1,913 matches
-
pentru soliditate, pentru ceea ce rămîne. Așteptînd calm să treacă momentele de agitație și tratîndu-le cu indulgență și umor: în tăceri înțelepte, un pic sceptice, în care lucrurile se așează pînă la urmă în matca lor - sau se acoperă definitiv de ridicol. Profesorul Brâncuș a pus adevărată pasiune în mai multe domenii lingvistice - istoria limbii, gramatica, istoria lingvisticii, albanologia, tracologia, dialectologia - astfel încît cronicarul chiar nu știe cu ce să înceapă. În istoria limbii române, din care a publicat recent un prim
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
părea chiar obtuză, reacționară, dar ea tocmai astfel se pune când discutăm de miezul tare al canonului estetic al literaturii române din toate epocile. Canonul clasic e conservator și „reacționar”, iar gesturile de sfidare a lui riscă să cadă în ridicol sau cel puțin în ineficiență. O propunere experimentală în abstract e una (o simplă încercare), iar o propunere pentru școală, pentru canonul didactic e cu totul altceva. Iar când începi tocmai cu numele care vor trezi rezistență, care riscă să
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
obrazul lui,/ neatingîndu-l, doar lăsîndu-i în urmă un tremur de aer rece,/ asemănător unei mingii, care te pasează în goană,/ Cîte-o blondă, cîte-o brună îl mai vizita din cînd în cînd/ fără nici un motiv, care ascundea totuși în coaja lui/ ridicolul propriei sale condiții./ Frumusețea lui Fra emana efluvii magnetice,/ privirile de cameleon verzi, cu irizații de păstrăv le ademena pe femei/ într-un cerc atît de etanș, încît,/ dacă ar fi dorit apoi să se sustragă, nu s-ar fi
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
mii, ne-ați numit mii, când eram zeci de mii! În timp ce voi stropeați ecranele pensionarilor cu salivă neputinței voastre și mințeați cu nerușinare că suntem puțini, pe sub geamurile suspendate peste bulevardele orașelor, realitatea vie, concretă, vă contrazicea! Va arunca în ridicol! Va constata moartea! Cea mai acceptată teza cu privire la dispariția dinozaurilor este cea care presupune ciocnirea unui asteroid cu pământul! Se pare ca asteroidul avea zece kilometri în diametru! A râs într-o clipă dominația de milioane de ani a dinozaurilor
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
în studiul holocaustului roșu, o temă neagreată, în mod ciudat, dar nu întâmplător, tocmai de cei care își clamează anticomunismul pe toate canalele media și când e cazul, dar mai ales când nu este cazul, adică sună grotesc și frizează ridicolul. Anticomunismul de paradă nu ține de foame, iar poporul, iubitor de cunoașterea istoriei naționale adevărate nu îl agrează, iar profesorul Buzatu a sesizat foarte bine acest lucru. Era normal, și personal m-am așteptat, ca o dată trecut în lumea veșnică
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
pătrunsă de valorile democrației. Pot să mă gîndesc la viitorii copii din țară, așa cum îi jelesc pe cei lipsiți de expresie și super-obezi din Statele Unite. În țară era riscant să-ți afișezi credința în Dumnezeu, aici te acoperi doar de ridicol. Te marginalizezi singur arătînd că nu ești prea inteligent. Mi s-a întîmplat să mă declar și să produc o subțire jenă, sau să fiu privită ca o marțiană. Am auzit de mai multe ori fraza lui Nietzsche: "Dieu est
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
că mă găsesc puțn rătăcit în acest idiom franco-român care se scrie acum la noi. Am remarcat că personajele tale apar mai bine, mai autentice, când se servesc de un limbaj de-a dreptul neaoș (!) (3). Îmi dau seama de ridicolul căruia mă expun dând un verdict asupra stilului tău și invitându-te să revii la vocabularul "strămoșilor" noștri. Ca și cum eroii tăi care sunt, de fapt, niște supercivilizați ar putea să vorbească ca niște țărani! Toată prietenia mea ție și soției
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme și glosse trăim în poarta Împăratului implacabil imposibilului găsindu-i sinonime posibile, cînd jocul rămîne joc sub efemeride luminații toate idiogramele exacte în caleidoscop ridicole sunt. uită că e poesia ghem de veselă moarte blondă gheață levitînd pretutindeni, lăudîndu-te te umple de vinovăție gura mea arsă în zadarnice adorații. fericită cale-ți pun înainte capătul tuturor e Bucuria dincolo de ea nu-i nici viață, nici
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
pentru că ați intuit enorma importanță a lui Scămoșilă-n viața mea. Vă scriu pentru că-l invidiez pe Dinescu că poate, atît de simplu, să fie alături de dumneavoastră. Simt nevoia unei ucenicii, am simțit-o mereu. Nu-mi mai este teamă de ridicol. Mai exact, mi-e teamă, dar știu că-l înțelegeți. Cu stimă și ucenicie, Emil Brumaru 1-VII-1980
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
și n-aveai nici o șansă să respiri normal, cu ochii la un om mititel care stătea comod pe ditai fotoliul perorând de sus (mai mult la figurat decât la propriu) niște idei care mie mi se păreau ușor aberante spre ridicole chiar, am ieșit din sală la frază “Cartea “Despre omul frumos” este o carte pe care orice tânăr trebuie să o aibă în biblioteca”. Am fost și eu la un spectacol la TNB al lui Dan Puric și am avut
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
să pună în dificultate PNL? DP a convocat Congresul Extraordinar, nu și pe cel ordinar iar condițiile statutare și legale sînt departe de a fi îndeplinite pentru acest Congres Struto-Camila.......de ce oare riscă Antonescu și echipa lui să pice în ridicol? E o luptă “ușor” inegala. Daciana Sarbu vine acum din urmă la capitolul notorietate - influiența, dar în ce priveste capacitatea fiecăreia, Daciana Sarbu mi se pare Heidi, fetița munților; în traducere - de o naivitate uneori greu de trecut cu vederea
Războiul primelor doamne by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82648_a_83973]
-
rîsul întregului amfiteatru. Dar asta s-a petrecut destul de tîrziu, cînd limbajul partinic se fisurase binișor sub povara propriei sărăcii și stupidități. înainte de a se prăbuși instituțional, comunismul a suferit un colaps lingvistic. Mijloacele lui de coerciție verbală eșuaseră în ridicol. într-un regim dictatorial oamenii nu se bucură de drepturi, ci doar de îngăduieli. Li se aprobă cutare lucru astăzi, li se interzice mîine, în temeiul unor rațiuni impenetrabile și absurde, explicate uneori - supremă concesie - prin exigențe ale conjuncturii ("Acum
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
uimească întreaga Europă și să pună în umbră aniversarea a 30 de ani de la încoronarea lui Wilhelm al II-lea al Germaniei) m-a făcut să mă gîndesc și la alte acțiuni paralele, de aiurea și de la noi, al căror ridicol ucigător macină totul din interior. Dar asta nu m-a împiedicat să constat că iar rămîne totul o lungă teorie în comparație cu ce se întîmplă în romanele lui Dostoievski, care constituie în continuare un punct de referință. Atît în comentarea lui
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
volumul al treilea al ediției, la pp. 1885-1889, Ecaterina Țarălungă transcrie capitolul al doilea al unui roman "rămas nepublicat", "cu personaje care nu figurează în alte părți" ale operei lui Petru Dumitriu ș.a.m.d. (merită citit întregul pasaj pentru ridicolul său pretențios). Apoi adaugă: "Aici și numai aici este locul unde cititorul român poate vedea cum scria Petru Dumitriu direct în franceză". Îmi pare rău: cititorul român nu poate vedea aici cum scria Dumitriu în franceză și nici nu poate
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Moscova unde o gloată organizată de așa numită diasporă moldovenească (dar cu care Dodon vorbea doar în limba rusă”), îi cânta osanale. În goană de a face cât mai adânc sluj în fața stăpânilor săi de la Kremlin acest intrus ajunge la ridicol. Ia fost puțin „întâlnirea călduroasă” de la Bruxel unde o stimată doamnă ia pus o simplă întrebare, dându-i și patru variante de răspuns (ca unui elev mai puțin priceput!): „Ale cui interese apărați d-stră în această vizită la Bruxel: ale
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
sălii de dușuri ocupate în cea mai mare parte de cei dinaintea lor. Tălpile goale se chirceau pe cimentul rece ca gheața, alunecând pe luciul făcut de săpunul câtorva generații de nespălați... (pag. 91). Gheorghe Andrei Neagu insistă stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori resemnată în mecanisme prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee, încetați!” LingurIle se opreau în văzduh, muștele se
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori resemnată în mecanisme prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee, încetați!” LingurIle se opreau în văzduh, muștele se plimbau indolente pe chipiul ofițerului pentru care nimeni nu mai mișca. Apoi, după ce ofițerul privea satisfăcut ridicolul situației, când bărbați în toată puterea cuvântului se supuneau fără rațiune unor ordine pur și simplu absurde, se dădea comanda: „Continuați!” Zgomotul (de farfurii din aluminiu și linguri...) începea brusc, ca o avalanșă oprită vremelnic... (pag. 91-92). Pagini întregi, antologice
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
generații întregi, rupte prin generația bunicilor de Patria-Mama, România. Gabriel Teodor Gherasim: Cine au fost promotorii limbii române în Declarația de Independență, cărora le ramanem îndatorați, și cine au fost promotorii “limbii moldovenești” din Constituție, care s-au acoperit de ridicol de-a lungul decadelor, pana la culminarea în infama fițuica de “dicționar moldo-roman”? Vitalia Pavlicenco: Limba română în Declarația de Independență a fost inclusă de deputații români, avînd conștiința adevărului lingvistic, ca și de scriitorii și oamenii de știință ce
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
fost sever agresată, că infractori derizorii și colportori fără scrupule au aruncat în serie, pe piața românească și nu numai, tot felul de falsuri Brâncuși, unul mai caraghios decît altul, că exegeza delirează și amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a păstrat măsura, echilibrul și înțelepciunea. Reeditarea, cu cîțiva ani în urmă, a monumentalei sale lucrări Brâncuși în România, care aduce la zi, atît din punct de vedere bibliografic, cît și documentar și iconografic, ediția din l976
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
de toate documentele privind o persoană sau alta, un caz sau altul. Altfel, dacă emite judecăți bazându-se pe sferturi sau pe zecimi de dosare, pe firimituri de dosare, Consiliul e pus într-o situație penibilă și chiar cade în ridicol. În fine, facem atâta tam-tam fiindcă X și Y - turnători, informatori - au colaborat cu Securitatea, îi judecăm, îi punem la zid pentru răul la care au fost părtași (foarte bine!), dar uităm că ei nu sunt decât personaje secundare (personaje
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
să discearnă cu claritate, o dată pentru totdeauna, care era drumul cel mai sigur de urmat. Or, constată Rorty, "Lucrurile nu stau ca si cum filosofii au reușit să găsească vreun teren neutru pe care să stea"27. Prin urmare, pentru a evita ridicolul unei promisiuni neonorate, ar fi mai prudent că filosofia să renunțe la presupoziția acestui teren neutru. Altfel spus, neutralitatea este imposibilă din punct de vedere teoretic. Mai mult, arată gânditorul american, în momentul în care trăim în societăți pluraliste, multitudinea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
întrece cu mult dorința de a-i arăta celuilalt că e un prost. Spectacolul orgoliului arogant e mai frumos decît scena înfrîngerii adversarului. Și pentru a savura cît mai mult plăcerea provocată de o vanitate care nu e conștientă de ridicolul în care se află, spiritul ironic renunță la gîndul de a-și înjosi adversarul. Socrate își lasă adversarul să fie încredințat că are dreptate și că pe fruntea lui strălucesc laurii deșteptăciunii, cînd, de fapt, și dreptatea, și deșteptăciunea aparțin
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
din O scrisoare pierdută. Atât confesiunile amoroase, șoptite la ureche ori expediate ca epistole, vai!, pierdute, cât și cuvântările politice pe teme istorice și de fierbinte actualitate sunt marcate de o exprimare deficitară în raport cu fondul propriu-zis de idei și sentimente. Ridicolul apare la nivelul discursului, nu al conceptului, susține și demonstrează criticul, citind în această cheie memorabilele intervenții publice ale lui Farfuridi și Cațavencu. Primul are de înfruntat "erupția biograficului de ultimă oră în retorica discursului". Farfuridi e "sleit" la propriu
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
hipnotice) nu pot stârni decât homerice hohote de râs. Acestea nu vor fi însă niciodată în măsură să ducă la o mai atentă autoanaliză a celor în cauză. Una dintre calitățile sine qua non ale vedetei autohtone este absența simțului ridicolului. Probabil, înainte de a-și remodela nasul, buzele, sânii și fesele, aspiranții la statutul de star în România tranziției trebuie să-și extirpe simțul ridicolului. Discuția teoretică ar putea continua, dar ar fi păcat. Până la urmă tot exemplificările sunt cele care
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
a celor în cauză. Una dintre calitățile sine qua non ale vedetei autohtone este absența simțului ridicolului. Probabil, înainte de a-și remodela nasul, buzele, sânii și fesele, aspiranții la statutul de star în România tranziției trebuie să-și extirpe simțul ridicolului. Discuția teoretică ar putea continua, dar ar fi păcat. Până la urmă tot exemplificările sunt cele care fac sarea și piperul demonstrației. Din capul locului trebuie spus că umorul care se degajă din replicile unora și altora dintre eroii acestei cărți
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]