249 matches
-
de mecanismele mașinii la care lucra persoana și a fost smuls cu tot cu pielea capului. Cu cât coafura este mai simplă, cu atât este mai plăcută. Coafurile sofisticate sunt pretențioase și deseori nepotrivite, în special cu o față sumbră (severă) sau ridată. Pentru menținerea sănătății, trebuie evitată vopsirea părului. Culoarea naturală a părului este cea mai plăcută și oglindește sănătatea corpului. Un păr vopsit dovedește încercarea deținătorului de a-și schimba identitatea prin schimbarea înfățișării. Seamănă cu încercarea de a duce în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit ca înfățișare, cu excepția unei bărbi albe, frumos îngrijită, care înconjoară obrajii ridați. Ușurat, Darie pune pistolul mitralieră la spate. Nu te teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un acvariu. Și ele. Ele. Erau trei. Prima era îmbrăcată într-un capot roșu, a doua într-un trening gri, a treia avea un pulover alb și niște pantaloni cu talie joasă. De la stânga la dreapta: o femeie cu față ridată, ochi albaștri râzători, proaspăt ieșită din duș. Părul șaten dat pe spate, firele strânse în mănunchiuri curbe și groase de pe care picura apa. Își strecura o mână în păr și-l scutura, aruncând mici stropi pe perete; o fată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu ochiuri scânteietoare de cuarț, mobilele cu intarsii minuțioase, statuetele de marmură înfățișînd personaje enigmatice, dactilografele care mă priveau uimite de la birourile lor, totul era viu și concret. Privirea mi se apropia de câte un presse-papier de pe birouri, explora fața ridată a câte unei dactilografe și pornea apoi spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești, ca o fetiță" - spui până la urmă. Și apoi, fără legătură: "Ai observat ce am pe gît?" Te ridici iar, până ce fața îți ajunge în dreptul feței mele. Îți privesc gâtul ușor ridat. Gâtul femeii îi arată cel mai bine vârsta, parc-am auzit pe undeva. Gâtul tău este un gât de femeie de treizeci și cinci de ani. Sub pernița de carne de sub fălci, pe o parte, ai într-adevăr o mică cicatrice, nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu mare vizibilitate. Aici se adună seara puștii cu skateboard-uri și role. De jur împrejur sunt panourile cu picturile lui Gorzo: figuri de țărani, mai ales bătrâni, cu pălării boțite sau cu batic în cap, cu papornițe în mâinile ridate sau cu un lighean de rufe la picioare. Țăranii lui Gorzo poartă, cu naturalețe, întocmai ca în realitate, bascheți sau cizme de cauciuc, ori pulovere cu model. „Îmi plac mult bătrânele“, spune artistul. Într-adevăr, „doamnele“ domină peisajul rural-urban. Scopul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Emil BRUMARU Fluturi asasini. Cine ar fi crezut! În verdele înspăimântător de albastru, întins blând, lânced, indecent, pe pajiștea jilavă, lunecoasă în jumările slăjite Ăresturile balurilor de binefacere ale adolescenței!)... în spațiul translucid din fața conacului dilatat la colțuri de burlanele ridate Ăsimulând burdufuri borțoase de acordeon cu jde mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
un vânt rece și de o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu fir de aur. Își face un paan după o rețetă ce pare complicată. În fața lui se află o tavă cu intarsii de alamă, pe care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fum. Comparat cu restul clienților, el și Star sunt prea eleganți. Li se servesc boluri mari, albastre și albe cu mâncare, care lui i se pare greu de introdus în gură fără să împrăștii sosul pe plastronul cămășii. Un chinez ridat și ofilit de la masa vecină îi face semne cu ochiul și degetul în sus. Star pare în elementul ei. Mănâncă, ținându-și coatele lateral, zâmbindu-i între înghițituri. El îi răspunde, simțind cutiuța cu inelul în buzunar. Poate? Nu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai înțeleaptă decât el și mai puțin arțăgoasă. Fantin îl ura pe tata. Iar acesta îi întorcea sentimentul. Doi nebuni într-un sat-fantomă, care se înjurau printre ruine, aruncând câteodată unul în altul cu pietre, ca niște puștani cu fruntea ridată și cu picioare strâmbe. În fiecare dimineață, înainte de răsărit, Fantin Marcoire venea, își dădea jos pantalonii și-și făcea nevoile la ușa tatălui meu. Și, seară de seară, tata aștepta ca Fantin Marcoire să adoarmă lângă vaca lui pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la mine. Era frumoasă. Poate ceva mai palidă decât era când o părăsisem, dar și mai dulce, ca și cum somnul profund în care ea rătăcea acum alungase îngrijorările, temerile, suferințele zilei. Da, era frumoasă. Nu am văzut-o niciodată urâtă, bătrână, ridată, obosită. Trăiesc de atâția ani cu o femeie care nu a-mbătrânit. Eu mă cocoșez, scuip, sunt epuizat, am riduri, dar ea, ea rămâne la fel, fără nici o brăzdătură și fără să-și piardă farmecul. Moartea mi-a lăsat măcar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce vei face când vei fi singură, în ciuda faptului că știu răspunsul, își va injecta heroină și va zăcea pe salteaua ei jegoasă, simțindu-se regina lumii, o privesc cu părere de rău, fața ei este negricioasă, are pielea gâtului ridată, nu este primul copil la care renunță, în tinerețe mai renunțase la un copil care are astăzi cel puțin douăzeci de ani. Nu este prostituată, susține ea, se duce cu bărbați doar ca să facă rost de bani pentru droguri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă grăbesc să răsucesc cheia în ușă, poate că s-a răzgândit și a plecat, ochii mei arzători se concentrează cu greu asupra spinării aceleia bătrâne, care coboară scările încet, asupra figurii care se întoarce spre mine, o figură întunecată, ridată, acoperită de o pereche de ochelari de soare negri, gura mea se deschide într-un suspin dezamăgit, aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi spun eu, privește cât de bine ne era, îți era imposibil să mai aștepți zece ani? Ea își lasă capul în jos, părul îi este încă prins într-o coadă de cal bine strânsă, trăgându-i spre spate pielea ridată, crezi că nu am încercat? Cel mai simplu este să minți, dar nu a fost bine, nici măcar un copil nu poate trăi într-o lume imaginară, eu protestez, Yotam putea, asta face de atunci, el nu poate lupta, bântuie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Sunt de la Marks and Spencer. Eram prea plictisită și obosită să mai fac ceva. Janey arăta obosită, dar mai drăguță ca niciodată. Era ca un trandafir clasic englezesc: ochii mari și albaștri și pielea albă și fină, care era deja ridată. Părul îl purta strâns la ceafă, dar șuvițe rebele îi cădeau în jurul feței, ca întotdeauna, chiar și imediat după ce le prindea iar. —Te mai vezi cu Tom? m-a întrebat. Am dat din cap. Încă nu m-a iertat. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cât să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întâmplarea a făcut ca exact următoarele trei sau patru zile să le petrecem împreună. Eu, fascinat de chipul fin ridat, de moliciunea incredibilă a părului și de ținuta perfectă, de felul în care știa să țină capul. Participam la o conferință, la Universitatea Rutgers, și nu m-am putut opri să nu-i povestesc emoția pe care-o resimțisem pe când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns: „Familia noastră are longevitate și-o să trăiesc și eu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de păr alb, se conserva, trecea neobservat, se scutea de griji, de implicații de orice gen. Acum să fi ieșit braț la braț pe stradă cu el... Ea, Sidonia, s-ar fi simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a apreciat niciodată, darămite să-l iubească. Activitatea lui minunată ca jurnalist, campaniile lui pentru acest oraș. A considerat slujba lui un inconvenient minor, care risca să-l deranjeze pe secretarul care se ocupa cu admiterea în Golf Club. Chipul ridat al lui Stevie se ridică, plin de neliniște, spre Fran. — Oh, Doamne, îmi pare rău, Fran. Știu că e mama ta. N-ar trebui să zic lucrurile astea. Drep răspuns, Fran își lăsă blând mâna pe cea a lui Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Vincent să Înceapă cartoful dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru și fața galbenă ridată, ca o lămîie stoarsă, Îi amintea lui Jim de Basie, dar domnul Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd o să se termine războiul, adăugă el. Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prezentată estompat și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi filmează prin mai multe straturi de voal, spuse el. Maică Doamne! Cine știe cât de ridați și oribili sunt amândoi în realitate. Simt că-mi vine să vomit. Hei, cel din sala de proiecție! Aprinde lumina, te rog Bătu cu sabia în latura scaunului. O plasatoare bătrână coborî pe culoarul dintre scaune și încercă să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Erskine. Aceasta se uită spre el cu ochii Încețoșați și doi centimetri de scrum Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva Întrebări, bine? Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era doar contrastul dintre chipul de Învățătoare obosită și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sau cel puțin să ne dăm seama de neputința noastră de a Înțelege. Fima și-l Închipuia uneori pe creatorul universului, În care nu prea credea, ca pe un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]