15,122 matches
-
tare, îmi este teamă, cu atitudinea de duri a băieților mei, ușor trecuți de adolescență în momentul de față, atitudine normală din punctul lor de vedere, pentru că așa e cool. Dacă ești critic domle, păi atunci, trebuie să critici! Cine rezista acestui ritual de inițiere în urma căruia ar fi devenit bărbat chiar și într-un trib din Africa era, de cele mai multe ori, destul de repede asimilat grupului la Martin, dacă bineînțeles voia și timpul și distanțele geografice îi permiteau să vină suficient
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
nu i-a explodat în gât, are schije de 60 de ani, pentru că bunicu e puternic - și nu are cum. și artistul plastic vine, se urcă în mașină, merg împreună, spre periș, acolo l-au dus, ziceau că nu mai rezistă până la bucurești. și kirilă se vede singur acolo, intrând în spital și ăia de acolo spunându-i condoleanțe, a murit de moartea lui, la 93 se moare mai ușor, nici viața nu mai e atât de viață. la 93 se
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
onoare. Noi trăim cu convingerea că ne descurcăm, încît, cel mai adesea, sinucigașii suferă de o boală psihică. (Astea nu sînt observațiile mele, ci lucruri știute în lumea psihiatrilor.) Însă chiar și omul cel mai normal din țara asta nu rezistă mult timp temerii că ar putea rămîne pe drumuri. Mai ales dacă are și o familie în spate, ca doctorița din Constanța. Din cîte am remarcat femeile sînt mai vulnerabile la noi la frica de a-și pierde serviciul. Și
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil de umor, ironie, naivitate
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
o preocupare despre care nu se știe sigur dacă e autentică sau simulată din snobism. Un lucru la urma urmei lipsit de importanță pentru Tin pentru că el oricum o iubește. Este cutreierat de elanuri dar și le poate și stăpâni, rezistând „asemenea lui Ulise, care se lega de catarg” tentației de a se alătura odraslelor de ștabi în „escapadele” acestora, porniți în trombă din curtea vilei cu mașinile lor decapotabile. Rămas singur, își ia vioara și exersează ore în șir, impunându
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
probleme existențiale, ăștia nu sînt în pas cu vremea” (p. 154). Experiența de viață (sexuală) și formidabilul spirit analitic o fac să împartă bărbații în trei categorii, cu siguranța profesională a unui încercat shrink: „Îndrăgostiții, sportivii, cinicii. Nici unul nu-mi rezistă la început, dar ce-i departajează este comportarea de după. Cu îndrăgostiții, ai văzut, îmi place să fiu dictatorială. Îmi place să-i văd cum joacă pe sîrmă în fața mea. Mă amuză teribil. Sportivii îmi plac cel mai mult, sînt cei
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
scriitori străini, încheindu-și tirada astfel: «de ce să-i traducem noi pă ei, ce, ei ne traduc pă noi?»”. Judecata morală implicită e însoțită de una estetică explicită: „S-ar putea (...) ca Radu Petrescu, Ștefan Bănulescu sau Ștefan Agopian să «reziste» mai bine decît Augustin Buzura sau Marin Preda, de pildă. Chiar dacă noi am resimți această «reevaluare» ca pe o ingratitudine față de ecoul cărților acestora în anii cînd ele au apărut.” Oare veritabilele revizuiri n-au nevoie și de astfel de
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
și a opt în proză, corpus extrem de redus, dacă ne gîndim că alți clasici ai genului au reunit o sută (Andersen) sau chiar două sute (frații Grimm). Dintre poveștile în versuri, deși apreciate de criticii și academicienii epocii, doar Pielea-de-Măgar a rezistat cu bine la proba timpului și poate, într-o măsură mai mică, Dorințele ridicole, în timp ce Grizelda păcătuiește în ochii publicului contemporan prin lungimi greoaie și broderii supărătoare. Căutînd să surprindem specificitatea poveștii lui Perrault, am găsit o ezitare jucăușă, surprinzătoare
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cum să-ți permiți tu, Cititorul, a zice „Hm!”!? Din nu știu ce sentiment creștin (un amestec de compasiune și duioșie), până acum l-am ignorat, însă dacă ați ajuns cu lectura până aici v-ați dat seama că n-am mai rezistat și m-am decis să-l denunț la gazetă. Cu regretul că trebuie să fac o selecție. Voilà: „O bandă de gangsteri a furat în SUA un ordinator de mare valoare, cerând în schimb eliberarea unuia dintre ai lor. Dacă
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
importantă editură din vremea național-comunismului (editură care, prin voia întâmplării, publică acum acest eseu) e supus, în volumul de față, unei severe analize etice. Biografia omului Marin Preda e judecată prin prisma bibliografiei pentru a permite reevaluarea celei din urmă. Rezistă Risipitorii, Marele singuratic sau chiar îndelung lăudatul Cel mai iubit dintre pământeni unui examen moral din perspectiva cititorului vindecat de comunism? Pentru a răspunde trebuie eliminate părțile erodate ideologic. Cu răbdare, George Geacăr o ia de la capăt, din anul de
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
ne întrebăm taman invers: cum a ajuns un om așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile rezistă, ci doar cele care scapă ereziilor ideologice: Moromeții I, Viața ca o pradă. Soluție facilă, care nu convine
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile rezistă, ci doar cele care scapă ereziilor ideologice: Moromeții I, Viața ca o pradă. Soluție facilă, care nu convine criticii contemporane dintr-un motiv de la sine înțeles: există, desigur, și în restul operei părți realizate estetic. Sau care fac, măcar, mărturia
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
care o fac, deopotrivă studenți și profesori, e dezamăgitoare, dar nu despre asta e vorba. Bulevardul Eroilor (numit așa după adresa Filologiei din Brașov) e, mai curînd, un roman despre strategii de coabitare. E un "manual" umoristic despre cum să reziști cu bine în catedră, despre cîtă politică poți comenta fără să superi pe nimeni și despre îngăduirea reciprocă a "magiștrilor" și a "discipolilor". O anumită curiozitate, de ambele părți, ține în tensiune legătura dintre ei. Andrei Bodiu face, fără să
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
cu cât formula memoriilor are, spre deosebire de jurnal, avantajul (deși adesea e vorba de un handicap) că scriu trecutul prin prisma prezentului. Cu alte cuvinte, există în cazul memoriilor tentația de a-ți "lucra" discursul și Nicolae Breban nu i-a rezistat, convenția potrivindu-i-se ca o mănușă. Nu e vorba - Doamne ferește! - despre o modificare a faptelor trecutului, dar de o distribuție anume a accentelor astfel încât rememorarea să sugereze clar destinul unui Ales (ca să folosesc titlul unui roman de Th. Mann
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
revuistic, al criticilor de prestigiu din, hai să spunem, generația șaizeci și șaptezeci. Opinia publică este confuză, veleitarii și impostorii afluează în proporții îngrijorătoare, scriitorii adevărați și debutanții de talent au nevoie de o bună doză de paranoia pentru a rezista situației care pare a se eterniza. în plus... vechiul și vigurosul fatalism românesc care ne șoptește încă o dată că "totul e pierdut", "nimeni nu mai citește lucruri serioase", "totul e înghițit de televiziuni și internet" și altele de acest fel
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste, și pentru statutul incert al unei discipline parcă prea "înalte" ca să reziste. Long live..., i se urează, dar parcă fără prea multă convingere... Apoi, deodată, "din vag cum era, Zürichul a încetat să mai fie. Cumpăr un Tournier, Le roi des aulnes, ca să am ce citi pe drum." Préparatifs de depart...Peste
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
scena intrării lui Alexandru în Babilon spre marea bucurie a perșilor, mie mi-a trezit amintirea unor imagini documentare ale lui Hitler intrând în Austria: și austriecii îl întâmpinau și erau veseli nevoie mare. Nici ca personaj tragic, Alexandru nu rezistă și iar fac apel la Aristotel pentru a explica acest fapt. El precizează câteva lucruri ŕ propos de eroi: trebuie să aibă un caracter ales și o atitudine aleasă. Or, lui Alexandru îi lipsesc ambele; după cum e portretizată în cele
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
de teatre private care își pun la bătaie propunerile și inițiativele, că nu mai trebuie să existe nimic altceva în cer și pe pămînt, forțînd, astfel, nașterile normale. La noi, din cele două, trei încercări pe care le cunosc, a rezistat doar Teatrul Act cu sediul său din Calea Victoriei, în măruntaiele Bucureștiului, cum îmi place mie să spun. Acolo continuă în modul cel mai natural să se joace spectacole normale, să se definească un chip, o direcție, un tip de propunere
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
Gheorghe Grigurcu Să recunoaștem: cele mai adecvate, mai corecte, mai fără cusur judecăți critice ajung a se uza, a eșua în locuri comune. Nimic nu rezistă timpului care le reduce strălucirea inițială, le acoperă cu o penumbră ce le face uneori să apară chiar prolixe, indigeste, extrem de puțin atractive, pentru o conștiință receptoare dornică a-și conecta obiectul la propriile sale tensiuni, a-l "actualiza". Din
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazornițelor a căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să se lase să cadă jos la mijlocul horei, și încet, încet se prăvălesc cu toții unul peste altul... |stora zicându-li-se doborâți... Cei care nu au avut loc în beci, considerat loc de onoare pentru fruntașii nunții, joacă sus, regula
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
Yourcenar: "Despărțirea de o ființă iubită nu e doar o catastrofă emoțională, ci și una metafizică: comment comprendre le mot départ, le mot absence?" Ei bine, Kaufman acest moment dramatic îi cere lui Gondry să-l exploreze cinematografic. Cum să reziști memoriei de după? Cum să-ți înfrunți amintirile? Unde să pleci cu memoria paradisului? N-ai da orice să nu-ți mai amintești lucrurile care te dor? Will you erase me, my love!? Clementine (Kate Winslet) se hotărăște să se despartă
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
cred că mai există teme predilecte. În urmă cu vreo 50 de ani, cu Hervé Bazin, se cultiva tema familiei. Mărturisesc însă că primesc o mulțime de cărți, multe le citesc și nu pot să spun despre ele dacă vor rezista sau vor dispărea. Pot să declar sincer ce-mi place și ce nu. Față de literatura contemporană, îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
mulți l-au interpretat ca pe o tentativă a politologului american de a recondiționa imaginea părintelui fondator al actualului partid de guvernămînt (cu toate denumirile sale anterioare). Am mai spus-o/scris-o și o repet. Nici una dintre acuze nu rezistă în fața unor judecăți simple, de bun-simț. Ca politolog, interesat de tot ce se întîmplă pe scena politică românească, Vladimir Tismăneanu avea tot interesul să nu rateze întîlnirea cu un jucător nou și foarte insolit în politica dîmbovițeană, care, în plus
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
la trei, iar aici, la noi, pătrundeau doar răsfrîngeri. Puteam vorbi fără să șoptim. Kaghebiștii se pricep să aleagă și să găsească noaptea un asemenea loc, priceperea și experiența, ce să fie, dacă nu ele! Acum n-am mai putut rezista: am oftat în întuneric. Uite-așa. Deja e lîngă mine. Ne-am așezat pe o suprafață netedă, furniruită. Putea să fie ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
nu mai e doar antiburghez, ci un curat program comunist. Autorul, care va emigra după instaurarea comunismului în România, își declara divorțul de toți aliații de dinaintea "războilui imperialist mondial", cu excepția lui Breton, capul "mișcării suprarealiste internaționale", singura care ar fi rezistat "devierilor de dreapta" (despre cele de stîngă, Gherasim Luca nu părea să aibă cunoștință) și care ar fi capabilă, printr-o hegeliană "negare a negației" să "mențină suprarealismul într-o stare permanent revoluționară". Acest puseu troțkist e totuși corectat de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]