine făcut dobândește preț asemănător și cumpănește cu dreptate bucata de pâine pe care-o mănânci și căpătâiul pe care-ți reazemi capul. Cu osebire îmi place să țes și să cos straie frumoase, și-n vreme ce lucrez îmi place să îngân câte-un cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de vară, ca și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o ulcică de vin din care știu că-i place să guste. În timp ce se pregătește patul, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
regula de fotografii pentru a reconstitui atmosfera Câmpinei interbelice, a casei, a părinților, unuia dintre frați care suferea de o boală cumplită. Pe scaunul alb al atelierului Olteanu, la masa mică tot albă, pe care e deschisă o carte, își reazemă capul cu părul foarte scurt de mâna dreaptă proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare erudit. Privire serioasă. Haina neagră cu guler înalt oprește gândul la copilăria neterminată, cu toată batista albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-l alinte cu vorbe și cu gesturi tandre... .În crucea zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în gol... Măriuca s-a furișat spre pat, cu gândul să-i acopere ochii cu palmele și apoi să înceapă jocul ghicitului... N-a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]